Să știi pe unde umbli și ce-ai de făcut este mare lucru. Apoi, nu doar să vrei ori să-ți dorești este suficient, mai trebuie să te și apuci de treabă.

De idei, programe, inițiatori și inițiative, se vede treaba, nu ducem lipsă. Cu siguranță nici de bani care să... facă bani. Lipsesc însă cu desăvârșire diriguitorii cu gând la țară și nu la propriile interese sau ale acoliților lor. Inși care să fie și să rămână verticali chiar și în fața mai-marilor Înaltei Porți de la Bruxelles. Interesele

Nu numai pentru România, ci pentru întreaga lume vara aceasta a stat sub semnul extremelor. Inundații, furtuni, precipitații cu grindină cât portocala și alte fenomene extreme au dat planeta peste cap. Iar dintre toate domeniile economice, agricultura este, firesc, cea mai afectată. De altfel, o parte din agricultura românească este, în fapt, calamitată. La momentul scrierii acestor rânduri, ministrul Daea spunea: „În momentul în care am ajuns în Bucureşti, împreună cu colegii, secretarii de

Îmi imaginam într-una dintre zile plutind miliarde de bancnote – lei, euro, dolari, lire sterline etc. – pe valurile unei ape curgătoare al căror drum era în neant. Adică, cum ar spune românul, se duceau „pe apa sâmbetei“. Doar câte-un ins răsărit pe marginea vadului mi-l imaginam încercând să „pescuiască“ câte una, spre satisfacția familiei lui.

Făceam apoi o analogie între miliardele pe care România le-a avut la dispoziţie, graţie politicilor comunitare, ba chiar atrase în bună parte, dar

Ceva se întâmplă. Țin minte, în anul de grație 1989, conștient că zilele-i sunt numărate, în ultimul său discurs din fața Comitetului Central, Ceaușescu promitea, „oamenilor muncii“ o creștere la salariu de 100 de lei. Vă dați seama că nimeni nu l-a luat în serios. Mai mult, promisiunea celor 100 de lei a fost văzută ca o gafă, turnând și mai mult gaz pe „focul“ așa-zisei revoluții. Acum, după aproape 33 de ani, cu o întreagă lume în colaps și cu o Românie care a rămas, cel puțin pentru moment