Zumzetul indonezian, printre templele hinduse și orezăriile din Bali (II)

Monkey Forest

Se plimbă nestingherite prin pădurea lor din Ubud, Monkey Forest, se adună în cercuri ca la o masă rotundă, jucăușele maimuțe cu coada lungă cărora nu le scapă nimic, sunt atât de agere, uneori chiar agresive, dacă ceva li se pare diferit. Peste o mie de exemplare trăiesc aici, spațiul este protejat de localnici fiindcă mitologia maimuței joacă un rol important în tradiția balineză. Liane cât vezi cu ochii se agață peste tot, încă puțin și se cățărau și pe mine, podețe cu capete de zei construite deasupra pârâului din parc, statui ce întruchipează maimuțele sunt peste tot. Mai regăsesc și trei temple hinduse construite prin anii 1300. Am zăbovit ceva timp aici, de acum apusul stă să vină. Mă uit în urmă după maimuțele ce s-au aventurat într-o mică gâlceavă, trăgându-se amuzant de cozi.

Nusa Penida Island

În portul Padang Bay e un du-te vino, soarele s-a ridicat ușor, ambarcațiunile sunt aliniate și gata să-și primească oaspeții cuprinși de nerăbdarea noilor destinații. Îmi cumpăr o cafea de la una dintre gherete și mă așez pe un pietroi, devorând întreaga scenă a dimineții. Am pornit cu un vaporaș către partea de sud-est a Insulei Bali, înspre Insula Nusa Penida, paradisul maritim al speciilor de corali și pești de recif ce îmbată scafandri cu vederile unice din adâncuri. Cele mai frumoase imagini le sunt date de razele Manta și de Mola Mola, peștele soare, cel mai greu dintre peștii osoși, acesta ajungând chiar și la peste 2.000 de kilograme.

Broken beach

În Banjar Sumpang, satul Bunga Mekar, am ajuns cu o mașină, drumul de unde m-a lăsat vaporașul este lung și destul de anevoios printre dealuri și văi abrupte până la Broken beach sau Pantai Pasih Uug. Angel Billabong, laguna ce s-a format printre stâncile sculptate de natură, este visul oricărei priviri umane. În această aripă de înger, bule de culoare turcuoaz, verzi, albastre sunt formate de valurile ce vin și pleacă. Nu mă mai satur privindu-le, ochii-mi sunt adulmecați negreșit de farmecul lor.

Kelingking beach

În satul Bunga Mekar oamenii sunt gospodari, simpli, îi zăresc secerând iarba uscată sau reparând la un hambar. Alții se relaxează fumând o țigară la barurile improvizate din stuf, grijile nu par să facă parte din cotidian. Trec pe lângă ei, cobor valea și o splendoare mi se arată, este plaja Kelingking, iar alături de ea o stâncă imensă ce seamănă cu un crocodil care vrea să intre în apă. Vântul ondulează valurile ale căror culori cerești se întrepătrund, lăsând în urmă versuri de tandrețe și iubire. 

Crystal Bay este o pitorească plajă din apropiere, pădurea dimprejur, palmierii dau liniște valurilor ce se grăbesc să ajungă înapoi în marea albastră croșetată cu firicele cristaline. Insula stâncoasă din acest frumos decor ascunde nestingherită un templu hindus, totul este desenat perfect, de la cerul calm până la apusul ce înflorește deasupra perdelei înspumate.

Pura Tirta Empul

În orașul Tampaksiring e sărbătoare azi, localnicii sunt gătiți în costume tradiționale albe, mulți se îndreaptă către templul hindus Tirta Empul, loc ce a fost fondat în anul 962 d. Hr., în perioada dinastiei Warmadewa. Mă înfășor într-un sarong galben ca soarele pe care l-am luat de la intrare și merg către petirtaan, un fel de piscină, unde oamenii intră prin partea stângă și se scaldă sub cele 30 de guri prin care țâșnește apa sfântă numită amritha. În interior se află și un palat prezidențial, ce a fost construit în anul 1954 pentru primul președinte al Indoneziei, Soekarno. În prezent, în palat se țin întâlniri importante cu mai-marii statului. Tirta Empul înseamnă Sfânta Primăvară în balineză, apa purificatoare poate fi semnificația reînvierii sufletului, așa cum iarba renaște după anotimpul geros.

Tegalalang

Orezul este principala plantă ce se cultivă în Indonezia. Verde cât văd cu ochii, este feeric spectacolul oferit de Tegalalang, această terasă imensă de orez de lângă Ubud, așezată ca pe niște scări, înconjurată de palmierii ce-și etalează frunzele în adierea ușoară a vântului. Doi fluturi zboară fericiți prin frumoasa grădină, lanurile dansează și timpul stă puțin în loc. Îmi aranjez pălăria pe cap și-i zâmbesc soarelui ce atinge și încălzește din ce în ce mai mult fiecare petic din materialul naturii.

Tirta Gangga

Susurul apei mă cheamă în curtea fostului palat regal Tirta Gangaa, ridicat de regele Anak Agung Anglurah Ketut în anul 1942. Spațiul este așezat pe trei nivele, cel inferior, cu fântâni, lacuri,  în care este identificată lumea demonilor și a spiritelor, cel din mijloc cu latura oamenilor, unde doritorii se pot scălda în piscină dobândind tinerețe eternă după spusele legendelor, iar nivelul mai de sus este cel al zeilor, plin de seninătate. Mă așez lângă una dintre fântâni sub privirea caldă a unui leandru roșu și-l văd pe demonul Rakshasa, transformat într-un mistreț de piatră, cum are grijă de tot ce-i prin grădina paradisiacă. Peștii aurii din iaz înoată de colo-colo printre pietrele suspendate pe care oamenii calcă grijulii. Încerc să nu-i urmăresc prea mult, am senzația că mă amețesc cu mișcările lor printre norii ce se reflectă-n apă.

Despre temple ce plutesc pe apă precum nuferii, libertatea pe care ți-o dă datul într-un leagăn printre nori și palmieri, frumusețea stațiunilor indoneziene voi aminti în viitorul articol despre insula Bali din Indonezia, cea mai mare țară arhipelag din lume.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO