Grădinile de trandafiri au fost multă vreme simboluri ale romantismului și eleganței. Iubiți pentru florile lor mari și parfumul divin, trandafirii sunt vedete în orice grădină și există puține plante care pot rivaliza cu versatilitatea lor. Disponibili într-o varietate de culori, parfumuri, înfloriri repetate sau unice și diverse forme (urcători, pomișori, tufe, teahibrizi, floribuna), există trandafiri de grădină pentru orice loc și pentru orice iubitor de frumos.

Pe vremuri, grădinile de trandafiri cu ziduri erau cunoscute sub numele de mătănii și adesea nu conțineau altceva decât trandafiri. Grădinile de trandafiri formale sunt concepute pentru a aduce un omagiu eleganței clasice a trandafirilor. Adesea, aceste grădini constau din chenaruri simetrice, geometrice, mărginite cu garduri vii tăiate și umplute cu tufe de trandafiri adesea aranjate după culoare. Cu toate acestea, nu trebuie să plantați trandafiri într-o grădină formală, există numeroase moduri pentru a vă bucura de frumusețea și parfumul lor în propria locuință sau grădină, de la cățăratul peste o pergolă, până la ghivece pe terasă.

Mai mult decât atât, practica modernă de grădinărit tinde să favorizeze proiectarea unei grădini de trandafiri, astfel încât aceștia să se afle printre plante perene, bienale și anuale, atât pentru că arată mai contemporan, cât și pentru că ajută la prevenirea apariției anumitor boli la trandafiri.

Grădinile anului 2023 s-au îmbrăcat în culori și arome cu ajutorul unor trandafiri excepționali. Specialiștii în trandafiri de la Famous Roses Spania au realizat un topul 5 al celor mai frumoși trandafiri de grădină care își încântă cultivatorii și admiratorii cu frumusețea lor remarcabilă.

1. Rose Des Cisterciens, eleganță clasică în culori vibrante

Cunoscut pentru forma sa clasică de trandafir și pentru petalele sale vibrante, Rose Des Cisterciens este un veritabil spectacol vizual. Culorile sale pastelate aduc un farmec aparte grădinii, iar parfumul său delicat transformă fiecare colț într-o oază de relaxare și rafinament.

2. Leonardo da Vinci, o capodoperă florală

Inspirat de geniul artistului italian, trandafirul Leonardo da Vinci impresionează prin nuanțele sale unice și forma perfectă a florilor. Petalele sale, dispuse armonios, aduc aminte de creațiile maestrului, iar aroma sa bogată completează atmosfera artistică din grădină. Această creație, această roză care poartă numele lui Leonardo da Vinci, este unică în ansamblul ei, florile sale adunând peste 90 de petale pictate într-un roz bengalez de-a dreptul încântător.

3. Giardina, trandafirul preferat al romanticilor

Giardina este un trandafir care impresionează prin diversitatea culorilor sale și parfumul său inconfundabil. În nuanțe delicate de roz, acest trandafir adaugă o notă de eleganță și prospețime grădinii. Romanticii ne vor spune că Giardina trebuie admirat în nopțile calde de august, când singura sursă de lumină e luna. Sau atunci când se crapă de ziuă și peste florile mari pictate în nuanțe de roz se așterne o lumină albăstruie, liniștitoare. Cu siguranță, un astfel de romantic este și celebrul creator de trandafiri Tantau, care și-a dorit ca Giardina să fie un urcător fără pereche.

4. Zephirine Drouhin, eleganță și rezistență

Zephirine Drouhin se distinge prin flori roz intens și parfumul său subtil, atrăgând privirile și admirația tuturor. Ceea ce îl face și mai special este rezistența sa remarcabilă la boli, făcându-l alegerea perfectă pentru grădinarii care caută frumusețe durabilă.

5. Eric Tabarly (Eden Rose Roșu), o călătorie în lumea petalelor roșii

Cu petalele sale în nuanțe profunde de roșu, Eric Tabarly (Eden Rose Roșu) este o adevărată declarație de pasiune în grădină. Parfumul său intens și rezistența la diverse condiții climatice îl fac preferatul celor care caută un trandafir spectaculos și ușor de întreținut.

Acești cinci trandafiri aduc o varietate de culori și parfumuri, transformând orice grădină într-un colț de rai. Cu eleganța lor distinctă și rezistența lor, acești trandafiri rămân în centrul atenției, aducând bucurie și frumusețe în fiecare colț al casei sau grădinii.

Dacă vă doriți un trandafir celebru în ghiveci sau în gradină, intrați în lumea magică a trandafirilor pe famousroses.es. Aveți de ales dintre peste cele 100 de soiuri de trandafiri medaliați și celebri în întreaga lume. De la trandafiri cățărători și parfumați până la trandafiri de dulceață, de la cei mai mari creatori ai lumii. Medaliați, celebri și cu garanție pentru prindere, soi și culoare, Famous Roses vă oferă cei mai calitativi și rezistenți butași de trandafiri de pe piață. Acești trandafiri de colecție, adevărate opere de artă pentru totdeauna, sunt cele mai inspirate cadouri cu flori care rezistă an de an. (I.B.)

La Ciumbrud se cultivă peste 100 de soiuri de trandafiri, aproape fiecare casă având propria plantaţie de pe care obţine un venit important. În fiecare an, satul cu 1.000 de locuitori produce peste 1,5 milioane de fire de trandafir.

Aproape toţi locuitorii din Ciumbrud, un sat aflat la 30 de kilometri de Alba Iulia, se ocupă cu creşterea trandafirilor. Florile, dar şi dulceţurile şi siropurile făcute din petalele trandafirilor se vând inclusiv în Polonia, Ungaria şi Italia. Plantaţiile de trandafiri colorează vara dealurile în zeci de culori şi împrăştie până departe parfumul delicatelor flori. Sunt grădini în care cresc peste 45 de soiuri de trandafiri pe un singur hectar. Anual, de la Ciumbrud pleacă peste 1,5 milioane de fire de trandafiri să înfrumuseţeze parcurile şi curţile clienţilor. La sfârşitul lunii iunie, localnicii organizează în fiecare an şi o sărbătoare a trandafirului denumită Ziua Rozelor. De asemenea, au înfiinţat asociaţia „Amicii Rozelor“, care le reprezintă şi le susţine interesele.

Capitala neoficială a trandafirilor

Locuitorii din Ciumbrud trăiesc în prezent din această activitate, care s-a dezvoltat după 1990. Întreprinzătorii şi-au făcut firme sau asociaţii familiale. Toţi au contribuit la renumele naţional al satului drept capitală neoficială a trandafirilor. Andrei Molnar a fost primul locuitor din Ciumbrud care a plecat la muncă în Ungaria, împreună cu fratele său, la altoit de trandafiri. Se întâmpla la începutul anilor 1990. Ulterior, la întoarcerea în ţară, a reuşit să înfiinţeze o cultură proprie, ajungând în prezent la peste 80.000 de butaşi de trandafiri pe care îi vinde în special în marile hipermarketuri din ţară.

Beatrice Alexandra MODIGA

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca și Asociația „Amicii Rozelor“ din România au organizat, în data 10 iunie, expoziția „Parfum de Cluj“, eveniment dedicat iubitorilor de trandafiri și care s-a desfășurat la Stațiunea de Cercetare Horticolă (SCH) din cartierul Gheorgheni.

Stațiunea găzduiește de zeci de ani o colecție impresionantă de peste 300 de soiuri de trandafiri, inclusiv 48 de soiuri create de-a lungul timpului de către specialiștii USAMV Cluj-Napoca.

Astfel, vizitatorii au avut ocazia să admire trandafirii aflați în plină perioadă de înflorire, să primească sfaturi privind îngrijirea acestora de la specialiștii stațiunii și să facă fotografii. De asemenea, a fost amenajat și un stand de prezentare a produselor Makita.

„Este o mare bucurie pentru noi să primim clujenii într-o vizită în stațiune, iar acum va fi, poate, cel mai frumos eveniment al anului, fiind vorba despre sute de trandafiri înfloriți. Între aceste soiuri se află și aproape 50 create la noi, 48 mai precis, de către specialiștii stațiunii, membri marcanți și conducători de-a lungul timpului ai Asociației Amicii Rozelor din România. Această renumită asociație se va reuni în aceeași zi la stațiunea noastră și suntem tare bucuroși să găzduim evenimentul dedicat specialiștilor în domeniu“, a declarat directorul SCH, Biolog dr. Lukacs Lehel.

Asociația „Amicii Rozelor“ din România este înființată în anul 1990, fiind afiliată la Societatea Mondială de Roze (WRF). Principalul scop al asociației este promovarea culturii trandafirului, iar agenda sa include în acest sens organizarea de conferințe și demonstrații practice, participarea la evenimente similare din UE și la Congrese WRF. De două ori pe an, asociația publică revista Rosarium, prin intermediul căreia ajung la cei peste 600 de membri cunoștințe profesionale de interes.

Stațiunea de Cercetare Horticolă din cadrul USAMV Cluj-Napoca este o unitate horticolă complexă, înființată în anul 1953, cunoscută și recunoscută pe plan intern și internațional prin creațiile originale remarcabile obținute de colectivul de cercetători.

Cercetătorul științific gradul I (CS I) dr. ing. Ștefan Wagner, un specialist bine cunoscut în ameliorarea trandafirului, a fost, în perioada 1956-1999, autor al numeroase soiuri promovate şi extinse în cultură. Activitatea sa de ameliorare este continuată în prezent de CS III drd. ing. Gabriela Roman.

„Colecția de trandafiri de la SCH cuprinde 320 de soiuri, 1.500 de hibrizi şi 30 de elite din toate grupele de înflorire. Activitatea principală la specia Rosa este ameliorarea în scopul diversificării sortimentului. Soiurile de trandafir omologate la SCH (48) sunt realizate după standarde internaționale de apreciere, bonitare, fiind prezente în colecția europeană de fond de germoplasmă din Belgia, Italia și Japonia. Explozia de culori, forme și parfum a soiurilor și hibrizilor din colecția și din câmpurile experimentale ale stațiunii, o încântare pentru ochi și suflet, ne bucură de fiecare dată, iar acum, alături de Asociația «Amicii Rozelor» din România, îi invităm pe toți clujenii să se bucure de spectacolul unic al înfloririi trandafirilor“, a declarat Gabriela Roman.

Ion BOGDAN

Când vine vorba de pregătirea grădinii pentru iarnă, unele plante vor avea nevoie de un pic mai multă atenție din partea noastră. Vă oferim câteva sfaturi pentru îngrijirea trandafirilor, pentru a-i menține sănătoși pe tot parcursul perioadei sezonului rece.

1. O regulă de bază este să nu mai administrați îngrășăminte cu 6 săptămâni înainte de venirea primului îngheț prezis în zona dvs. În acest mod protejați orice creștere nouă care ar risca să fie deteriorată de ger și de îngheț.

2. Vânturile de iarnă sunt adesea aspre și pot deteriora și „legăna“ tufa de trandafiri de la rădăcini. Așadar, tăiați trandafirii care au crescut în înălțime cu 1/3 pentru a preveni distrugerea lor în cazul vijeliilor.

3. Curățați paturile de grădină de resturi, în special de frunzele bolnave care cad de la trandafiri. Această practică va ajuta la reducerea problemelor din primăvară. Dacă nu le eliminați, bolile fungice vor ierna în grădină.

4. Odată ce temperaturile scad sub punctul de îngheț în mod regulat, puteți apela la spray-urile dormante horticole. Este indicat să se utilizeze sulful de var, care se pulverizează pe pământ și pe fiecare centimetru al arbustului de trandafir. Acest lucru vă poate ajuta să începeți anul cu un pat de trandafiri fără boli. De asemenea, nu așezați niciodată frunze de trandafir bolnave în coșul de compost. Acestea ar trebui îndepărtate cu totul din spațiul grădinii.

