Romania

Sfânta Fecioară Maria, Floarea Nestemată a omenirii

Sfânta Fecioară Maria, Floarea Nestemată a omenirii

Chip emblematic al omenirii, Sfânta Maria este menționată în scrieri și prețuită cu multă afecțiune, fiind recunoscută ca fecioară ori regină. Ea este numită Maica Domnului, mama lui Iisus de către Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Biserica Orientală, Biserica Siriacă de Est, Biserica Romano-Catolică, Luterană și Anglicană.

În Noul Testament se spune despre Maria că a fost cea aleasă de Dumnezeu pentru a-l naște pe Iisus prin Duhul Sfânt, astfel ea a rămas fecioară fără de păcat. Înaintea Evangheliilor, Sf. Maria a fost menționată de Apostolul Pavel în „Epistola către Galateni“. Ea este amintită și în Coran, textul central religios al musulmanilor, ca Maryam, fiica lui Imran și sora lui Aaron, fiind mai presus de toate femeile din câte au existat în toate timpurile. În Biserica Catolică, conform dogmelor mariane, Sf. Maria este numită și Imaculata Concepție, fecioara ce a fost eliberată de păcat atunci când a fost concepută.

Cu toate că erau în vârstă, Ioachim, urmaș al Regelui-Profet David, și Ana, ce provenea din familia primului preot Aaron, nu aveau copii. Erau mâhniți din cauza oamenilor, ce îi priveau cu mirare, căci a nu avea pe atunci copii nu putea decât să fie o judecată de la Dumnezeu.

Vrând să aducă jertfă la biserică, Sf. Ioachim a primit respingerea preotului fiindcă că nu era părinte. Într-o bună zi, Sf. Ioachim a luat drumul pustiului pentru a se ruga lui Dumnezeu, iar Ana l-a urmat cu credință în speranța de a avea copii. Cei doi au primit veste de la Arhanghelul Gavril că vor avea o fată pe nume Maria prin care lumea se va izbăvi.

Este posibil ca locul nașterii Sf. Maria să fie Ierusalim, iar data 8 septembrie, conform calendarului ortodox. După ce se logodesc, Sf. Iosif și Sf. Maria pleacă la Elisabeta, cea care va da naștere Sf. Ioan Botezătorul. Elisabeta primește cu credință vestea de la verișoara sa, Sf. Maria, că va aduce pe lume pe fiul lui Dumnezeu. Sorocul i-a venit la Betleem, acolo unde cei trei Magi de la Răsărit și-au recunoscut evlavia față de Iisus. Iisus este dus la templu la Sf. Simion, timp în care Sf. Maria află de ce patimi va trebui să îndure fiul său.

Sfanta Maria

Fuga în Egipt a Sf. Maria împreună cu Sf. Iosif este cauzată de ordinul dat de Irod, acela că pruncii care au aceeași vârstă cu Iisus trebuie uciși; după moartea lui Irod în anul IV î.Hr., cei doi revin la Nazaret, în Galileea.

Maria a luat parte la minunea nunții de la Cana, atunci când Iisus a transformat apa în vin, dar și la răstignire în Iudeea sec. I, atunci când stă lângă ucenicul ce l-a iubit pe Iisus alături de Maria Magdalena și Maria din Clopa.

Când și-a simțit sfârșitul, Sf. Maria a rămas la casa sa din Grădina Ghetsemani. Sfinții Apostoli au fost prezenți, cu excepția lui Toma, ce a ajuns după trei zile la Ierusalim. Acesta și-a dorit atât de mult să o mai vadă încă o dată pe Sf. Maria, încât i-a rugat pe Apostoli să mai deschidă mormântul. Acesta din urmă fiind gol, au realizat că Maica Domnului s-a ridicat la ceruri. Apoi nu mai există amănunte despre Sf. Maria în Scripturi, moartea sa fiind percepută ca Adormirea Mariei. Mormântul Fecioarei Maria se află la Ierusalim, conform creștinilor răsăriteni.

Printre altele, portretul Sf. Maria apare frecvent în picturi de culoare roșie sau albastră, „culoarea împărătesei“ din Imperiul Bizantin, în momentul scenei crucificării, cu Iisus la piept, scena în care magii ajung să-i vadă pruncul.

De sărbătoarea Sf. Maria femeile merg la cimitir pentru a tămâia mormintele celor adormiți, împart prune și struguri și se spune că oamenii nu trebuie să se scalde în apele râurilor. Pentru semănatul de toamnă, intervalul de timp dintre Sf. Maria și Sf. Maria Mică (8 septembrie, nașterea Fecioarei) este considerat prielnic și roditor; acum este și timpul pentru a culege plantele binefăcătoare, de leac. Oamenii se îmbracă de sărbătoare și merg la biserică cu flori pe care le așază la icoanele Sf. Fecioare Maria rostind rugăciuni pentru sănătate, naștere de prunci sănătoși, găsirea dragostei și ferirea de necazuri în familie.

Precedată de două săptămâni de post, sărbătoarea Sf. Maria din data de 15 august este prilej de cinstire prin slujbe, pomenire prin Prohodul Maicii Domnului a Celei ce face minuni pentru credincioșii de pretutindeni, Floarea Nestemată a omenirii ce o avem în suflet, gând și rostire în vremea greutăților, dar și a bucuriilor.

Aurora GRIGORE

biserica, Sfanta Fecioara Maria, Noul Testament

Alte articole:

Biserica în vremuri de restricții

Prima biserică românească din Africa

Schitul Crasna, o oază de liniște și rugăciune

Sfinții ne pot fi prieteni. Dacă-i lăsăm!

Căpriana, unica mănăstire voievodală din Moldova

Ctitoria lui Ștefan de la Episcopia Hușilor

Pe urmele Părintelui Cleopa în Munții Stânișoarei