Medicamentele pentru albine, o problemă nerezolvată

Pe scara evoluţiei, diferenţa între Homo sapiens şi Apis mellifera  este aşa de mare încât în tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate care combat fie agentul patogen, fie neutralizează tulburările din organismul albinei produse de acest agent. Nu putem folosi nici tehnicile homeopate sau de fizioterapie, placebo sau alte tehnici imaginate de-a lungul timpului de mintea omenească (descântece, incantaţii, hipnoză etc.) deoarece sunt fără efect.

De ce este ineficientă combaterea bolilor la albine

Semnalele de alarmă lansate în diferite locuri de pe glob de asociaţii apicole, organizații sau asociaţii ecologiste, fie chiar de autorităţi, se aud din ce în ce mai des – „albinele sunt în pericol“, „albinele sunt vitale pentru oameni, pentru economie, pentru planetă“. Printre cauzele care generează declinul coloniilor de abine este incriminată şi lipsa medicamentelor pentru acest domeniu. În consecință, lipsa lor sau interzicerea folosirii în tratamentul albinelor a medicamentelor folosite în medicina umană sau veterinară la alte specii pe motiv că lasă reziduuri în miere a făcut posibilă comercializarea unor produse neautorizate, eliberate fără prescripţie medicală sau pur şi simplu achiziţionate de pe piaţa neagră. În apicultură folosim de regulă produse industriale tipizate sau specialităţi farmaceutice cu o formulă precisă, cu o acţiune bine stabilită și comercializate pe baza autorizării lor de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.

În cazul albinelor, de cele mai multe ori se folosesc „preventiv“ sucuri, decocturi şi extracte din plante fără să fie dozate și fără să fi fost făcute în prealabil experimente care să arate modul lor de acțiune. În afară de acestea se mai folosesc fel de fel de produse sau substanţe ineficiente, uzate moral sau folosite cu alte scopuri în medicină sau agricultură, produse considerate de unii „medicamente“ sau, mai grav, „remedii universale“. Lipsa medicamentelor, dar şi administrarea în mod empiric a unor produse neînregistrate la Autoritatea pentru Controlul Medicamentelor au condus la o combatere impropie şi ineficientă a bolilor la albine, cu consecinţe imprevizibile dintre cele mai grave. Din cauza unor tratamente empirice, nu numai eu, care de-a lungul timpului, datorită profesiei, am coordonat anchete epizootologice şi am investigat eficienţa unor tratamente, dar şi foarte mulți apicultori s-au confruntat cu accidente sau cu reacţii adverse.

Tehnica farmaceutică a renunţat parţial la soluţiile extractive

Ceaiurile (infuziile decocturile) au fost folosite din vechime în tratamentul diferitelor afecţiuni. Dar, încă din secolul al XIX-lea, datorită progreselor înregistrate în medicină se renunță parţial la ele și rămân în terapie doar ca adjuvanţi, ca suplimente nutritive sau ca placebo. O cană cu un pliculeț de ceai poate fi benefică unui om de 80 de kg, dar aceeași cantitate administrată primăvara unei colonii de albine care, de regulă, cântărește sub 1 kg poate însemna un conţinut mult prea mare de alcaloizi sau principii necunoscute din plante pe kg/corp (o albină cântăreşte în jur de 80 mg). Așadar, vorbim despre faptul că efectele unui conținut de zeci de ori mai mare, atunci când folosim pentru prepararea infuziei un pliculeţ, sau de sute de ori mai mare când folosim necântărit un mănunchi de plante, pot fi foarte grave în cazul albinelor.

Extractele (alcoolice sau apoase) din plante sau sucurile din ceapă și usturoi conţin zeci de componente al căror mod de acţiune nu îl cunoaștem şi care nu pot fi dozate. În plus, conţinutul ridicat de substanţe volatile poate imprima un gust şi un miros neplăcut mierii. Într-un amestec de plante întâlnim sute de principii active pe care metabolismul albinei melifere nu le poate folosi și din această cauză tehnica farmaceutică a renunţat parţial la soluţiile extractive în favoarea substanţelor pure. Considerăm aceste produse suplimente alimentare? Albina se hrănește cu altceva, așa că de ce să le adăugăm în hrana energetică? Avem nevoie de balast sau de substanţe nedigerabile care încarcă intestinul gros al albinei mai ales pe timpul iernii? Nu.

Antibioticele ar trebui prescrise în baza unei antibiograme

Tratamentele cu antibiotice efectuate în scop profilactic în colonia de albine reprezintă o agresiune şi determină poluarea cu reziduuri a produselor apicole şi stări de intoxicaţie subclinice sau cronice în colonia de albine. De regulă, folosirea antibioticelor în tratamentul bolilor la albine suprimă sau maschează semnele clinice fără a putea eradica boala, creează antibiorezistenţă şi lasă reziduuri în miere. În medicina umană şi veterinară antibioticele se prescriu în urma unui diagnostic cert şi pe bază de antibiogramă. Acest lucru trebuie făcut şi în combaterea bolilor la albine şi, în plus, avem nevoie de strategii de combatere bine puse la punct pentru a nu lăsa reziduuri în produsele apicole.