5. Permiteți trandafirilor să formeze șolduri. Ele oferă culoare în grădină, sunt o sursă bună de vitamina C pentru păsări și, la fel ca multe plante care produc fructe, for­ma­rea măceșelor trimite un semnal tranda­firului să intre în repaus pentru noul sezon.

6. Până în toamnă, stratul de mulci pe care l-ați aplicat primăvara trebuie reaplicat. Adunarea mulciului în jurul bazei trandafirului va ajuta pe tot parcursul anului, reținând umiditatea la baza plantei acolo unde este nevoie. Această tehnică este o alternativă naturală la tratamentele chimice, contribuind la sănătatea solului. Mai mult, reduce volumul de muncă necesar îngrijirii plantelor, indiferent de tipul lor.

7. Toamna este un moment excelent pentru a elimina trandafirii care nu sunt sănătoși. Dacă un anumit arbust necesită multă îngrijire, îndepărtați-l.

8. Următorul pas este aplicarea unui tratament care să cicatrizeze tulpinile și ramurile tăiate, evitând astfel infestarea cu anumite boli. Tratamentul ajută florile să reziste mai bine la frig și îngheț.

9. Dacă trandafirii tăi cresc într-o zonă destul de protejată, în afara vântului puternic și a temperaturilor extreme, împachetarea cu saci din pânză sau plante perene verzi va oferi o protecție suficientă pentru iarnă. Fixați bastoanele de sprijin și tăiați capetele lungi. Apoi, înfășurați-le în pânză, paie sau ramuri verzi și legați-le cu sfoară. Formați o movilă de 10-12 cm față de nivelul solului, la baza trandafirului.

10. În zonele extrem de reci sau în zonele deschise, în care daunele din timpul iernii sunt frecvente, cea mai bună modalitate de a proteja un trandafir cățărător este protejarea întregii plante cu pământ.

După primele zile friguroase de toamnă, desprindeți planta de suportul ei, legați bastoanele împreună și îndoiți-le la pământ, arcuindu-le lângă baza plantei, pentru a evita ruperea.

Întindeți pământul peste întreaga plantă și introduceți un țăruș în pământ la fiecare colț al movilei pentru a marca locul.

Anca LĂPUȘNEANU

Suntem în mijlocul verii, iar grădinile de flori au nevoie de multă atenție în această perioadă pentru că sunt supuse în special stresului termic cauzat de temperaturile înalte. Recomandările de față din partea specialiștilor de la pepiniera Famous roses se adresează iubitorilor de roze. Aflăm așadar de câte ori și cum trebuie să udăm trandafirii, dar și cum să ne asigurăm că aceștia vor înflori în mod repetat.

Cantitatea minimă de apă recomandată la o singură udare este de 10 litri pentru fiecare trandafir, o dată pe săptămână. În cazul trandafirilor nou plantați, trandafirilor plantați în sol nisipos sau trandafirilor din ghivece numărul de udări săptămânale trebuie să fie mai mare. Această cantitate este necesară pentru ca apa să ajungă la jumătate de metru în pământ, acolo unde sunt rădăcinile trandafirului. Este important ca apa să fie turnată într-un jet cu presiune redusă, cât mai aproape de baza trandafirului și, dacă se scurge mai departe, se așteaptă pătrunderea ei în pământ și abia apoi se continuă. De asemenea, la udare trebuie ținut cont de faptul că apa ajunsă pe frunze și flori determină uneori apariția bolilor fungice și pătarea inestetică a petalelor și frunzișului.

În intervalul martie-mai trandafirii proaspăt plantați cu rădăcina goală sau transplantați din ghivece în grădină trebuie udați la fiecare două zile cu minimum 10 litri de apă. În perioada cuprinsă între iunie și septembrie trandafirii deja crescuți au nevoie de udare o singură dată pe săptămână.

Un alt aspect de care trebuie ținut cont pe parcursul înfloririi trandafirilor este îndepărtarea florilor uscate. Acest lucru asigură repetarea înfloririi. Astfel, este indicat să tăiați vârful lăstarilor cu flori trecute la 2-3 noduri, de la vârf în jos, pentru a îndepărta fructul rămas. Explicația este că, asemeni altor plante, trandafirii fructifică, de asemenea, și pentru a nu-și îndrepta toate resursele către creșterea fructului (acesta consumă energia a patru flori) trebuie îndepărtat. După fiecare val de înflorire, se aplică tăieri, iar lungimea ramurilor ar trebui să fie de aproximativ 20-25 cm. Astfel se stimulează următoarea înflorire.

La finalul înfloririi, trandafirii trebuie curățați prin tăierea ramurilor care au crescut în interior sau spre interiorul plantei, iar ramurile vor fi scurtate la 4-5 noduri (aproximativ 20 cm). De exemplu, spun cei de la Famous roses, pentru un trandafir Teahibrid (o singură floare pe tijă) trebuie să lași 4-5 ramuri viguroase și frumoase, iar la trandafirii Floribunda (cei care au mai multe flori pe tijă) ideal ar fi să lași 5-6 ramuri viguroase. Ultima tăiere se realizează cu o lună înainte de primul îngheț.

Acest trandafir care a cucerit lumea cu parfumul său memorabil a fost creat în anul 1992 de către producătorul francez Delbard și a fost dedicat celebrului scriitor Marcel Proust, al cărui nume îl și poartă.

Acest trandafir intră în categoria speciilor floribunda cu flori grupate. Specialiștii recomandă ca acest soi să fie plantat în soluri care rețin umezeala, dar care în același timp sunt bine drenate, cu Ph acid, alcalin sau neutru. Se dezvoltă foarte bine în locuri cu expunere la soare și ventilație corespunzătoare și unde nu au fost plantați anterior alți trandafiri. Distanța de plantare optimă este de 50 cm. Se recomandă ca, înainte de plantare, butașii să fie puși în apă pentru 24 de ore. Aveți în vedere ca groapa de plantare să fie atât de adâncă şi lată astfel încât pe lângă rădăcini să fie suficient loc pentru a adăuga pământ. Rădăcinile trandafirilor trebuie să fie complet acoperite cu pământ și după o tasare fermă a pământului trebuie udați din abundență.

Specialiștii recomandă ca punctul de altoire să fie la cca 5 cm sub nivelul solului. Souvenir de Marcel Proust se remarcă drept un trandafir cu rezistență crescută în fața bolilor și înghețului. Pentru o mai bună protecție a trandafirilor peste iarnă, se pun de jur-împrejurul lor turbă, compost, bălegar de grajd sau frunziş. Este important însă ca această protecție să nu fie făcută prea devreme pentru că poate împiedica lăstarii să se maturizeze și astfel să îi facă și mai vulnerabili în fața înghețului. La maturitate ajunge la înălțimea de 80-100 cm. În ceea ce privește îngrijirea, acest soi are nevoie să fie udat din abundență și în mod repetat, cu mențiunea că florile sale nu trebuie stropite cu apă. Souvenir de Marcel Proust se definește ca un trandafir cu înflorire repetată, începând cu luna mai și până la apariția înghețurilor.

Potrivit specialiștilor de la Famous roses, acest trandafir a obținut, printre altele, medalia de aur la Baden-Baden în 1992, medalia pentru parfum la Monza în 1992 și medalia pentru parfum la Nantes în 1995. Souvenir de Marcel Proust, împreună cu trandafirul Chartreuse de Parme sunt cele mai parfumate creații ale producătorului Delbard. Tufele pe care le comercializează Famous roses sunt de calitatea 1+ (premium), de anul 2 și au fost obținute prin altoire pe cel mai puternic portaltoi la ora actuală. Acest lucru le oferă trandafirilor vigoare și rezistență mare în timp. Prețul este de 99 de lei. (D.Z.)

Souvenir de Marcel Proust este un soi de trandafir Grandiflora Hybrid Tea, cu flori galbene, puternic parfumate. Este un soi cu înflorire repetată și care a fost distins de-a lungul timpului cu șapte medalii internaționale.

În 1985, Marie-Louise Meilland, creatoarea a aproximativ 120 de soiuri de trandafiri răspândite și premiate în întreaga lume, aducea pe scena rozelor un trandafir care de-a lungul deceniilor și-a câștigat reputația de Eden Rose. Adică Trandafirul raiului. Acest trandafir urcător de culoare roz deschis și alb este probabil cel mai cunoscut, medaliat și apreciat trandafir din lume. Acesta a făcut parte din colecția Renaissance și a fost numit în onoarea lui Pierre de Ronsard (11 septembrie 1524 – 27 decembrie 1585), un celebru poet francez.

Din punctul de vedere al caracteristicilor, Pierre de Ronsard este un trandafir cu rezistență crescută în fața bolilor, moderat viguros, ideal pentru a acoperi o arcadă sau un spalier mic. Când este cultivat pe arcade, planta poate atinge înălțimi de aproximativ 3 metri. În cazul aceste este recomandat să plantați un trandafir pe fiecare parte a arcului pentru a obține o acoperire completă și uniformă în 3 până la 4 ani. Tulpina trandafirilor Pierre de Ronsard prezintă câțiva spini, de aceea este de preferat ca arcada să aibă o lățime de cel puțin 1,5 metri pentru a evita prinderea în spini atunci când se trece pe sub ea.

Florile acestui soi sunt globulare, au de la 7 până la 10 cm și sunt formate din 55 până la 60 de petale de culoare alb cremos, acoperit cu roz carmin. Pe o tulpină poate fi o singură floare sau grupuri de până la patru flori. Îndepărtarea regulată a florilor uscate va asigura înflorirea repetată și constantă pe tot parcursul sezonului de creștere. În plus, florile rezistă destul de bine atunci când sunt culese pentru aranjamente florale. Trandafirul raiului răspândește un parfum ușor și delicios de trandafir de ceai.

În 2006, trandafirul urcător Pierre de Ronsard a primit din partea Federației Mondiale a Societăților de Roze distincția Rose Favorite du Monde Entier. În același an a fost introdus pe Rose Hall of Fame, unde sunt menționați doar trandafiri considerați favoriți la nivel mondial prin votul membrilor Federației Mondiale a Societăților Trandafirilor. Câștigătorii sunt anunțați la fiecare trei ani la World Rose Conventions. În plus, trandafirii celebrii, cu o istorie îndelungată sau de importanță genealogică, sunt menționați în Old Rose Hall of Fame. Pierre de Ronsard a fost numit și câștigător al titlului Trandafirul Anului 2018.

Potrivit Famous rose, prețul pentru un butaș cu rădăcina goală este de 100 lei, iar cu rădăcina la ghiveci este 126 lei.

(D.Z.)

Chiar dacă trandafirii se prind, în general, destul de repede, la plantarea lor trebuie ținut cont de câteva aspecte. Spre exemplu, trandafirii cu rădăcina liberă (goală) se plantează atunci când se află în repaus vegetativ. Asta înseamnă sfârșitul toamnei, în luna noiembrie, începutul primăverii, în luna martie și prima parte a lunii aprilie. Recomandările de față vin din partea specialiștilor Famous roses.

Condiții de lumină, sol, apă

Trandafirii preferă o expunere directă la razele soarelui de minimum 4 ore pe zi; astfel, dacă locul de plantare este aerisit și însorit, vor crește și  înflori abundent. Un trandafir plantat într-un loc cu mai puțin de 4 ore de soare pe zi nu se va dezvolta corespunzător și va face foarte puține flori sau chiar deloc. Trebuie evitat un sol prea uscat sau prea umed ori predispus la îmbibarea cu apă. Dacă un trandafir stă prea mult timp într-un sol îmbibat cu apă, rădăcinile lui vor putrezi și planta se va usca. La plantările de primăvară, ramurile se scurtează la 4-5 noduri. Se sapă gropi de 40 x 40 x 40 cm, astfel încât rădăcinile vor avea în jurul lor mai mult pământ afânat, iar cele noi se vor dezvolta mult mai ușor, mai ales în cazul terenurilor tasate. Mocirlirea rădăcinilor este o operațiune importantă. Pentru a asimila cât mai bine substanțele nutritive, este important ca rădăcinile să facă priză bună cu solul. Pentru asta trebuie pregătit un amestec de apă și pământ de consistența smântânii în care introducem rădăcinile. Pe fundul gropii se adaugă pământ mărunțit, se așază cu grijă rădăcinile desfăcute. Este foarte important ca altoiul să fie la nivelul solului, iar în zonele mai reci, la 2-3 cm sub nivelul solului. Se umple groapa cu pământ și se tasează bine pentru a elimina eventualele pungi de aer. Se udă din abundență, cu minimum 10 litri de apă. Dacă nu plouă în primele două săptămâni, se udă cu 10 litri de apă fiecare trandafir, o dată la 2-3 zile. Trandafirii nu se plantează într-un loc în care au existat alți trandafiri înainte fără a schimba solul cel puțin la o adâncime de 30 cm și pe o suprafață de 1 mp.

Cele mai potrivite locuri pentru plantare

Distanța de plantare este de minimum 50 cm pentru trandafirii cu floare mare (teahibrizi) și trandafirii cu flori grupate (floribunda).Trandafirii urcători au nevoie de un spațiu de minimum 1,5 m, iar trandafirii plângători și pomiflori se plantează la o distanță de minimum 1 m. Trandafirii urcători pot fi plantați lângă un perete, zid, gard sau suport special. În cazul în care sunt plantați lângă perete, vor fi plasați la o distanță de 20 cm de acesta, în poziție oblică, cu ramurile spre perete și cu rădăcinile orientate în direcția opusă peretelui. În cazul trandafirilor plângători și pomiflori este nevoie să fie asigurat un sistem de susținere, de preferință o tijă metalică înaltă până la ultima grefă de pe tulpină (până unde încep ramurile). Pentru a nu deteriora rădăcinile, trebuie fixată tija în pământ înainte de plantarea trandafirului. Trandafirii cu rădăcină goală sunt livrați în sac de folie care, prin efectul de seră, păstrează o umiditate optimă, în așa fel încât să nu se deshidrateze în timpul transportului. În cazul în care se întârzie plantarea trandarilor pentru câteva zile, e bine ca ei să fie puși într-un loc răcoros și păstrați în sacul din folie bine închis. Astfel, trandafirii nu se vor deshidrata.

Recomandarea specialiștilor de la Famous roses este ca la plantările deși primăvară să se adminstreze gunoi de grajd sau îngrășăminte chimice la o lună de la plantare, atunci când putem considera că trandafirul s-a înrădăcinat. Regula de bază este să se administreze îngrășăminte organice sau chimice oricărei plante, după ce aceasta este bine înrădăcinată. Cu ajutorul îngrășămintelor, trandafirul se poate ocupa de creșterea vegetativă.

Importanța stropirii cu Zeamă bordeleză

Zeama Bordeleză se obține prin combinarea sulfatului de cupru (piatra vânătă) cu hidroxid de calciu (var stins). Gata preparată poate fi cumpărată la pliculeț din orice fitofarmacie. Un produs gata preparat este, de pildă, „Bouille Bordelaise“, produs de Cerexagri B.V. FRANCE. Alte produse pe bază de cupru sunt Champion, Funguran și Triumf. Soluția trebuie folosită în aceeași zi în care a fost preparată. În cazul în care este lăsată de pe o zi pe alta, își pierde eficacitatea. Zeama bordeleză este agreată și în agricultura ecologică pentru că nu este toxică, conține doar particule de cupru și calciu. Pentru o dezinfecție generală, specialiștii Famous roses recomandă stropirea cu Zeamă bordeleză absolut toată grădina. Aceasta are ca spectru de acțiune prevenirea bolilor fungice ca rapanul, mana și pătarea neagră la trandafiri și la celelalte plante din grădină. În plus, aceasta conferă trandafirilor tratați rezistență sporită peste iarnă. Cuprul conținut de Zeama bordeleză este absorbit prin frunze și contribuie la buna maturizare (lemnificare) a ramurilor trandafirilor, împiedică infectarea rănilor și ajută la cicatrizarea lor. O bună maturizare/lemnificare a ramurilor ajută foarte mult trandafirii să treacă cu bine de gerurile de peste iarnă.

În cazul stropirilor făcute primăvara, după ce cuprul este absorbit de trandafiri, pomi fructiferi, viță-de-vie și alte plante, acestea vor înmuguri și înflori cu 7-10 zile mai târziu. Astfel, în cazul gerurilor târzii, florile pomilor fructiferi vor fi mai puțin afectate de înghețurile tardive. Zeama bordeleză se mai aplică și imediat după evenimente meteo precum grindină, vânt puternic sau imediat după tăierea trandafirilor, pomilor și a altor plante. (D.Z.)

Viaceslav Buhna, interlocutorul din interviul de față, este mentorul unui proiect calibrat pe o nișă exclusivistă de piață. Ideea sa, aparent excentrică, s-a dovedit a fi una inspirată pentru că în patru ani de la lansare proiectul său a devenit profitabil. Famous roses, pepiniera pe care a înființat-o, comercializează trandafiri de colecție din toată lumea, medaliați la concursurile internaționale de frumusețe. În dialogul despre roze am aflat care este definiția trandafirilor de colecție și ce particularități au aceștia. Articolul de față este primul dintr-o serie de materiale în care vom prezenta cei mai frumoși trandafiri din lume, dar și informații legate de plantarea și îngrijirea lor.

În România în anul 2010 nimeni nu livra astfel de flori

– Cum a început povestea Famous Roses?

– Din dorința de a aduce în România unii dintre cei mai frumoși trandafiri de grădină din lume, în toamna lui 2010 am vizitat cele mai apreciate pepiniere franțuzești, pepinierele Meilland Richardier și Georges Deldard. Un prieten foarte bun, pasionat de trandafiri, își dorea foarte mult pentru grădina lui trandafiri franțuzești de la Meilland Richardier și Georges Deldard. Trandafirii pe care și-i dorea valorau aproape 2.000 de euro. În România nu era niciun furnizor care să aibă acei trandafiri, iar francezii nu făceau livrări la domiciliu în România. Astfel am identificat o nevoie pe care nimeni nu o putea satisface. Am considerat că în România, cu siguranță, există sute sau mii de persoane în aceeași situație. Nu m-am înșelat. Astăzi există o cerere în creștere pentru trandafirii Famous Roses. Dacă în primii ani aveam câteva sute de clienți pe an, acum am ajuns să avem anual câteva mii de clienți.

– Nu a fost o idee riscantă, excentrică să aduceți și să valorificați în țară trandafiri de colecție?

– Nu, nu a fost o idee riscantă. Sunt foarte multe persoane care își doresc și colecționează trandafiri apreciați pentru parfumul și frumusețea lor ieșită din comun, iar grădinile lor sunt adevărate galerii de artă. Clienții noștri își doresc doar trandafiri de calitate excepțională și au încredere că de la noi primesc întotdeauna așa ceva deoarece oferim garanție pentru prindere și soi (culoare). Nimeni nu își dorește să planteze lângă un perete un cățărător roșu și să îi crească un trandafir alb acoperitor de sol.

Caracteristicile trandafirilor de lux

– Ce înseamnă, de fapt, trandafiri de colecție?

– Sunt trandafiri recunoscuți și medaliați la competițiile internaționale de specialitate. Sunt medaliați pentru frumusețea incredibilă, parfumul și culorile uimitoare. Persoane din întreaga lume colecționează acești trandafiri, grădinile lor arătând ca niște rosarii de expoziție. În fiecare an descoperim și aducem noi soiuri de trandafiri.

– Ce caracteristici trebuie să aibă o astfel de floare?

– Să înflorească repetat din primăvară până toamna târziu, să fie o plantă viguroasă și rezistentă în timp la boli și dăunători și să dețină cel puțin o medalie câștigată la concursurile internaționale. Tufele pe care le comercializăm noi sunt de anul 2, sunt zdravene, obținute prin altoire pe cel mai puternic portaltoi la ora actuală. Acesta le oferă trandafirilor vigoare și rezistență mare în timp. Cu excepția cățărătorilor, toate tufele de trandafiri produc flori din primul an de la plantare. Cățărătorii au nevoie de minimum un an ca să își dezvolte coroana.

– Puteți numi câteva dintre primele soiuri de trandafiri aduse în țară?

– Primele soiuri au fost aduse din Franța de la creatori faimoși precum Meilland Richardier și Georges Delbard. Am adus inițial în jur de 80 de soiuri diferite. Comercializăm în fiecare an peste 10.000 de trandafiri și avem o creștere anuală de 30%. Am ajuns aici pentru că în tot ceea ce am făcut, facem și vom face calitatea excepțională a fost, este și va fi regulă de aur. Este, dacă vreți, esența ofertei noastre.

Prețul depinde de costurile de producție și notorietate

– Există o perioadă de vârf a vânzărilor și care sunt prețurile de valorificare?

– Perioadele de vârf sunt în luna noiembrie, când se fac plantările de toamnă, și în luna martie, când se fac plantările de primăvară cu rădăcina goală. Din luna aprilie comercializăm trandafiri cu rădăcină la ghivece. Aceștia se pot transplanta din ghiveci în grădină oricând în timpul anului. În general, prețul este mai puțin influențat de caracteristicile trandafirilor.

– Care este procentul de prindere a trandafirilor pe care îi comercializați?

– Pentru noi procentul de prindere este de 99%. Pentru client este de 100% deoarece beneficiază de garanție pentru prindere. Dacă un trandafir nu se prinde îi trimitem altul gratuit. Trandafirii nu au nevoie de condiții speciale de livrare, noi îi păstrăm stratificați în câmp, de unde ii scoatem și îi trimitem către clienți. Fiecare comandă este însoțită de instrucțiunile de plantare, de certificatul de garanție, iar fiecare trandafir are o etichetă a producătorului cu un cod unic care certifică faptul că acel trandafir este sănătos din punct de vedere fitosanitar și că este produs în conformitate cu standardele europene. Pentru companii, la cerere, oferim și certificatele de conformitate.

– La cumpărare, cum putem recunoaște butașii sănătoși?

– Doar prin analize de laborator. Majoritatea trandafirilor achiziționați din surse autorizate au tratamentele fitosanitare efectuate. Problemele des întâlnite sunt calitatea (vigoarea) trandafirilor și neconcordanța dintre soi și etichetă, adică plantezi un cățărător roșu superb și ai surpriza să crească un cățărător alb. (D.Z.)

Lucian Inţa are 42 de ani, fiind de meserie tehnician silvic, dar şi administratorul fermei de familie Fructe de pădure Chihereana din Chiheru de Jos, judeţul Mureş. Susţinut de familia sa, acesta cultivă pe mai bine de 1 hectar trandafiri de dulceaţă, dar şi mure, coacăze negre şi un lot experimental de coacăze roşii şi aronia. Proiectul a însumat la start, în toamna anului 2014, pentru cele trei culturi, o investiţie de 13.000 euro din surse proprii, iar defalcate strict pentru trandafiri, undeva la 3.000 de euro.

