Măștile tradiționale - tot mai greu de făcut, dar tot apreciate

Decembrie, luna în care tradițiile românești sunt mai vii ca niciodată. Luna în care satul românesc devine cel de odinioară, în care tobele copiilor răsună peste ulițe, iar pregătirea obiceiurilor de iarnă este prioritatea celor care nu vor să dea uitării acest tip de spectacol.

În unele zone, satul parcă renaște pentru că doar cei mici sunt entuziasmați, ci și cei care vin de peste hotare pentru a se bucura din nou de tradiții, de multe ori ei fiind și cei care au reușit să readucă în prim plan astfel de manifestări.

Există sate în care obiceiul ursului, al caprei, al mascaților și al tuturor celorlalte personaje întruchipate de sărbători nu a fost uitat niciodată, dar mai multe sunt cele în care aceste tradiții revin și atunci au nevoie de meșteri pricepuți care să le ofere costume spectaculoase și măști de poveste.

Încă mai avem meșteri, nu la fel de mulți ca altădată, e drept, dar cei care încă iubesc această meserie, reușesc să mențină vie arta tradițională. Unul dintre ei este domnul Rodion Stoian, cel care iubește atât de mult tradițiile românești, încât nu se vede făcând altceva niciodată. La el apelează părinții multor copii atunci când au nevoie de vreun obiect special pentru serbare, ori tinerii din sate sau chiar ansamblurile profesioniste.

De la opinci, la măști, tobe și capre

Rodion Stoian este un meșter popular din județul Bacău și este nelipsit de la târgurile de tradiționale ce se organizează peste tot în țară pe parcursul anului.

Mereu vorbește frumos despre tradiții, despre obiectele ce se găseau în casele din satele românești, despre icoane și credință, pentru că i se mai spune și omul cu icoanele, iar cine ajunge la standul său poate admira și cumpăra astfel de obiecte sculptate în lemn chiar de dânsul.

Și atunci când nu are cui povesti, mai lucrează ceva, poate o nouă pereche de opinci din piele. Știe când și ce obiecte se vând mai bine, iar pentru sărbătorile de iarnă se pregătește cu seriozitate, chiar dacă este tot mai greu să se descurce, iar vânzările nu-i acoperă mereu cheltuielile.

“Este tot mai greu pentru că mai nimeni nu mai scarmănă lâna, nu se mai împletește, la darac nu se mai lucrează pieile, mai există pe ici pe acolo câte cineva, dar este tot mai greu. Eu fac totul de plăcere și dacă mai place și altora, sunt mulțumit. Sunt bucuros că românii din diaspora poartă oriunde cu ei o parte din tradițiile strămoșești”, a declarat meșterul popular.

Atât pe standul dumnealui, cât și pe rețelele de socializare pe care este prezent zilnic, cele mai apreciate în acest moment sunt măștile. Moși, babe și tot felul de personaje, inclusiv cele înspăimântătoare, sunt întruchipate cu măiestrie de domnul Stoian, care apelează la blănuri de oaie, la diverse tipuri de coarne, dar și alte elemente moderne pentru a oferi creați unice.

“Colaborez cu cineva de la Orăștie în tot ceea ce înseamnă producerea blănurilor, pentru că eu datorită cojoacelor, a căciulilor și a măștilor rezist pe piață. Nu-i ușor pentru că merg la ciobani să adun pieile, apoi le pun la sare și le trimit la tăbăcit la Orăștie.

Mereu am grijă să am blănuri, de aceea cumpăr tot timpul și am chiar și de la un an la altul. Fac tot felul de măști, n-aș ști să vă spun cât timp îmi ia să confecționez una pentru că depinde de foarte multe lucruri, la fel și prețul, dar nu este unul mare având în vedere munca depusă. Și coarnele sunt greu de găsit acum, puteți să mergeți la orice stână și abia dacă găsiți un corn. În general, ciobanii trimit animalele vii către abator, iar atunci când mai au câte o sacrificare, nu mai păstrează coarnele, aruncă cu totul pielea, însă am un prieten la Botoșani care mă ajută cu acest lucru și îi sunt recunoscător.

Fac măști pentru copii, dar și pentru ansambluri și acum îmi vine în minte comuna Berzunți, din județul Bacău, cărora le-am dat măști. Acolo a fost un meșter popular, iar creațiile lui au fost purtate ani de zile, dumnealui nu mai este printre noi și cum măștile s-au deteriorat în timp, am făcut pentru cei dea acolo cca. 30 de măști. Le-am pus și luminițe pe coarne și au fost foarte apreciați, de aceea sunt sigur că vor reveni să mai cumpere”, a mai punctat Rodion Stoian.

Măștile, patrimoniu cultural

Domnul Stoian ar putea vorbi zile în șir despre tradiții și măști, se observă pasiunea atunci când cineva vrea să probeze una la standul său, chiar dacă doar pentru o fotografie. Purtarea acestor tipuri de măști este un obicei vechi, pentru că se spune că la cumpăna dintre ani, atunci când trebuie să alungăm spiritele rele, ele devin un scut protector.

Adică pentru a-l îndepărta pe cel urât, trebuie să fii mai urât ca el. De fapt, măștile sunt prezente în cadrul mai multor culturi și se poartă cu diferite ocazii, mai ales atunci când este nevoie de expresivitate pentru a crea o lume fantastică. În țara noastră și măștile diferă în funcție de regiune, și de priceperea meșterilor, bineînțeles, dar toate au rol de protecție și oferă spectaculozitate ținutei.

Au diferite forme și creează un efect aparte atât cele antropomorfe, adică moșii, babele, căldărarii, jidanii etc,. cât și cele zoomorfe precum urșii, caprele, berbecii, căluții și alte animale.

Așadar, măștile reprezintă o parte importantă din patrimoniul nostru cultural, fără de ele tradițiile nu s-ar mai putea păstra peste veacuri, din acest motiv rolul meșterilor populari este atât de important. S-or găsi tot felul de măști venite de peste hotare, de plastic, poate chiar și mai urâte, dar cu siguranță nu la fel de spectaculoase și de impact ca cele ce au consacrat tradițiilor neamului românesc.

Larissa DINU