În tratamentul albinelor melifere au apărut și efecte adverse ori s-au produs intoxicații. Insecticidele folosite în horticultură conţin adjuvanţi chimici (agenţi de înmuiere, de emulsionare, de fixare, antigel etc.) care ușurează combaterea acarienilor, dar care contaminează produsele apicole. Subdozarea sau supradozarea pot provoca rezistenţă la acaricid şi pierderi de albine și nu putem ignora toxicitatea acestora în timp. Cercetări recente au demonstrat că amitrazul (substanţa activă din vatrachet) rămâne în corpul gras al albinei atât timp cât trăieşte aceasta (vezi LA nr. 40 p22). La fel de gravă este şi imitarea sau contrafacerea unor produse aflate pe piaţă (protofil), fără a se cunoaşte exact compoziţia sau tehnogia de fabricaţie.

Medicamentele veterinare specifice combaterii bolilor la albine trebuie să fie utilizate corect şi să fie monitorizate efectele adverse. Este nevoie să cunoaștem proprietăţile produsului medicamentos, modul lui de acţiune la nivel celular şi/sau subcelular, având la bază experimente în acest sens. Hotărâtor pentru utilizarea unui medicament este efectul său terapeutic şi cât de bine este tolerat de albine.

Utilizarea medicamentelor trebuie redusă la minim

În procedeele de autorizare şi înregistrare a medicamentelor se verifică, pe lângă compatibilitate, şi pericolul pe care îl reprezintă produsele de origine animală pentru consumator. Produsele melifere sunt produse naturale faţă de care consumatorul are cerinţe extrem de mari, de aceea utilizarea medicamentelor trebuie bine gândită şi redusă la minimum. Cheltuielile făcute cu metode biotehnice de combatere sau cu substanţe naturale sunt răsplătite printr-un preţ corespunzător al produselor apicole „bio“.

Deoarece mijloacele de combatere de care dispunem la această oră nu ne permit să acționăm la întâmplare nu putem trata preventiv fără un diagnostic cert şi nici nu putem folosi în exces substanţe chimice antiparazitare deoarece comunitatea europeană controlează din ce în ce mai amănunțit reziduurile din miere. Acțiunile de combatere trebuie să aibă ca țintă întreaga structură parazitară, iar la baza lor trebuie să stea cunoașterea întregii încărcături parazitare (starea de sănătate a stupinei). Trebuie să apreciem medicamentul, fără a-l considera însă panaceu universal. Trebuie să-i cunoaştem proprietăţile şi să ne gândim bine înainte de a-l folosi deoarece poate fi armă cu două tăişuri.

Pentru a obţine un medicament, pe lângă o muncă laborioasă de mare complexitate în care sunt angrenate echipe întregi de chimişti, farmacologi, toxicologi, clinicieni etc., sunt necesare după aceea numeroase studii de specialitate concepute în urma experimentării, studii care stau la baza autorizării. Pentru toate acestea sunt necesare fonduri considerabile.

Din cauză că albina este considerată de mulţi agenţi economici o specie minoră, neaducătoare de profit, marile firme de medicamente nu sunt interesate de obţinerea şi lansarea pe piaţă a unor produse necesare apiculturii. De aici necesitatea ca formele asociative atât la nivel național, cât şi internaţional (comunitate europeană) să ceară autorităţilor sprijinirea unor programe de cercetare în această direcţie.

Formula chimică a medicamentelor aflate pe piaţă este cunoscută, la fel și proprietăţile terapeutice, indicaţiile şi contraindicaţiile. De asemenea, medicamentele sunt testate pentru a stabili riscurile potenţiale asupra organismelor vii (mutagenitatea, teratogenitatea etc.) şi a mediului, li se fac teste de siguranţă şi de eficacitate, sunt supravegheate în teren pentru evetualele intoxicaţii sau efecte adverse care trebuie raportate obligatoriu la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi la Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.

• Avem nevoie de o piaţă de desfacere a medicamentelor pentru albine care să fie sub supravegherea autorităţilor şi a asociaţiilor profesionale, iar prepararea, controlul şi conservarea produselor medicamentoase trebuie să se facă la nivelul cerinţelor contemporane.
• Pentru a ţine bolile albinelor sub control avem nevoie de medicamente veterinare specifice, prescrise de medici veterinari specializaţi în patologie apicolă care trebuie să se asigure că acestea sunt utilizate corect, folosind strategii de combatere nepoluante şi care trebuie să monitorizeze eventuale efecte adverse.
• Tratamentul medicamentos trebuie asociat cu măsuri de împiedicare a răspândirii agentului infecţios şi de stimulare cu hrană proteică și glucidică a albinelor în vederea menținerii puterii biologice a coloniei.

Dr. Gh. Dobre — Romapis