După ani buni de străinătate în mai multe domenii, din dorinţa revenirii definitive acasă şi căutând variante de îmbinare a utilului cu plăcutul, beneficiind la start de terenuri moştenite de la bunici, acesta s-a întors la sfera calificării din şcoală, silvicultura, iar din culturile agricole alternative, nu neapărat clasice, a ales trandafirii de dulceaţă şi fructele de pădure, spune acesta, mai ales pentru originalitate. „Mure pentru productivitate şi coacăze negre pentru sănătate. Am mers pe premisa: «Fă ce nu prea face lumea, dar fă-o bine!». S-a dorit o activitate peste statutul de hobby şi, în timp, una menită a ajunge autosustenabilă, dorind a fi un business agricol viabil. Proiectul a însumat la start, în toamna anului 2014, pentru cele trei culturi o investiţie de 13.000 euro, din surse proprii, iar defalcate strict pentru trandafiri, undeva la 3.000 de euro, cuprinzând butaşii, motopompa, sistemul de irigații, agrotextil etc.“, spune acesta.

Biloane intensive de agrotextil

La graniţa dintre zona de deal şi de munte, în comuna Chiheru de Jos, la jumătatea distanţei dintre Reghin şi Sovata, pe soluri pretabile pentru cultura trandafirului, Lucian a ales pentru roze biloane intensive de agrotextil folosind o formulă de plantare cu 1.280 de butaşi. „Am folosit schema de plantare de 70 x 70 cm pe rând şi un interval de 2,60 metri între rânduri. Alegerea unui soi căţărător în cultură a impus implementarea unui sistem de palisare cu stâlpi de susţinere amplasaţi din 9 în 9 metri şi trei sârme de susţinere pentru legarea tijelor trandafirilor inferioară, la 70 cm, mediană la 1,30 m şi superioară la 1,80 m“, adaugă Lucian Inţa.

Sachsengruss, un soi căţărător german

Soiul cultivat de acesta este Sachsengruss, cu creşteri constante de peste 2 metri, care dezvoltă inflorescenţe multiple, cu un parfum specific excepţional. „Este foarte pretabil pentru procesarea de siropuri, dulceţuri, produse licoroase (vinuri), distilare (ulei esenţial şi apă florală), pentru industria farmaceutică (creme, tincturi, ceaiuri), detergenţi, odorizante, ornamente şi masa uscată pentru diverse utilizări. În zona noastră, soiul remontant susţine două valuri de înflorire: primul, principal de vară (sfârşitul lunii mai până la mijlocul lunii iunie) şi secundar, de toamnă (sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie). Sezonul normal descrie o dublă parabolă cu vârfuri tocmai expuse şi o amplitudine de sezon de 14 sau 16 săptămâni, începând, în general, după 25 mai şi terminând după 25 septembrie. Apoi, până toamna târziu după brume, în cantităţi mici intrăm în extrasezon floral. Cele 4 luni ale sezonului activ nu conţin discontinuitate la înflorire, ci doar începutul este lent, cu scăderea bruscă de după primul val şi reconstrucţia valului secund, între valuri de înflorire şi lâncezeala de la finalul sezonului. Pentru un producător extensia prelungită la 16 săptămâni florale reprezintă un mare avantaj întrucât oferă timp şi mijloace fermei de familie compusă din personal mic, restrâns pentru găsirea de soluţii optime de a încorpora materia primă rezultată, în regim vrac şi procesat“, specifică cultivatorul.

„E infinit mai greu să vinzi orice, vrac sau procesat, decât producţia în sine“

Suprafaţa cultivată cu trandafiri Sachsengruss este de 2.800 mp, fără irigare, înregistrând în ani buni 500 kg, chiar 700 kg petale, în timpul sezonului de înflorire, menţionează tânărul. „La hectar, soiul produce 2-2,5 tone petale anual şi cel puţin dublu cu sistem de irigare. În timp, producătorul îşi calibrează corect costurile de producţie, oricum foarte mari, orice ai face. Cultivăm culturile fără irigare, maximizând potenţialul fiecărui an, lucrurile fiind în general foarte clare, e infinit mai greu să vinzi orice, vrac sau procesat, decât producţia în sine, ca materie primă şi/sau cu valoare adăugată, în produse finite.“

Cultură ecologică

Cultura este întreţinută ecologic, întru-un regim cât mai prietenos cu mediul, folosind doar biofertilizatori, macerat de urzică şi gunoi de grajd. „Masa florală rezultată, precum şi produsele derivate din petalele din câmpul nostru, aduc fără dubii aminte de vremea copilăriei noastre, când substanţa reală, în profunzime, a rezultatelor din agricultura românească era net superioară superficialităţii de orice gen din aceste timpuri. Cultivatorii ecologici ştiu că asumarea prietenoasă cu mediul, fără substanţe chimice de sinteză, le aduce o recoltă mai redusă cantitativ decât în mod normal, dar la o calitate şi o prestanţă excelentă (calitatea înaintea cantităţii, indiscutabil abordarea deschisă, onestă, reală a producătorului român responsabil pentru societatea noastră)“, precizează mureşeanul.

Distribuţie prin livrări directe sau curierat

Producătorul de la Chiheru de Jos mai adaugă că el nu practică distilarea primară, dar nici cea secundară deoarece acestea nu fac parte din priorităţile sale. „Cu producţia de petale vrac ne adresăm doritorilor din întreaga ţară, deservind prin livrări directe sau curierat petale proaspete de trandafiri, de cea mai bună calitate. Pe baza acestei splendide materii prime, procesăm în regim de familie sirop şi dulceaţă de trandafiri, deservite local şi naţional, prin aceleaşi metode ca şi petalele în stare proaspătă. În aceşti ani, am mai produs pentru diversitatea gamei rozelor trandafirată, ulei de macerare, vin de trandafiri şi masă uscată, dar ele fluctuează ca produse în funcţie de dinamica sezoanelor; de bază rămân doar siropul şi dulceaţa de trandafiri.“

Pe viitor, Lucian Inţa şi-a propus să poată continua cum a făcut-o şi până acum, cu metoda paşilor mărunţi, din aproape în aproape, păstrând vie speranţa în incredibilul potenţial românesc de agroturism, insuficient expoatat şi foarte slab întreţinut, cu posibilităţi multiple, dar cu rezultate submediocre. „Proiectul continuă fiind alimentat şi însufleţit de două ingrediente majore: pasiunea personală pentru horticultură, cu empatia întoarcerii la calificarea proprie şi dragostea pentru natură şi frumos, lucruri care răzbat profund în activitatea agricolă de zi cu zi, împreună cu familia mea, fără de care viaţa în sine şi, cu atât mai mult, proiectul nostru nu şi-ar avea rostul. Naţional vorbind, suntem de un paradox rar, al celui care are pâinea şi cuţitul pe masă în faţa sa, dar suferă constant de alimentaţie defectuoasă. E trist şi frustrant să ai posibilităţile României şi să avem performanţa repetentului, când poţi fi liniştit, premiant an de an“, încheie Lucian Inţa din Chiheru de Jos, judeţul Mureş.

Beatrice Alexandra MODIGA

Trandafirii urcători sau cățărători au fost cândva foarte prezenți în grădinile din România. O perioadă au dispărut din preferințele iubitorilor de flori, dar în ultimul timp e un val uriaș de solicitare a acestei specii. Planta e relativ ușor de întreținut.

De regulă, agreează un sol bine drenat, îngrășat consistent cu mraniță sau, acolo unde este posibil, cu gunoi de grajd, pentru a avea un substrat bogat în nutrienți. Preferă zonele însorite (aproximativ 7-8 ore de expunere zilnică la soare), dar care să fie ferite de curenții puternici. Având în vedere specificitatea lor, trandafirii urcători se amplasează lângă un gard, zid sau stâlp, dar de preferat este să dispună de un suport special construit (pergolă), în funcție de forma pe care dorim să i-o atribuim (boltă, tufă).

În grădinile de acasă, puțini mai produc de unii singuri butașii de trandafiri; de regulă, ei se procură din centrele specializate. Plantarea, în ambele cazuri, se face toamna, în septembrie-octombrie sau primăvara, în martie-aprilie. Procedeul este cel bine cunoscut: se sapă o groapă, în funcție și de dimensiunea cubului nutritiv (40 cm adâncime și 30-35 cm adâncime), se așază butașul, se acoperă cu mraniță și pământ, iar la tulpină se realizează un mușuroi, pentru ca planta să aibă susținere perfectă în sol. Se udă generos în primele 5-6 zile. Distanța dintre butași, în cazul în care se plantează mai multe tufe, este de 1,5-2 m.

Plantele încep să înflorească succesiv din luna iunie. Pentru a stimula o înflorire bogată, exemplarele care se ofilesc se retează imediat sub floare. În timpul verii se udă de două ori pe săptămână, în verele secetoase, sau o dată la 6-7 zile, în anotimpurile normale din punct de vedere termic. De asemenea, se practică și legarea tulpinilor de suportul amplasat după plantare. Toamna târziu trandafirii se protejează de îngheț fie prin tragerea pământului la rădăcină, fie prin improvizarea unui adăpost de frunze sau alte ambalaje din hârtie.

Foarte importante sunt tăierile. La început, când se formează scheletul (tăieri de formare), grija este ca să se obțină o plantă cu multe tulpini care pornesc de la baza solului, cu lăstari puternici; așadar se îndepărtează, în această etapă, doar lăstarii firavi.

Tăierile de întreținere se realizează primăvara și constau în îndepărtarea ramurilor rupte, degradate, afectate de boli sau dăunători sau cele excesiv de lungi. O dată la 2-3 ani se reduc, de asemenea, și ramurile bătrâne.

În cazul în care nu s-au efectuat primele două tăieri, se intervine cu așa-zisa tăiere de remediere. În acest caz, planta lăstărește puternic și există pericolul ca ea să se îmbolnăvească din cauză că aerul nu circulă bine prin tufă. Aceste suprimări constau în rărirea tulpinilor, retezarea lăstarilor foarte lungi. Atenție însă: niciodată nu se recurge la tăieri drastice, fiindcă planta are de suferit, ci le vom face treptat, astfel încât trandafirul să rămână cu un aparat foliar bogat.

Maria BOGDAN

Fără îndoială, trandafirii sunt cele mai spectaculoase flori din grădina dumneavoastră. Datorită aspectului, grației și parfumului plăcut emanat, aceștia pot transforma orice spațiu într-un adevărat colț de rai. Pentru a vă bucura de rezultatele acestui peisaj mirific și anul viitor, trebuie să acordați un pic de atenție îngrijirii trandafirilor. Una dintre cerințe ar fi pregătirea lor pentru sezonul rece. În acest sens, specialiștii în domeniu ne explică, pas cu pas, în ce constă lucrarea de întreținere a trandafirilor pe timp de iarnă.

Pasul 1 – tunderea  tufelor

În această perioadă, după căderea frunzelor, este recomandată o tăiere de ușurare și curățare a tufei. Curenții puternici și reci ai iernii sunt adesea duri și pot deteriora nu numai partea aeriană a trandafirilor, ci vor „zgudui“ tufișul și din rădăcini, provocând pagube. Așadar, tundeți trandafirii care au crescut mai înalți pentru a preveni deteriorarea plantei. Tăiați ramurile lungi la jumătate, chiar dacă sunt sănătoase, iar pe cele mai scurte la o treime. De asemenea, eliminați ramurile moarte și bolnave, cele slab dezvoltate și ramurile care cresc spre interiorul tufei. Atenție, dezinfectați de fiecare dată foarfeca cu care tundeți trandafirii. În acest fel evitați transmiterea de boli dăunătoare de la o plantă la alta.

