Myanmar, ţara cu mii de pagode (II)
Pagoda de aur din Dagon – Shwedagon
Două cuvinte definesc Myanmarul: pagodă și aur, iar locul sacru care le îmbină pe amândouă este pagoda Shwedagon din Yangoon.
Potrivit legendei, doi frați au adus câteva fire de păr din capul lui Buddha în acest loc, iar regele vremii, Okkalapa, a fost atât de impresionat de gestul lor încât a decis să se înalțe în acest loc o stupă cum nu s-a mai văzut. Prețioasele relicve au fost așezate într-un seif, introdus la rândul său într-o raclă acoperită cu o lespede de aur. Superstițioșii locului susțin că seiful este păzit de niște așa-zise săbii-zburătoare, care le vin de hac răufăcătorilor.
Această construcție impunătoare, o adevărată bijuterie arhitectonică, este cel mai important templu budist din Myanmar. Stupa care adăpostește relicvele lui Buddha are o înălțime de aproape o sută de metri, fiind placată în întregime cu aur și împodobită cu peste 1.000 de diamante, dar și cu alte mii de pietre prețioase.
În partea superioară se află o sferă de aur ornată cu peste 4.000 de diamante. Însă, piesa de rezistență este un diamant de 76 de carate care tronează în vârful stupei. Rămâi pur si simplu impresionat de această bogație în contrast cu sărăcia marii majorități a birmanezilor.
Unele legende susțin că Shwedagon ar avea 2.500 ani vechime, însă, conform dovezilor arheologice, pagoda a fost construită în secolul al VI-lea. Stupa principală este înconjurată de peste 100 de clădiri și temple mai mici, care și ele sunt placate cu aur. Intrarea sudică a pagodei Shwedagon e păzită de două sculpturi enorme care înfățișeaza o creatură jumătate leu, jumătate dragon, care au 9 metri înălțime fiecare.
Pagoda și-a primit numele de la termenul birmanez pentru aur care este „shwe“, iar Dagon vine de la denumirea veche a orașului Yangoon. Am aflat că unii dintre conducătorii țării au făcut donații impresionante în aur, echivalând cu… greutatea soțiilor lor.
Stupa adăpostește multe relicve sacre care sunt considerate mult mai valoroase din punct de vedere spiritual pentru birmanezi decât impresionanta cantitate de aur și pietre prețioase.
Am aflat că arhitectura pagodei a servit drept model pentru diferite lăcașuri de cult budiste din Myanmar sau din alte țări precum India sau Indonezia.
Templul nu este doar un loc de rugăciune, ci și un spațiu de întâlnire și socializare pentru birmanezi. Tot aici poți fi abordat de călugari budiști dornici de a-ți povesti istoria templului.
În jurul lor am văzut și practicanți care își sfințeau pe fugă amuletele sau stropeau cu apă statuile lui Buddha, marcate cu zilele săptămânii pentru că, se crede, dacă uzi statuia corespunzătoare zilei tale de naștere vei fi protejat, sau ți se vor îndeplini dorințele. Am udat și eu un Buddha de joi şi am făcut multe fotografii. Pot spune că pentru câteva ore am asistat la un adevărat spectacol ad-hoc. Am prins și apusul care, în lumina lumânărilor ce se aprind la ceas de seară, devine magic. Însă, oricât aș încerca să descriu în cuvinte momentele trăite la Shwedagon, nu reușesc decât într-o mică măsură s-o fac. Pur și simplu trebuie să fii acolo.
Este un îndemn să mă urmați și sper că vă voi convinge să călătoriți în locuri atât de fascinante. Deocamdată, călătoria mea imaginară continuă. Rămâneți aproape.
Stupa – Adepţii budismului venerează rămăşiţele lui Buddha şi au înălţat mai multe monumente pentru a păstra relicvele împărţite după moartea sa: oseminte, fire de păr, dinţi. Potrivit legendei, Buddha însuşi ar fi indicat forma pe care trebuiau să le aibe stupele, răsturnând invers bolul pentru pomeni. Aceste edificii conţin, de asemenea, cenuşa unor bodhisattva sau texte sfinte. Credincioşii vin aici să aducă ofrande.
Teofilia BANU
GALERIE FOTO
- Articol precedent: Enigmaticul Egipt (II)
- Articolul următor: România extraordinară: județul Caraș-Severin