Herghelia din satul de suflet al prințului Charles

Nu mai este o noutate faptul că satul Viscri din județul Brașov reprezintă o atracție pentru turiștii de pe toate meridianele. Aici au posibilitatea să ia parte la activități care se potrivesc cu natura și cu specificul locului, activități care nu poluează și sunt sănătoase. Când a venit prima dată la Viscri, prințul Charles s-a îndrăgostit de dealurile și pășunile pline de flori sălbatice. Acestea pot fi vizitate acum și călare.

Echitația, un sport ce poate fi practicat la Viscri

Cristian Radu este administratorul unei herghelii, iar în prezent are 10 cai pe care îi folosește pentru echitație pe traseele turistice din jurul satului. Înainte să ajungă în Viscri, Cristian a locuit la București, dar și în afara țării. Acesta spune că, după o vizită făcută la Herghelia Beclean, a rămas nedespărțit de un armăsar negru, pe nume Iohan, pe care ulterior l-a și cumpărat. În aproximativ zece ani această pasiune a devenit pentru el o activitate sustenabilă. „Mi s-a părut că echitația este un sport bun pe care putem să îl practicăm la Viscri. Aici am descoperit caii, am citit foarte mult despre aceste animale și mi-am dorit să le am și eu.“ Herghelia sa deține astăzi cai din rasele Lipiţan şi Semigreu Românesc.

Interlocutorul nostru ne-a vorbit și despre istoria rasei Lipiţan. Aceasta s-a format în peninsula Istria de pe teritoriul fostei Iugoslavii și este o rasă veche formată cu aproximație prin anul 1580, când lua naștere herghelia Lipizza a lui Karl Steiermark al-III-lea. Exemplarele acestei rase au gâtul musculos numit datorită formei sale „gât de lebădă“, spinare lungă, şale scurte şi rezistente, umeri uşor proeminenţi, picioare scurte şi viguroase și au un aspect uscăţiv. Lipițanii sunt ideali pentru călărie şi tracţiune uşoară. Este, de asemenea, una dintre rasele folosite pentru tracțiunea trăsurilor.

În Transilvania există o bază genetică a rasei Lipițan

Această rasă de cai a ajuns în România atunci când s-a înființat herghelia de la Sâmbăta de Jos (anul 1874), pe timpul lui Johannes de Brukenthal. Aceasta avea atunci un efectiv de cai lipițani proveniți direct de la Herghelia Lipica din Slovenia. De atunci rasa s-a perpetuat continuu. „Rasa Lipițan, după cum se știe, face parte deja din istoria României, hergheliile de Lipițani existând de pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Ele s-au păstrat până astăzi și există o bază genetică de Lipițan în Transilvania. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am ales această rasă de cai. Sunt frumoși, inteligenți și grațioși, dar fac parte și din istoria locului. Nu sunt cai foarte scumpi, nu sunt folosiți pentru sport sau muncă, ci pentru agrement și sunt utilizați la dresaj, chiar la Școala de Dresaj de la Viena“, ne spune Cristian. Aflăm că, pentru un exemplar Lipițan care nu a fost călărit niciodată, a plătit în jur de 2.000 de euro. Mai are și un exemplar din rasa Nonius, o rasă dezvoltată în Imperiul Austro-Ungar, cu scopul de a trage tunuri și instrumente militare în Primul Război Mondial. Caii din această rasă sunt puternici, dar foarte frumoși și liniștiți.

România nu are performanțe la capitolul turism ecvestru

Pentru dezvoltarea acestui segment de turism atât în țară, cât și peste hotare este nevoie de crearea unui imagini sau a unui brand puternic. Hergheliile din România ar avea potențial pentru că dețin diverse rase de cai precum Lipițan, Pur Sânge Arab, Shagya arab, Huțul, Gidranul, rase locale precum Calul de Apuseni, de Făgăraș sau de Bucovina. Un simbol pentru România sunt caii sălbatici din Pădurea Letea, Delta Dunării. Se lucrează foarte mult la standardele meseriei de ghid ecvestru, iar cei implicați în domeniu speră ca acestea să fie stabilite în curând. „Sfaturile mele pentru cei care doresc să ofere servicii de echitație este să asigure o zonă de siguranță. Este foarte important atât pentru cai, dar și pentru călăreți să se întoarcă acasă în siguranță, fără niciun fel de problemă. Acest lucru nu implică o muncă ușoară. Calul nu este o bicicletă sau o motocicletă, are propria lui voință și, dacă nu lucrăm cu el în așa fel încât să fie liniștit, prietenos și să se simtă bine, situația poate scăpa de sub control“, avertizează Cristian.

„Afacerea funcționează foarte bine, deși echitația este un sport aflat încă la început la noi. Sunt puțini oameni care știu să călărească foarte bine și să parcurgă un traseu pe dealuri. Totuși, din ce în ce mai mulți părinți își duc copiii la lecții de echitație și, ca atare, se dezvoltă o clientelă și în România.“

„Pentru o parte din investiție am obținut fonduri europene, de la GAL ATBN Brașov, pe linie de finanțare a afacerilor non-agricole la sate.“

Anca LĂPUȘNEANU