Pasul 2 – protecție împotriva înghețului

O altă lucrare importantă pentru protejarea trandafirilor este mușuroirea. Acoperiți tulpina trandafirului, la o înălțime de 20-30 cm, cu compost, pământ sau îngrășământ matur. În regiunile cu climă aspră protejați lăstarii cu ramuri de brad, pânză de sac sau rogojini. În cazul soiurilor agățătoare cu flori roșii, precum Sympathie, protejați corona trandafirilor cu trunchi înalt prin acoperire cu sac de iută.

Pasul 3 – îndepărtați frunzele uscate

Acordați o atenție deosebită curățeniei din jurul tufei de trandafir. Îndepărtați frunzișul din zona rădăcinilor pentru a împiedica răspândirea bolilor și a dăunătorilor, care pot afecta planta. Frunzele și ramurile uscate sunt un loc foarte bun pentru adăpostirea insectelor și supraviețuirea ciupercilor pe timpul iernii.

Pasul 4 – Țineți bolile la distanță

Printre cele mai frecvente boli ale trandafirilor se numără făinarea (Sphaerotheca pannosa var. rosae), rugina (Phragmidium mucronatum) și cancerul bacterian al rădăcinilor (Crobacterium radiobacter pv. tumefacias). De îndată ce observați pe frunze un strat albicios, făinos, stropiți cu o soluție de fungicide. Îndepărtați neapărat frunzele afectate deoarece ciuperca este rezistentă la îngheț. Tăiați trandafirii bolnavi până la partea sănătoasă. Făinarea veritabilă este cauzată de fertilizarea excesivă. Dacă boala periclitează existența plantei, atunci stropiți cu soluții contra făinării. Reduceți neapărat doza îngrășământului cu azot. De asemenea, nu ignorați bobocii uscați, maronii. Aceștia sunt semnul prezenței de afide, (Macrosiphum rosae). Asadar, tăiați părțile afectate ale plantei, adunați-le și ardeți toate aceste resturi. Pentru rezistența sporită pe durata iernii, tratați trandafirii cu piatră vânătă sau alte funcigide pe bază de cupru. Acestea previn bolile, împiedică infectarea rănilor și ajută la cicatrizarea trandafirilor. Piatra vânătă este acceptată și în agricultura bio și se aplică pe frunze în luna septembrie.

Pasul 5 – atenție la fertilizare și irigare

În toată această perioadă trandafirii nu mai au nevoie de fertilizare. Indicat este ca ultima acțiune de acest gen să fie realizată la sfârșitul lunii august. De asemenea, acordați  atenție și irigației. Udați planta în mod regulat în sezonul cald și răriți din ce în ce mai mult udatul până când temperatura începe să ajungă la 0°C. Atunci solul devine rigid și înghețat.

Ruxandra HĂBEANU

Începând cu anul 2016, Adriana Stretean deține o plantaţie de trandafiri pentru petale Rosa Damascena Trigintipetala în localitatea Abucea, comuna Dobra, judeţul Hunedoara, din care face dulceață, sirop, oțet și apă de trandafiri. Și toate după rețetele de la străbunica. Antreprenoarea, absolventă de psihologie, drept, management în turism și limba italiană, a renunțat la munca de birou pentru două mii de butași aduși din faimoasa vale a trandafirilor din Kazanlak, Bulgaria. Plantația de trandafiri Dolce Idea România este crescută și îngrijită în regim de agricultură ecologică în curs de certificare.

Readuce aromele naturale ale trecutului

Ce face Adriana Stretean se numește pasiune! Acum, grădina acesteia este mare, iar din toate amintirile copilăriei sale, pe pământul lucrat de străbunica sa, încă din anii ’40, s-a născut un stil de viață, din iubire pentru trandafiri și tot ce este pur, frumos, proaspăt, sănătos, roz și... dulce. „Trandafirii sunt pasiunea mea, aş putea spune dintotdeauna, de când eram copil, iar străbunica mea era încă în viaţă şi avea o grădină mică cu câţiva trandafiri foarte parfumaţi, din care prepara puţine borcane mici de dulceaţă şi câteva sticluţe de sirop, care nouă, strănepoţilor pofticioşi, nu ne erau niciodată suficiente. De aici a început totul și s-a născut o grădină mare de trandafiri, un stil de viaţă, un vis al maturităţii mele, care azi poartă numele de Dolce Idea România. Totul a început în primăvara anului 2016, când am plantat 2.000 de butaşi de trandafiri Rosa Damascena aduşi chiar din Kazanlak, Bulgaria; aceștia au avut un procentaj de prindere de aproximativ 70% ca urmare a lipsei precipitațiilor timp de cinci săptămâni în perioada plantării de primăvară și neasigurării suficiente a necesarului de apă în perioada de creștere-udare unică, după trei săptămâni de la plantare“, precizează antreprenoarea.

Doar îngrăşământ şi insecticid natural

Dolce Idea România este o companie în întregime românească, administrată prin firma Astradis Dolce SRL, iar plantaţia, distileria şi toate celelalte spaţii de prelucrare au fost realizate exclusiv din fonduri proprii, precizează Adriana. „Terenul pe care s-a înființat în urmă cu trei ani plantaţia de trandafiri a fost tot proprietatea străbunicii mele; acesta are o compoziţie a solului argiloasă cu un pH de 7 şi o expunere solară pe toată durata zilei. Chiar în condițiile climatice capricioase din țara noastră, cu ierni deosebit de grele, trandafirii s-au adaptat și aclimatizat de minune pe acest teren, ei dovedindu-se a fi o specie extrem de rezistentă la ger. Trandafirii au fost cultivaţi şi sunt îngrijiţi încă de la început în regim de agricultură ecologică; de aceea folosim doar mijloace mecanice şi manuale de lucru al terenului, îngrăşământ natural şi insecticide naturale, respectiv macerate de ardei iuţi, de usturoi şi ceapă, ceai de boz sau de urzici“, adaugă Adriana Stretean.

În plantația Adrianei, trandafirii necesită lucrări complexe de întreţinere, care se întind anual pe o perioadă de 8 luni (din luna martie până la sfârşitul lunii octombrie sau cel târziu începutul lunii noiembrie), iar lucrările de tăiere se desfăşoară de două ori/an, primăvara şi toamna. „De altfel, lucrările de stropire ecologică preventivă împotriva dăunătorilor înaripaţi (afide) se fac tot de două ori/an, respectiv una primăvara înainte de apariţia bobocilor şi alta după înflorire, perioadă în care trandafirii au o etapă de vegetaţie puternică. Pe de altă parte, îngrăşământul natural se distribuie doar la tulpinile trandafirilor toamna şi apoi se muşuroiesc, iar lucrările solului au loc de 7-8 ori/an. Dintre toate aceste etape de îngrijire, cele mai dificile şi care necesită cele mai multe resurse umane şi financiare sunt culesul trandafirilor şi prelucrarea lor, care se fac exclusiv manual“, mai adaugă Adriana.

În curând... miere, lichior şi ulei esenţial

Plantaţia are în acest moment un număr de 1.355 de plante mature de trandafiri Rosa Damascena Tigintipetala sau trandafirii de Kazanlak, cu vârsta de 3 ani şi 450 de plante noi din acelaşi soi, sădite în luna noiembrie 2018. Suprafaţa totală cultivată este de 6.037 mp, cultura fiind una perenă, iar producţia sezonieră anuală de trandafiri pentru petale se ridică la aproximativ 5-6 tone, mai spune aceasta. „Pentru anul 2021, când vor intra pe rod 1.800 de plante, estimez o producţie sezonieră de 8-9 tone, recoltabilă în 25-30 de zile de la mijlocul lunii mai până la mijlocul lunii iunie. De altfel, noi comercializăm petale proaspete de trandafiri în lunile de înflorire (mai-iunie), butaşi de trandafiri Rosa Damascena (în luna noiembrie), iar cele mai importante produse procesate realizate în acest moment sunt produse rafinate, 100% naturale, printre care dulceaţa de trandafiri, apa distilată de trandafiri, siropul de trandafiri, siropul de trandafiri şi struguri, precum şi oţetul de trandafiri. În acest moment, comercializarea produselor se face în câteva lanţuri de magazine din Sibiu şi Deva şi am început o colaborare timidă cu câteva firme din Luxemburg, Austria şi Italia. În viitorul apropiat, Dolce Idea România va lansa pe piaţă câteva produse noi tot din trandafiri Rosa Damascena, mai precis mierea de trandafiri, liqueurul de trandafiri şi preţiosul ulei esenţial din trandafiri“, a conchis Adriana Stretean, general manager, Dolce Idea România.

Beatrice Alexandra MODIGA

În fiecare an, în luna lui Florar, din peisajul bucureștean nu poate lipsi și o sărbătoare a florilor. Și unde ar putea aceasta să-și găsească mai bine locul decât în parcul Facultății de Horticultură? Și în anul acesta, ca în toți cei 15 ani din 2004 încoace, în generosul campus al USAMV București festivalul Zilele Horticulturii Bucureștene a încântat participanții.

Flori, plante rare și tehnologii moderne

Pentru mulți dintre vizitatori festivalul, desfășurat pe parcursul a patru zile, a fost doar un prilej de a-și bucura ochii cu spectacolul oferit de florile comercializate cu acest prilej. Pentru încă și mai mulți a fost și o ocazie de a-și procura plante din soiuri mai mult sau mai puțin deosebite, cu care să își sporească farmecul grădinilor sau al balcoanelor și jardinierelor de la ferestre. Desigur că a existat și o minoritate alcătuită din grădinari pătimași care au venit la expoziție pentru a obține plante rare, greu de găsit altfel.

O categorie aparte au constituit-o specialiștii, studenții și masteranzii care au participat și la celelalte activități desfășurate în cadrul festivalului. Între manifestări, de mare efect a fost inaugurarea Parcului științific româno-chinez. În cadrul acestui proiect, în locul vechilor sere de flori au fost create, în colaborare cu Academia de Științe Agricole a Chinei, o seră nouă, bazată pe un sistem cu totul nou de utilizare a energiei solare. În cadrul aceluiași program a fost inaugurată și Fabrica de Plante. „Este uimitor cum într-un spațiu insalubru, unde s-a aflat vechea centrală termică, este acum o seră în sistem hidroponic în care au fost plantate 3.300 de plante de salată. Ciclul acestora de creștere este de 20 de zile, așa încât pot fi realizate mai mult de 12 cicluri pe an“, a arătat dl Florin Stănică, prodecan al USAMV București și principalul organizator al festivalului.

Un acord sigilat cu trandafiri

Un alt proiect lansat cu această ocazie a fost și acela intitulat Orașe Verzi. În cadrul acestuia, o echipă de specialiști olandezi, împreună cu specialiști dar și studenți și masteranzi ai Facultății de Horticultură din București, se vor strădui ca pe parcursul următorilor trei ani să găsească cât mai multe căi de a dezvolta noi spații verzi în orașele românești.

Un început simbolic al acestei inițiative l-a reprezentat sădirea a doi trandafiri roz în rozariul USAMV. Unul dintre ei, olandez, a fost plantat de ambasadorul Olandei la București, dna Stella Ronner-Grubacic. Trandafirul, din varietatea Romantica, a fost rebotezat în cinstea evenimentului Donau (Dunărea, în limbile neerlandeză și germană), Cel românesc, Petrina, a fost denumit și Rhenus (Rin, în limba neerlandeză). Astfel a fost pecetluită înțelegerea româno-olandeză.

