Pomicultura funcționează cu frâna de mână trasă!

Marin Eugen: „Anul acesta am rămas pe stoc cu cca. 70 de tone de mere pe care le-am aruncat la vaci“

Importurile îngroapă munca producătorilor. Deși pare o afirmație drastică, asta a fost realitatea pe care am descoperit-o în comuna Malu cu Flori din Dâmbovița. Eugen Marin ne-a vorbit despre efortul lui de a produce mere sănătoase, dar și despre dificultățile pe care le întâmpină uneori în valorificarea lor. La finalul lunii martie acesta avea în depozit 70 de tone de mere din recolta de anul trecut pe care nu reușise să le vândă.

„Pe toată Valea Dâmboviței se vând mere importate“

– Suntem pe Valea Dâmboviței, în bazinul pomicol Voinești, recunoscut în toată țara, în special pentru merele pe care le produce.

– Specia principală cultivată este mărul, urmează părul, cireșul, vișinul, prunul și piersicul, nectarinul și caisul. Pomicultura pe Valea Dâmboviței, zona asta de tradiție, a însemnat mare lucru pentru toți producătorii. Și până la integrarea europeană, apoi și în perioada de la integrare până la embargoul impus Rusiei, merele s-au căutat foarte bine.

După integrarea europeană s-a tras prima dată frâna de mână pentru pomicultură pentru că piețele au fost invadate de mere din celelalte țări, în principal din Ungaria și din Polonia, mai nou acum și din Ucraina și din Republica Moldova. Cantități foarte mari din respectivele țări ajung pe piața românească. Pe toată Valea Dâmboviței se vând mere importate, dar cei care le vând mint că acestea sunt mere românești.

– Aproape de finalul lunii martie, când v-am vizitat încă aveați în depozit mere din recolta 2025. De ce?

– În martie la prețul de 2 lei pe kilogram nu mai cumpăra nimeni mere, iar eu am fost nevoit să le țin până aproape de jumătatea lunii aprilie în depozitul frigorific, dar cu costuri foarte mari. Important ar fi fost ca, la prețurile astea modice, să le fi vândut până la acea dată ca să nu mai consumăm energie electrică, care, de altfel, e foarte scumpă. În toată treaba cu valorificarea producțiilor de fructe, sunt implicați cei care cumpără și  vând mai departe, respective intermediarii.

Asta este posibil pentru că au la discreție mere din Ungaria, Polonia, din Republica Moldova și din Ucraina și le e mai simplu să cumpere de acolo.

„Strategia a vizat dezvoltarea supermarketului în defavoarea piețelor“

– Cum este posibil? Nu avem niște reglementări mai serioase, draconice, care să susțină producătorul român în fața produselor de import? Adică avem potențial de producție și totuși producătorii români rămân cu marfa nevândută.

– Nu este o strategie, o politică a comerțului. Singura politică, dar negândită și nefăcută rațional, a fost promovarea și îndeplinirea condițiilor pentru dezvoltarea comerțului prin supermarketuri.  Supermarketurile, în toate orașele mare ale țării, au luat fața piețelor și implicit a producătorilor, au luat fața magazinelor de profil pe legume. Deci pentru o livrare rapidă și sigură ar trebui ca fiecare producător român cu o capacitate de producție mai mare sa valorifice către supermarket. Este ideal, dar supermarketurile au condiții draconice și, de multe ori, te alegi cu nimic.

În cazul mărului golden sunt ani când din cauza temperaturilor mai mari pe partea cea mai expusă la soare a mărului apare un pic de roșeață. În supermarket astfel de mere sunt refuzate. Îți elimină lotul de mere pentru că acestea se consideră mere verzi și nu trebuie să aibă roșeața asta  Și pentru niște treburi minore te trezești că după ce le produci, le sortezi, le duci la supermarket ți le dă înapoi pentru că „ăsta nu e suficient de roșu, ăla galben are un pic de roșu…“.

