În acest moment, după cum bine se știe, cea mai mare problemă a economiei agrare românești o reprezintă importurile din țara vecină, aflată în conflict deschis. Practic, accesul liber și neîngrădit, în principal, al cerealelor din țara vecină a ruinat sau e pe cale să falimenteze mulți fermieri români. Asociațiile care îi reprezintă au dat publicității comunicate peste comunicate în care, cu înțelegere de cele mai multe ori, încearcă să convingă autoritățile – române sau la nivel european – să

„Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește“ – Confucius.

Agresiune, vulgaritate, fenomene tot mai des întâlnite în cea mai importantă instituție a cărei menire este educația și formarea generațiilor pentru viață, societate, mediul economic. O stare de fapt care creează aversiune față de școală chiar și din partea cadrelor didactice, ce să mai spunem despre elevi.

Cei mai mulți dintre noi arată cu degetul către corpul didactic, către instituțiile de învățământ în general, făcând abstracție de

Aud comentarii, citesc jurnale, urmăresc ştiri şi nu-mi vine să cred că toleranţa, îngăduinţa, aş zice şi indiferenţa celor mai mulţi, chiar au putut fi exploatate cu atâta neruşinare de către inşi puşi pe căpătuială cu orice preţ pentru a acumula atât cât să se afle astăzi printre miliardarii ţării. Nu-mi imaginam cu ceva ani în urmă că în România ar putea să apară indivizi atât de avari încât nu mai văd şi nu-i mai interesează nimic din ceea ce se petrece în jurul lor, cu semenii

Contextul actual incită la folosirea unor termeni nu tocmai bine ancoraţi în realităţile pe care ni le dorim expuse. Sigur că se luptă în spaţiul politic, economic şi social folosindu-se diferite mijloace numite generic „arme“: cea a ştiinţei, oratoriei, cunoaşterii exacte şi, evident, cele ale legii, chiar dacă acestea, armele, nu întotdeauna sunt utilizate de inşi instruiţi în a le... mânui.

Făcând însă abstracţie de războiul vorbelor de pe câmpul socio-politic intern, generator de