În timpul festivalului au mai avut loc demonstrații de tundere și îngrijire a pomilor și viței-de-vie în livada și în via USAMV. Un moment însemnat al evenimentului a fost marcat de omagierea seniorilor horticulturii românești. Cu această ocazie au fost omagiați acei reprezentanți de frunte ai domeniului care au împlinit vârste rotunde, de 80, 85 și 90 de ani, în prima jumătate a acestui an. Dintre cei șapte aflați pe listă, prof. dr. ing. Ioan Pop, dr. ing. Ștefan Popescu, dr. ing. Otilia Popa, dr. ing. Ovidiu Lozoveanu, dr. ing. Boris Plămădeală, prof. dr. ing. Vergil Gângu și dr. ing. Gheorghe Bernaz, doar doi au putut participa la eveniment.

Rolul horticulturii nu e încă înțeles

„Nu e o noutate că horticultura asigură securitatea alimentară, socială și morală a societății. Toți doctorii ne îndeamnă, și pe posturile TV, și în mod direct, să consu­măm fructe și legume în fiecare zi, să fim atenți la consumul produselor de panificație și al celor din carne. Dar, din păcate, nici societatea în ansamblul ei, nici politicienii care ne conduc nu par să înțeleagă rolul horticulturii în viața de zi cu zi, importanța ei“, a subliniat dl Gheorghe Glăman, președintele secției de Horticultură a ASAS și al Societății Române de Horticultură.

„Din păcate, sute de milioane de euro și, dacă nu suntem atenți, în curând peste un miliard, ies din buzunarul țării pentru legume și fructe aduse din străinătate. În același timp, sate întregi din zona de deal dispar. Experții în horticultură au încercat să arate ceea ce este nou în domeniu, să pună în evidență modul cum se pot face bani din acest domeniu. Deși pâinea se regăsește în Biblie de 104 ori, în timp ce vinul și strugurii apar de 168 de ori, se pare că guvernanților noștri nu le intră în cap! I-am auzit vorbind despre cum trebuie să facem noi solarii, dar nu i-am auzit vorbind despre serele distruse în ultimii 20 de ani. Pe de altă parte, dacă mergem prin toată țara, vom vedea pe marginea drumurilor destule solarii părăsite, neacoperite. De ce, probabil că știți mai bine ca mine“, a mai punctat președintele SRH.

Vremea de a trage învățăminte din istorie

„Îmi pare rău că la această ceremonie lipsește Alteța Sa Principesa Margareta, care ne-a fost alături la ultimele două-trei ediții. Întreaga manifestare, Zilele Horticulturii Bucureștene, se desfășoară sub patronajul Casei Regale a României încă de la prima ediție, care a avut loc în 1915. Șapte dintre edițiile desfășurate între cele două războaie au fost patronate de Regina Maria. Aceasta este o recunoaștere a ceea ce Casa Regală a dat României, dar și a ceea ce horticultura înseamnă pentru țara noastră“, a arătat Gheorghe Glăman.

„Regele Ferdinand își imputa lui și miniștrilor săi că, la intrarea României în Marele Război, nu aveau cu ce să-și hrănească soldații. La vremea aceea, guvernanții gândeau ca și acum și nu acordau horticulturii atenția cuvenită. Mai târziu au fost cumpărate fabrica de magiun, care a fost amplasată la Topoloveni, instalații de uscare a fructelor, fabrici de conserve, tocmai pentru a repara această greșeală. Cred că este timpul ca cei care conduc această țară să învețe ceva din istorie“, a îndemnat academicianul.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Ciumbrud este un sat cochet, satelit al Aiudului, dar frumos ascuns printre dealurile ce mărginesc albia Mureșului. De fapt, tocmai aceste dealuri fac ca în zona localității să se creeze un climat special. Răcoarea apei se păstrează acolo chiar și în zilele caniculare de vară, dar, în schimb, iarna gerul nu este atât de năprasnic și nici viscolul nu-și poate face de cap. Această particularitate a zonei a fost exploatată încă din vechime. De aceea, așezarea s-a dezvoltat frumos, iar produsele ei au devenit cunoscute. Vinul de Ciumbrud este renumit în toată Transilvania, la fel și brânzeturile. Cu toate acestea, pe nedrept, Ciumbrudului nu i s-a dus faima pentru cele mai frumoase produse ale sale: trandafirii. Doar cunoscătorii, puțini la număr, știu despre ce localitate vorbesc atunci când pomenesc Capitala rozelor.

Capitala rozelor

Zona Ciumbrudului este una dintre cele mai propice regiuni din România pentru cultivarea trandafirilor. De altfel, în fiecare an, în luna iunie, în localitate are loc și un festival al rozelor, unde grădinarii își aduc, cu mândrie, cei mai frumoși trandafiri obținuți. Peste un milion de trandafiri pleacă în fiecare an de-aici, spre toate colțurile țării și ale lumii.

Este un sentiment unic și imposibil de descris în cuvinte atunci când, printre lanuri de porumb descoperi parcele uriașe, de ordinul hectarelor, cultivate cu trandafiri. Trandafiri așezați în rânduri lungi cât vezi cu ochii, grupați pe soiuri. Toate culorile curcubeului sunt cuprinse în petalele lor. Spectacolul dat de îmbinarea inflorescențelor este magnific. Iar dacă imaginea poate fi imortalizată și transmisă, în ceea ce privește amestecul de parfumuri doar imaginația mai poate ajuta. În puține vorbe, așa se poate descrie ceea ce am trăit când am vizitat pepiniera familiei Tünde și Ștefan Csiky din Ciumbrud.

„Pepiniera noastră are o suprafață de peste două hectare. Mai cultivăm și pomi și arbuști fructiferi, dar principala noastră activitate este legată de trandafiri. Avem peste 70 de soiuri și hibrizi de trandafiri: târâtori, cățărători, semicățărători, de dulceață, avem de toate“, ne spune Ștefan Csiky.

„Cultura trandafirului este una ceva mai pretențioasă față de alte culturi. De la plantare și până la recoltare ciclul durează doi ani. Să mai spunem că trandafirii sunt destul de sensibili. În plus, au ghimpi și nu sunt așa de mulți cei care doresc să lucreze printre ei. Pe de altă parte, compensează cu faptul că sunt plăcuți ochiului“, detaliază proprietarul pepinierei.

„În general lumea caută, în primul rând, trandafirii care să aibă parfum. După aceea, să fie plăcuți ochiului. Abia apoi vin restul, să fie bicolori sau altceva. În general primează principiul să nu aibă vecinul ce am eu“, povestește horticultorul.

Făinarea și pătarea neagră, coșmarul horticultorilor

În ceea ce privește cultivarea și întreținerea trandafirilor, Ștefan Csiky este de părere că foarte importante sunt tratamentele aplicate în primăvară.

„De exemplu, neapărat trebuie făcute primăvara tratamentele care previn și combat pătarea neagră. Dar nu numai în primăvară, ci tot timpul. Anul acesta, de exemplu, am avut probleme cu pătarea neagră și cu făinarea, pentru că a fost o perioadă foarte lungă cu precipitații, iar apoi a venit brusc căldura. Ca atare, cele două ciuperci au fost la ele acasă! De fapt, în multe plantații de viță-de-vie veți vedea în capătul rândurilor câte o tufă de trandafiri. Este cel mai bun buletin de avertizare în ceea ce privește făinarea“, exemplifică crescătorul de trandafiri. Pentru obținerea trandafirilor, cea mai importantă operațiune este altoirea. Aceasta se face la sfârșitul lunii iunie – începutul lunii iulie, după ce a trecut prima perioadă de înflorire, astfel încât să existe ramuri-altoi. Drept portaltoi familia Csiky preferă să folosească rădăcini de măceș din soiul Laxa.

„Sunt rezistenți și drajonează (lăstăresc – n.red.) mai puțin față de măceșul obișnuit. Una dintre principalele griji ale cultivatorilor de trandafiri trebuie să fie eliminarea drajonilor, care apar tot timpul. Este ideal dacă tăierea lor se poate face sub nivelul pământului, ca să nu prindă putere. Întotdeauna sălbaticul este mai puternic decât cel nobil!“, sfătuiește Ștefan Csiky

Cât despre sădire, consideră că cele mai indicare sunt sădirile de toamnă. Peste iarnă rădăcinile lucrează, iar în primăvară, când vine căldura și începe să crească, este aproape prins. Dar și primăvara, foarte timpuriu, este un moment destul de potrivit.

„La plantările de primăvară, mai ales la cele mai târzii, trebuie avut grijă să se asigure umiditatea necesară. Mușuroirea trebuie făcută neapărat, toamna sau primăvara. Rolul ei principal este de a menține umiditatea necesară. După ce planta crește la 10 – 15 cm, mușuroiul se poate elimina în principiu cam după o lună“, sfătuiește specialistul.

„Nimeni nu întreabă de scădere și împărțire!“

În ceea ce privește latura economică a afacerii, fermierul ne spune, cu un zâmbet ușor amar: „Știți cum este ? Cam ca la școală. Toată lumea întreabă cum este cu adunarea și cu înmulțirea, dar nimeni nu mai întreabă de scădere și de împărțire. Și aici este problema noastră, pentru că avem multe cheltuieli. În anul acesta, în mod special. Vremea a fost de așa natură încât au fost condiții optime pentru creșterea buruienilor. Tratamentele au trebuit făcute săptămânal sau la cel mult la zece zile. Rezultatul îl vedem abia când tragem linia, la sfârșitul sezonului, după ce am vândut plantele. Sezonul la noi începe toamna și se termină prin aprilie. Iar apoi din încasări trebuie să începi să cumperi motorina și ce mai trebuie pentru lucrările din primăvară, să lucrezi la sistemul de irigație, căci nu poți sta la cheremul vremii și iată că de aceea spun că vin scăderea și împărțirea!“.

Vânzarea plantelor se face atât prin intermediul unor rețele de magazine specializate, cât și prin vânzători ambulanți sau mici magazine, dar cu care pepiniera colaborează deja de mult timp. În ultimii ani și o serie de negustori străini au descoperit pepiniera din Ciumbrud. Zeci de mii de trandafiri sunt cumpărați direct de la pepinieră de firme din Ungaria, Polonia și Germania.

„Una peste alta, este o muncă frumoasă. Mai ales în luna iunie, când este prima perioadă de înflorire, nu te mai saturi să privești câmpul și să vezi atâtea culori și forme de flori“, își încheie Ștefan Csiky povestea.

Alexandru GRIGORIEV

Iată-ne și în primele zile ale lui noiembrie. Trebuie să recunoaștem că până acum am avut o toamnă neașteptat de blândă, care a făcut ca, în mare parte, grădinile să rămână verzi sau, după caz, punctate cu petele multicolore ale florilor. De-acum însă zilele în care încă mai avem câteva frunze în pomi sunt numărate. Iar ca stăpâni de grădină avem o perioadă în care trebuie să desfășurăm neapărat câteva activități foarte importante, dacă ne dorim ca la anul să ne putem bucura de aceeași pri­veliște frumoasă.

Tunderea de toamnă a trandafirilor

Așa cum deja am spus în episodul precedent, acum este momentul să acordăm ceva mai multă atenție trandafirilor. Imediat ce au rămas fără frunze, de regulă după prima brumă, este momentul tăierilor de toamnă. Deși nu sunt obligatorii, aceste tăieri îi vor face să ierneze mai ușor și să aibă o pornire mai bună în primăvară. Primul lucru pe care îl vom urmări la aceste tunderi este să înlăturăm crengile care ar putea reține zăpadă, astfel încât să îngreuneze întreaga plantă. De regulă, astfel de crengi sau împletituri de crengi sunt rare la trandafirii care au fost îngrijiți așa cum se cuvine peste vară.