– Anul acesta a fost o excepție sau s-a mai întâmplat de-a lungul timpului să rămâneți cu producția?

– În alți ani obțineam peste 1.000 de tone, dar în 2025, din cauza unor înghețuri târzii, am obținut cca. 300 de tone. La jumătatea lunii aprilie aveam pe stoc 70 de tone. Anul ăsta a fost un dezastru, dar au mai fost ani în care mere de calitate le-am cărat cu tractoarele la vaci. Nu le lua nimeni nici pentru suc, nici pentru consum așa că le-am dat la vaci și am scăpat de ele. Tot am câștigat ceva pentru că am oprit curentul în depozit și am rămas cu niște bănuți.

„În alte țări se fac 25 de tratamente fitosanitare, noi facem doar jumătate din acestea“

– Către cine valorificați?

– Anii anteriori aveam 10-15 clienți care luau merele de calitate îndoielnică pentru țuică sau consum propriu, alți 12-15 clienți care luau mere mai potrivite și le făceau suc. Vreau să vă spun că din septembrie până în martie o singură persoană a luat 500 kg de mere pentru țuică, iar pentru suc au luat doar două firme, una de la Pitești, vreo 3 tone, una de la Săcele Brașov, vreo 20 și ceva de tone. Am mai dat două tiruri în toamnă la Mera Focșani.

– Îmi spuneați într-o discuție anterioară că livrarea merelor prin școli ar fi o soluție pentru producători.

– Guvernul ar putea să ia niște măsuri care nu costă nimic. Sunt state care asigură școlilor mere din producția proprie. La noi nu au fost în stare să facă acest lucru și se aduc acum în școli mere de calitate îndoielnică din Polonia și din Ungaria. La un moment dat i-am spus ministrului Daia că în școlile de pe Valea Dâmboviței merele oferite prin programul școlar sunt aduse din Polonia.

A zis că nu poate să creadă așa ceva. I-am trimis o plasă de mere. Fiecare măr avea etichetă și scria țara de origine, Polonia. De ce insist să spun că asta nu este normal și că este și grav? Pentru că nu va exista niciodată posibilitatea ca merele de import să fie la fel de sănătoase ca cele românești sau să aibă același gust. Este imposibil ca merele importate să aibă un conținut minim de nitrați, nitriți sau rezidii de la substanțele fitosanitare față de cele românești.

Știu că există voci care spun că și pomiculturii români stropesc livezile, Este adevărat. Românii stropesc, dar având în vedere prețurile mici de valorificare  eu nu îmi permit să fac 20-25 de tratamente cum fac pomicultorii din Italia, spre exemplu.

Deci noi ne limităm la un număr de tratamente, cam la jumătate din ce fac alte țări.

„Ar trebui să se renunțe la criteriile politice în desemnarea factorilor de decizie“

– Transmiteți un mesaj așa foarte ferm celor cărora dumneavoastră considerați că ar trebui să sprijine sectorul pomicol în România.

– De-a lungul timpului, din pozițiile pe care le-am ocupat  am mai făcut niște aprecieri. Am zis că cei care vor apela la fonduri europene să aibă mare grijă. Nu întâmplător, din cele10 proiecte mari pe fonduri europene în agricultura județului Dâmbovița, nici unul nu a funcționat mai mult de cei cinci ani obligatorii.

Toate au dat faliment, ceea ce înseamnă că eu aveam dreptate, Ar trebui să se renunțe la criteriile politice în desemnarea, selectarea și numirea factorilor de decizie de la nivel județean până la nivel de minister. Nu pot să ai pretenții de la o persoană care are decât o pisică sau un cățel ca animal de companie să-ți facă o strategie viabilă în zootehnie. Nu poți să ai pretenția de la cel care cumpără o floare de 8 martie și nu reușește în apartament să o țină în viață să facă o strategie pentru pomicultură.

Laura ZMARANDA

REPORTAJ VIDEO