Cotmeana, cea mai veche așezare monahală din Țara Românească

Despre Mănăstirea Cotmeana, situată în localitatea cu același nume, la jumătatea distanței dintre Pitești și Râmnicu Vâlcea, se spune că este cea mai veche așezare monahală din Țara Românească și unul dintre cele mai importante monumente medievale din sud-estul Europei. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388, un hrisov al domnitorului Mircea cel Bătrân către Mănăstirea Cozia pomenind despre acest lăcaș. Surse istorice și deopotrivă ortodoxe atribuie prima construcție sfârșitului de secol XIII, mai precis lui Vladislav Vlaicu, care ar fi ridicat zidurile unei biserici pe acest loc în anul 1292. Alții susțin că ctitorul ar fi fost Radu I Voievod, domnul Țării Românești între anii 1377-1389.

Documentele istorice susțin următoarea variantă: mănăstirea a fost construită în prima sa formă de Radu I și mai apoi a fost refăcută de Mircea cel Bătrân, între anii 1387-1389, vreme în care a primit hramul Buna Vestire și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Tot din această perioadă se păstrează și cel mai vechi clopot din Țara Românească, dăruit Mănăstirii Cotmeana de jupânul Dragomir, în anul 1385.

Două secole mai târziu, în 1711, Constantin Brâncoveanu restaurează biserica, înlocuind ancadramentele de piatră ale ferestrelor și ale ușii de intrare în naos. Ieromonahii Ilarion și Sofronie aduc, în anul 1777, alte îmbunătățiri (se lărgește pronaosul și se adaugă un pridvor cu arcade pe latura nordică), iar o ultimă intervenție, înainte de transformarea lăcașului în biserică de mir, după secularizarea averilor mănăstirești, este consemnată în anul 1857, când se construiește clopotnița din zid și turn din lemn. Direcția Monumentelor Istorice restaurează așezământul în anii 1922-1924, 1959, 1972, însă reînflorirea mănăstirii survine după anul 1990, când se zidește, pe lângă biserica veche, o alta nouă, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului.

Picturi păstrate de acum șase secole

Construit în scopuri strategice și de apărare, întregul ansamblu feudal de la Cotmeana este format din biserică, turnul-clopotniță și zidurile de incintă, prevăzute cu creneluri de tragere. Biserica veche, din ziduri groase din cărămidă, este compartimentată în altar, naos și pronaos. Pridvorul din partea nordică este deschis, cu arcadele susținute de două coloane de piatră în față și alte două legate de zidurile pronaosului. Naosul este despărțit de pronaos printr-un zid cu o deschidere de comunicare și, foarte interesant, catapeteasma este în întregime din zid. Pictura este o capodoperă în sine, dat fiind faptul că este păstrată din vremea ctitoriei: cea din naos este din vremea lui Mircea cel Bătrân, iar cea din pronaos, din vremea lui Constantin Brâncoveanu. În exterior, sub cornișa zimțată, pereții sunt ornamentați cu discuri ceramice colorate. Acoperișul este în întregime din șindrilă. Săpăturile arheologice efectuate la Cotmeana au scos la iveală un tezaur de monede de aur, discuri ornamentale din teracotă, toate expuse azi la Muzeul Județean Argeș. În anul 1990, mănăstirea a fost redeschisă și practic rectitorită, în 2005 fiind târnosită o nouă biserică spațioasă, impunătoare. Ansamblul nou dispune de chilii, trapeze și gospodării anexe și adună, săptămânal, mii de pelerini din țară și din străinătate.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 52-53