Bucuriile lui Tata Noe

Mai pe la începutul toamnei dădui pe televizie de-o ştire care îmi umplu cavitatea bucală de pavloviene reacţii. Văzui imaginile de la prima degustare de struguri de masă făcută în ograda noastră (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească). Nu că aş prefera forma transformată, da’ mi s-au strepezit dinţii de ubicuul soi Victoria importat de aiurea, 366 de zile în anii bisecţi. Apropo, cetitorule, ştii tu oare că soiul Victoria s-a născut în viile noastre şi, precum medicii, îşi găsi hogeac la alţii p’in Africa de Sud, Italia, Grecia (v: www.supermarşeul din colţ)?

Competiţia fu câştigată de soiul Victoria. Cum altfel, de vreme ce era la el acasă! În filmuleţul ştirii mai văzui vreo două duzini de verişori victorioşi, făţoşi, să-i mănânci din ochii! Simfonie! Mozart! Dulce, crocant, aromat şi vesel la culoare (bălani, aurii, ruginii, roze şi negri foncé).

Deci, se poate! De ce nu apar în aprozare? Între­bând extrema dreaptă, dreapta, centru-dreapta, centru, centru-stânga, stânga şi, evident, extrema stângă nu aflai decât unu singur şi unic răspuns. O ridicare imper­ceptibilă din umeri şi, atunci când n-am fost trimis spre arborele genealogic, am fost trimis spre vătafii naţionali întru ale agriculturii, carele se ocupă de politicile de reconversie (re-convertesc ce în ce?) a plantaţiilor de poamă.

Cum să mă duc io, socotitor din …pardonu’ lumii, taman în buricu’ Bucureşcilor să aflu ce şi cum? Aşa că mă urcai în podul reşedinţei mele („toutes les saisons“), să am recepţia bună, şi dă-i şi prăşeşte pe pajiştile netului. Găsi! Dar surpriza-surprizelor! În ordenu’ Vătafului Şef, pentru asigurare, strugurii de masă lipsesc din politici cu desăvârşire, oricât i-am cătat, cu lupa, cu acul şi cu Bruno, căţelu’ meu, mare amator de struguri. Ba din contră! Nu mă credeţi? Ia citiţi ici-şa: „Art. 4. Nu se acordă sprijin financiar producătorilor din sectorul vitivinicol pentru: a) asigurarea recoltei plantaţiilor viticole cu struguri de masă.“ Mă dusă-i la Legea viei şi vinului, mai exact la lista soiurilor de viţă-de-vie nobile şi roditoare aprobate prin 2006. Îi  găsi, la urmă, da’ îi găsi! Mai citi o dată despre reconversie, că’ceam că… Până la urmă, copiai: „Măsura de restructurare/reconversie cuprinde următoarele activităţi: a) Reconversia soiurilor, care constă în schimbarea soiurilor existente în cultură cu soiuri superioare din punct de vedere calitativ sau clone din aceste soiuri. Reconversia se realizează prin plantare pe acelaşi amplasament ori pe alt amplasament echivalent ca suprafaţă de viţă-de-vie pentru struguri de vin.“ (v. http://www.madr.ro/ro/ horticultura/viticultura-vinificatie.html). Punct.

Odiseea mea cătătoare se sfârşi aici. Strugurii de masă, deşi reţinuţi de lege şi de cunoştinţele horticole ale civilizaţiilor evropene, transatlantice, pacifice, asiatice, inclusiv honoluleze şi din Papua Noua Guinee ca produşi de viţă-de-vie nu au vocaţie pentru restructurare/ reconversie (concluzia mea!).

Pusăi mâna pe telefon şi, căutând un tiz (profesional, nu nominal ca subsemnatu’), îmi confirmă cu subiect, predicat, atribute şi complemente că asta este, n-avem ce-i face, orden de la Western Hight Gate, unde cică am fi avut un comisar hiperprofesionist.

Gheorghe Socotitoru

P.S. Se sparie gându’! Bucuriile lui Dionyssos, Pan şi Taica Noe.

Acelaşi