După tundere, înălțimea trandafirilor trebuie să rămână de circa 70-80 cm. Cei mai scunzi se tund la aproximativ 50 de centimetri. Ca regulă generală, se îndepărtează treimea superioară a fiecărei tije. Excepție fac trandafirii cățărători, cărora le vom tunde doar acele tije care ar favoriza acumularea zăpezii pe ele. Abia la primăvară le vom tăia pe cele care nu vor rezista gerului.

O altă operațiune care acum se realizează în cele mai bune condiții la trandafirii cățărători o reprezintă marcotarea. Aceasta este unul dintre cele mai simple procedee de înmulțire a trandafirilor (ca și a viței-de-vie), cu șanse maxime de reușită. Practic, o tijă cât mai lungă, de minimum 2,5-3 metri, se culcă la pământ, cu grijă, fără a o rupe sau crăpa. Mijlocul ei se îngroapă la o adâncime de aproximativ 25-30 cm. Pentru siguranță, se fixează în sol cu nuiele sau chiar bucăți de sârmă groasă, îndoite în forma literei „U“, înfipte deasupra. În primăvară tija se va dezvolta pe seama legăturii cu planta-mamă, dar în locul de îngropare va dezvolta propriile rădăcini. După două primăveri se taie legătura cu trandafirul de origine, rezultând o plantă indepen­dentă. Prin acest procedeu se pot realiza, în câțiva ani, adevărate tunele acoperite cu trandafiri cățărători.

Mușuroirea apără de ger și de secetă

Tot în această perioadă se pot muta cel mai sigur trandafirii cărora dorim să le schimbăm amplasamentul. Desigur că acest lucru este valabil și pentru pomi sau alți arbuști. Nu este cine știe ce știință, dar trebuie să ținem seama de câteva reguli simple. Una dintre ele este ca, atunci când dezgropăm planta din locul de origine, să încercăm să îi păstrăm cât mai mult pământ în jurul rădăcinilor, chiar dacă asta presupune ceva mai multă muncă. Oricum, în niciun caz nu trebuie să îi tăiem din rădăcini! După mutarea în noul loc trebuie să avem grijă ca în groapa unde instalăm planta să nu rămână goluri, iar pământul să fie bine tasat, astfel încât să asigure o bună fixare.

O altă operație importantă pentru trandafiri este mușuroirea sau îngroparea. Deși nu este complicată, este destul de obositoare. La baza fiecărui butuc de trandafir se face un mușuroi de pământ înalt de aproximativ 15 cm. Mușuroiul are un dublu rol. În primul rând, pe timpul iernii va feri rădăcinile și partea de jos a tijelor de îngheț. În al doilea rând, în primăvară va favoriza păstrarea umezelii la rădăcina plantei, asigurând condiții optime de dezvoltare. Abia pe la jumătatea lunii aprilie, în funcție de condițiile meteo, se va împrăștia mușuroiul.

Plantarea bulbilor de toamnă

Tot în această perioadă se scot bulbii de dalie, de gladiole și se răresc bulbii de crini. Cei scoși se ambalează în pungi de hârtie sau se împachetează în ziare și se păstrează în pivnițe sau în încăperi întunecate și reci. Sub niciun motiv nu se țin în pungi sau cutii de plastic, căci vor mucegăi și vor putrezi. O altă modalitate de păstrare este în ghivece sau găleți, îngropați în nisip, dar tot la răcoare și la întuneric.

Bulbii de crini care se lasă pe loc se îngroapă la o adâncime de cel puțin 15-20 cm.

Tot în această perioadă se replantează și bulbii de toamnă, respectiv ghioceii de grădină, brândușele, narcisele, zambilele și, mai ales, lalelele. Adâncimea de plantare trebuie să fie sub limita de îngheț. Pe de altă parte, un lucru care nu trebuie uitat este că, cu cât este plantat mai adânc bulbul, cu atât planta va răsări mai târziu. Pe de altă parte, e greu de știut cât de frig va fi peste iarnă și cât de gros stratul de zăpadă. În consecință, o adâncime de 15-20 cm este cât se poate de potrivită. Evident, adâncimea se măsoară de la partea cea mai de sus a bulbului.

În cazul lalelelor trebuie ținut cont și de o particularitate a acestora: cu cât sunt plantate mai adânc, cu atât lungimea tijei florale va fi mai lungă. Așadar, la soiurile de lalele cu tijă rezistentă, dacă vă doriți flori înalte, le puteți planta chiar și la 50 cm adâncime, chiar dacă vor înflori mai târziu.

„Îmbrăcați“ pomișorii sensibili!

Către mijlocul lunii noiembrie se începe și protejarea pomilor și arbuștilor sensibili la ger, care nu pot fi mutați la interior. Există mai multe feluri în care se poate face acest lucru, în funcție de zonă, dar și de cât suntem dispuși să investim. Cel mai la îndemână este să acoperim respectivele plante cu saci de plastic sau cu folie groasă. Dar această metodă este cea mai rudimentară și cu rezultatele cele mai relative. Eficiența soluției crește dacă planta se înfășoară înainte în ziare, paie sau coceni de porumb și abia peste acestea se aplică folia. Dar în loc de folia de plastic se pot folosi saci de cânepă sau de iută, care permit o oarecare aerisire. Însă soluția ideală o reprezintă foliile speciale de protecție, care permit o circulație controlată a aerului și o mai bună păstrare a temperaturii.

În orice situație, zonele cele mai importante care trebuie protejate sunt rădăcinile și partea de jos a trunchiului, din care planta poate vegeta din nou când are condiții prielnice.

În sfârșit, o altă lucrare care trebuie făcută în această perioadă este aceea de a săpa în jurul pomilor zone care să permită concentrarea umezelii și a substanțelor hrănitoare. Practic, în jurul fiecărui arbore ar trebui să realizăm o zonă cu forma unei umbrele întoarse cu vârful în jos, planta fiind centrul cercului. Adâncitura nu trebuie să fie mare, ajungând o diferență de nivel de câțiva centimetri. În acest fel, apa rezultată din precipitațiile de peste iarnă se va concentra la rădăcina pomului, asigurându-i o rezervă sporită. Iar dacă în această „pâlnie“ adunăm frunze și lujeri uscați ai altor plante, care vor putrezi în timpul sezonului rece, atunci reușim să adu­cem și un plus de hrană!

Până la numărul viitor, vă dorim spor la treabă!

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Toamna este cel mai potrivit anotimp pentru îngrijirea în cele mai bune condiții a trandafirilor. Și asta pentru că acum se fac atât tunderea, cât și pregătirea lor pentru iarnă, pentru perioada geroasă. Tunderea trandafirilor se realizează deseori în februarie și martie, însă cei cu flori mari trebuie tunși în mod obligatoriu și pe parcursul toamnei, nu înainte ca temperaturile de 30 de grade de peste zi să dispară. Pentru că aceste flori merită atenția cuvenită, specialiștii FamousRoses.eu ne dau câteva sfaturi și trucuri de îngrijire de care e bine să se țină cont în perioada următoare.

- Tăiatul (tunderea) trandafirilor înseamnă de fapt toaletarea acestora, la fel cum se toaletează și copacii pentru a nu li se rupe ramurile în urma diverselor fenomene meteo precum vânt, furtună, ninsori abundente. La trandafiri, până și chiciura poate avea efecte negative, rupând tulpinile sau afectându-le serios.

- Tăierea de toamnă nu este substanțială, nu este drastică, dar scade talia tufei (până la 50 cm pentru trandafirii de tip tufă) și scurtează suficient ramurile. Atenție, tăierea nu se aplică și la trandafirii urcători, la care ramurile se taie numai primăvara! Toamna trandafirii urcători trebuie pregătiți pentru iarnă prin legarea ramurilor. În pregătirea trandafirilor pentru iarnă trebuie să aveți în vedere chiar și tăierea ramurilor altor plante care trăiesc lângă aceștia.

Nu doar tăiere

Potrivit FamousRoses, tăierea trandafirilor este numai începutul dintr-o serie de acțiuni. În primul rând, se mușuroiesc bine, ca să supraviețuiască iernii. Pasul doi este să se aplice tratamentul fitosanitar: se ia o soluție specifică pe bază de cupru (Zeama Bordeleză) și se stropesc uniform trandafirii; preferabil cu o pompă de stropit sau cu orice altceva cu atomizor, pentru ca soluția să se răspândească uniform. Ce se întâmplă? Diversele cicatrici de pe ramuri pot dezvolta boli specifice, iar soluția pe bază de cupru face ca bolile specifice să nu mai apară, așadar imunizează trandafirii la aceste boli. De asemenea, cuprul ajută la maturizarea/lemnificarea ramurilor și astfel acestea vor rezista mult mai bine la ger.

Despre mușuroire

Termenul de mușuroire se traduce prin acoperirea bazei trandafirilor cu pământ afânat. Practica aceasta e cunoscută pentru că se întâlnește și la alte plante, nu numai la trandafiri. Pentru adăugarea de sol bine mărunțit, momentul optim, indiferent de tipul de trandafir, este sfârșitul lunii noiembrie. Explicația științifică a utilității adăugării de pământ mărunțit este destul de simplă: afânarea izolează termic, pe când bulgării mari de pământ, unii lângă alții, mai mult favorizează accesul aerului foarte rece spre altoiul plantei. În plus, vor fi descurajați să vină șoarecii. Îngrijirea trandafirilor nu se face numai o dată pe an, toamna, ci constant. Trandafirii sunt organisme vii, în fiecare moment evoluează și din această cauză au nevoie de îngrijire nu numai toamna, în scopul pregătirii pentru iarnă, ci și primăvara – prin tundere, și vara – tot prin tundere, dar și prin irigare și fertilizare. Tratamentul fitosanitar se face toamna în mod obligatoriu, dar dacă primăvara frunzele au o problemă de sănătate nu se va aștepta până la toamnă, ci se va acționa numaidecât.

Bogdan PANȚURU

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 24

Specia era până nu demult doar o tufă din grădina bunicii din a cărei flori se prepara cea mai râvnită dulceață din cămară. În prezent există plantații întregi de trandafir, iar dulceața și siropul sunt tot mai căutate, mai ales de către cei care îi cunosc deja gustul și beneficiile. Care sunt pașii necesari pentru înființarea unei culturi, care este soiul cel mai rezistent la noi în țară și ce trebuie să faci pentru a nu da greș a precizat pentru revista Lumea Satului domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din localitatea Dârza, județul Giurgiu.

Pregătirea terenului și plantarea

Pregătirea terenului presupune lucrările clasice, singura precizare fiind aceea că se impune scarificarea acestuia dacă nu a fost lucrat în ultimele campanii. Astfel, după scarificare, la lucru intră freza sau discul, apoi terenul se trasează și se fac gropile la o distanță cuprinsă între 1,3 m și 1,5 m. Între rânduri lățimea recomandată este cuprinsă între 1,8 m și 2 m; sunt indicate aceste valori deoarece o tufă poate avea înălțimea de 1,5 m și diametrul de 1 m.

În fiecare groapă se adaugă gunoi de grajd, apoi într-o găleată se prepară o compoziție din pământ, bălegar și apă care trebuie să aibă consistența smântânii. Butașilor de trandafir li se fasonează rădăcinile, apoi se înmoaie în compoziția obținută prin amestecul celor trei elemente. Prin acest procedeu se stimulează creșterea plantei.

Înființarea plantațiilor se poate realiza fie toamna, fie primăvara foarte devreme. Cel mai indicat este plantarea în toamnă, pentru că, după cum precizează domnul Marin, se mai câștigă un an deoarece umiditatea este destul de bună și rădăcina se acomodează cu solul.

