Myanmar, ţara cu mii de pagode (IV)

Bagan – temple, temple şi... iar temple

Supranumit „Orașul templelor“, Bagan, fosta capitală a imperiului Pagan, ce s-a aflat timp de aproape 400 de ani pe actualul teritoriu al Myanmarului, este un adevărat complex arhitectonic unde pe doar 100 km² au fost construite peste 12.000 de edeficii religioase. Fiind situat într-o zonă activă seismic, Bagan a trecut prin multe cutremure, astfel că foarte multe dintre temple au fost distruse, ceea ce a făcut ca în prezent să mai existe doar vreo 2.200 de temple și pagode. Au rezistat invaziei mongole, trecerii timpului și furiei naturii, dar au rămas și astăzi mândria Myanmarului.

Perioada de aur a Baganului este considerată a fi secolul al XI-lea, când regele Anawrahta a transformat orașul de pe malul estic al fluviului Irrawaddy în capitala primului regat birman. În acea vreme au fost realizate sisteme de irigaţii cu apa provenită din fluviu, ceea ce a făcut ca zona să devină o câmpie fertilă pentru culturile de orez. Tot el a impus budismul ca religie de stat în Birmania. Apoi, sub domnia regelui Kyanzittha, considerat de localnici drept cel mai mare monarh al tuturor timpurilor, Baganul a atins perioada de maximă strălucire. Regele Kyanzittha și-a denumit supușii myanma (primii locuitori ai lumii).

De ce s-au construit atât de multe temple aici nu se știe cu exactitate. O explicație este că regii voiau să își lase amprenta prin temple și clădiri, obicei des întâlnit în Asia. Apoi, urmând exemplul regilor, și supușii bogați au construit la rândul lor. O altă explicație este că în acele locuri a fost atâta vărsare de sânge încât locul era considerat plin de energii negative, iar construirea templelor a fost un fel de penitență prin care s-a urmărit purificarea locului.

Deşi au și trăsături geometrice comune, fiecare templu are povestea lui. Astfel, unele sunt mici si cochete, altele sunt asemănătoare unor piramide, sculptate meticulos, multe învăluite de mister și ascunse parcă printre drumurile prăfuite și tufișuri. Un alt lucru aparte în Bagan e că cea mai mare parte dintre temple nu sunt muzee, ci locuri active de rugăciune.

Dintre toate, cel mai mult m-a impresionat templul Ananda Pahto care are o poveste și arhitectură aparte, fiind și unul dintre cele mai bine conservate. Templul are o structură pătrată cu latura de 60 m. În colțuri sunt amplasate pe tronuri uriașe 4 statui ale lui Buddha cu dimensiuni de peste 10 m. Terasa templului este ornată cu plăci emailate care prezintă viețile anterioare ale lui Buddha. Templul păstrează o conexiune specială cu India, motiv pentru care guvernul indian a sponsorizat restaurarea templului cu 22 milioane de dolari în 2011.

După o zi în care am văzut mai multe temple, bineînțeles tot desculți, la apusul soarelui am avut parte de o priveliște unică. Razele soarelui coborând brusc printre temple dă senzația aurului topit care se revarsă peste cupole, oferind imagini desprinse parcă din povești.

Asia are o adevărată cultură turistică a apusului de soare, iar poate cel mai deosebit loc unde vin turiștii să îl vadă este câmpia Bagan din Myanmar, renumită deopotrivă și pentru zborurile baloanelor cu aer cald la răsăritul soarelui. Am făcut multe fotografii care sper să transmită măcar puțin din senzația pe care o trăiești când te afli acolo.

Sunt experiențe poate unice în viața unui om pe care îmi face plăcere să vi le împărtășesc, dragi cititori. Dar povestea despre Myanmar nu s-a terminat. Călătoria continuă cu un nou episod. Rămâneți aproape.

Teofilia BANU

GALERIE FOTO