Întreținerea plantației

Cel mai important aspect de care trebuie să țină cont cel care vrea să înființeze o cultură de trandafiri pentru dulceață este tăierea acestora. În acest sens, interlocutorul nostru a specificat faptul că pentru o înflorire abundentă este nevoie ca cel care efectuează lucrările să lase 8-10 ochi.

Un alt aspect important pentru producții mulțumitoare este sistemul de udare. Pentru ca florile să fie abundente chiar și în lunile călduroase este necesară udarea plantelor măcar de 2 ori pe săptămână, canti­tatea indicată fiind de 8 l/plantă.

Așa cum era de așteptat, stropirile reprezintă un alt aspect important fără de care plantația nu ar avea cele mai bune rezultate. În primul rând, după plantare este indicat să se aplice o zeamă bordeleză sau un alt produs pe bază de cupru, după care se impune aplicarea unui ulei horticol care, prin pelicula pe care o creează pe plantă, omoară toți posibilii dăunători. Tratamentul acesta se repetă înainte de a intra plantele în vegetație și se repetă primăvara dacă plantația a fost înființată toamna. După intrarea plantelor în vegetație, se aplică, din 21 în 21 de zile, un tratament preventiv cu insecticid, fungicid și îngrășământ foliar. De preferat este ca aceste tratamente să fie bio pentru ca petalele să nu aibă niciun fel de remanență chimică.

Valorificare și recoltare

Domnul Marin a ales să cultive și să distribuie trandafirul remontant din soiul Rose de Rescht pe portaltoi laxa deoarece este mai rezistent la ger. Primele flori dau în luna mai, iar ultimele apar toamna târziu, până la prima brumă. Recoltarea presupune ruperea întregii flori, nu doar a petalelor, deoarece prin acest procedeu se asigură remontarea mai rapidă și deci producții mai bune.

Pot fi valorificate atât petalele, cât și bobocii pentru ceai. Din petale cel mai adesea se prepară dulceață sau sirop. Dulceața cu gustul ca la bunica se prepară urmând rețeta clasică: la 300 g de petale frecate cu zeamă de lămâie se adaugă 1 kg de zahăr.

Se fierbe până se obține omogenitatea dorită, după care borcanele se sterilizează pentru a putea fi păstrate în cămară pentru o perioadă mai lungă. Borcanele pot rezista de la o primăvară la alta dacă sunt depozitate în cămară sau într-un loc cu temperatură potrivită. Însă este bine de știut faptul că, odată desfăcut, borcanul trebuie ținut în frigider, iar dulceața trebuie consumată în cel mult 30 de zile.

Rose de Rescht

Trandafirul are origini necunoscute, însă poartă numele orașului franțuzesc deoarece acolo a fost adus în anul 1807 și ulterior, în 1945, redescoperit și cultivat în Europa și America. Tufa este îndesată și compactă, cu frunziș verde închis și mat, iar florile sunt de culoare roșu-liliachiu și devin mov odată cu scăderea temperaturilor caniculare de peste vară. Bobocii sunt aproape rotunzi, doar vârful fiind ușor ascuțit, iar florile rezultate sunt bătute și de mărime mijlocie, însă foarte abundente. Parfumul unic face ca acest soi să fie unul dintre cele mai plantate de către cei care doresc să valorifice cele mai iubite flori și să le transforme în dulceață, sirop, ceai sau ulei esențial.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 24-25

Despre trandafiri se spune că ar exista de peste 35 de milioane de ani. Suficientă vreme pentru a fi închipuite tot felul de legende despre existența lor. Una dintre ele vorbește despre o floare fără pereche plăsmuită de zeița Chloris din trupul unei nimfe moarte pe care o iubise. Astfel, spera zeița, timpul nu ar fi putut așterne uitarea peste cea care îi fusese apropiată. Și așa a fost.

Dar legenda mai spune că pentru asta au conspirat toți zeii. Dyonissos i-a dăruit trandafirului parfumul inconfundabil, zeul Zephyr i-a dăruit farmec, iar spinii i-a primit de la zeul războiului, Ares. Nu știu să vă spun dacă legendele prind viață în cel mai mare rozariu din țară, dar sper ca o vizită virtuală în acest sanctuar al trandafirilor să vă determine să porniți în această vacanță spre el. Chiar de nu vor fi prezenți zeii și nimfele Olimpului, vor fi acolo trimișii lor pe pământ, trandafirii.

O rapsodie de parfumuri împletită într-o pleiadă de culori. Așa se înfățișează rozariul aflat la o distanţă de aproximativ 10 km de Arad, lângă localitatea Mândruloc, pe drumul naţional DN7, direcţia Arad-Deva.

Parcul dendrofloricol Eutopia Gardens este încă în curs de amenajare. Când acest proces va fi încheiat, va avea o suprafață de 25,5 hectare, devenind astfel cel mai mare parc dedicat trandafirilor din Europa de Est. În momentul de față sunt amenajate aproximativ 15 hectare. În 2011 Eutopia Gardens avea 5.000 de taxoni, iar colecția de trandafiri număra 1.800 de soiuri.

Deşi fiecare specie de trandafir are farmecul ei, dna Buzatu spune că trandafirii floribunda, cei cu aspectul unor tufe foarte bogate în flori, trandafirii cu o singură floare pe fiecare tulpină, cunoscuţi şi sub denumirea de hibrizi tea, sunt foarte apreciați. Trandafirii acoperitori de pământ sunt, de asemenea, spectaculoşi prin culorile intense şi prin bogăţia florilor. În parcul dendrologic de la Mândruloc există și o specie de trandafiri unică în țară. Este vorba despre trandafirii franțuzești. Fiecare petală a lor are o altă culoare.

Parcul dendrologic de lângă Arad a fost înfiinţat în anul 2002 și cuprinde două zone mari, una destinată colecţiilor de plante şi alta grădinilor tematice.

Mihaela Buzatu (foto) este cea care a creat Eutopia Gardens, această uriașă grădină de flori „culese“ aproape din întreaga lume. Fiecare loc pe care l-a vizitat a fost recreat în parcul dendrologic prin florile care îl reprezintă.

Toată tehnologia folosită pentru întreţinerea lui (maşini de frezat, sistem de irigat) este automatizată, astfel încât de îngrijirea lui se ocupă doar doi oameni şi inginerul horticol care aplică tratamentele florilor. Singurele perioade ale anului când se desfăşoară lucrări mai ample sunt primăvara şi toamna.

În fiecare lună Eutopia Gardens înfăţişează alte imagini, astfel încât până la căderea primelor brume vizitatorii se pot relaxa pe aleile străjuite cu mii şi mii de flori. La aproape fiecare două săptămâni, peisajele se transformă, capătă nuanţe diferite şi înfăţişează o rapsodie de flori. În luna lui Cuptor, spre exemplu, Eutopia Gardens se găteşte într-o combinaţie de culori precum galben, alb, verde, portocaliu, roşu, vişiniu şi pe ici-colo albastru şi violet. În luna iulie sunt înflorite diverse specii de Lonicera, Buddleja, Spiraea, Tamarix, Gaillardia şi alte plante perene. În august îşi deschide potirul Hemerocallis-ul, o floare foarte asemănătoare crinului. În această perioadă în zona grădinii de plante perene se pot admira zeci de soiuri, în nuanţe de galben, portocaliu, roşu, alb, peisajele fiind completate în mod armonios de inflorescenţele elegante ale ierbii ornamentale. Cele mai târzii flori sunt daliile. Dar chiar şi în lunile geroase de iarnă parcul este colorat în verdele felicaceelor.

Laura Zmaranda

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 44-45

Omul de ştiinţă Ştefan Wagner s-a născut pe 1 februarie 1932 în comuna Unirea, judeţul Alba, într-o familie cu tradiţie în horticultură.

După încheierea studiilor elementare a fost vreme de doi ani ucenic grădinar la pepinierele Ambrosi – Fischer din Aiud. A completat această experienţă prin înscrierea la Şcoala Tehnică Horticolă Odorheiul-Secuiesc şi mai târziu la Facultatea de Horticultură din Bucureşti. Formarea sa profesională a fost apoi încununată prin obţinerea doctoratului la Universitatea din Craiova. A devenit, la rândul său, mentor în grad de conferenţiar pentru miile de studenţi de la Institutul Agronomic şi Facultatea de Horticultură din Cluj.

Activitatea sa profesională s-a extins şi în cercetare, din 1956 până în 1997 activând ca cercetător principal gradul I.

Dedicarea sa profundă faţă de trandafiri l-a determinat să înfiinţeze în 1990 Asociaţia Amicii Rozelor din România, pe care a condus-o în calitate de preşedinte executiv până în 2010 şi mai apoi ca preşedinte onorific. În plus, din 1991 este membră a Federaţiei Mondiale a Societăţilor Naţionale de Roze – organizaţie înfiinţată în 1968 şi prin votul pozitiv al dlui Wagner, fapt care atestă România ca membră fondatoare a federaţiei alături de alte 12 state.

Ucenic în pepinieră şi mai apoi om de ştiinţă, Ştefan Wagner, creatorul unui tezaur superb de roze, este unul dintre cercetătorii români care au dus faima ţării noastre în întreaga lume. Ne-am oprit asupra poveştii sale şi am întors intrigaţi filele timpului.

Octogenar, dar cu o memorie impecabilă, dl Wagner ne-a împărtăşit câteva dintre amintirile copilăriei sale, petrecută în sânul unei familii obişnuite marcată în mod firesc de împliniri şi neîmpliniri. Această reîntoarcere a sa în timp a deschis porţile către universul floricol pe care tatăl său îl construise ca pe o afacere chiar cu un an înainte de a se naşte ultimul copil al familiei. Cine ar fi putut intui că băiatul născut atunci va consemna în cartea istoriei cercetării agricole un nume care nu va fi şters niciodată? Acolo, în mica pepinieră de pomi şi trandafiri a familiei, Ştefan Wagner a descoperit o parte dintre secretele horticole. La doar nouă ani cunoştea deja multe dintre lucrările din pepinieră, altoitul şi lucrările aferente lui.

Pasiunea pentru trandafiri a început însă mai târziu, în 1946, când a devenit ucenic de grădinar la marea pepinieră din Aiud a firmei Ambrosi – Fischer sub „mâna de fier“ a bunicului său, un austriac extrem de serios şi riguros în ceea ce priveşte munca. Plin de recunoştinţă, dl Wagner mărturiseşte că acesta i-a insuflat dragostea pentru roze şi, ca urmare, în 1948, când şi-a terminat ucenicia la pepinieră, era deja un bun cunoscător, dar şi un admirator al trandafirilor. Activitatea de cercetare şi, respectiv, ameliorare a trandafirilor a început-o în 1962 sub îndrumarea lui Rudolf Palocsay, un ameliorator renumit. A fost începutul unei cariere şlefuite permanent printr-o documentare profundă şi mereu actualizată la cerinţele şi noutăţile din domeniu. Vreme de 41 de ani Ştefan Wagner a creat 50 de soiuri de trandafiri, dintre care jumătate ca singur autor, restul în colaborare cu „urmaşa sa“, dna inginer Gabriela Roman. Cercetările sale au avut un ecou puternic şi în domeniul pomicol. A fost primul cercetător care a introdus şi studiat în ţara noastră portaltoi de măr din seria MM, portaltoiul MM 106 fiind folosit şi astăzi pe scară mare în pepiniere. În plus, a creat şase soiuri noi de portaltoi şi soiuri de cireş şi vişin.

Dintre toate soiurile pe care le-a creat, cel mai aproape de sufletul său este „Foc de tabără“, o floribundă roşie ca focul ce a câştigat locul II la concursurile de noutăţi de la Roma, în 1973, şi din Cehia, în 1975.

Laura Zmaranda