Romania

Considerații privind agricultura ecologică

Considerații privind agricultura ecologică

Agricultura ecologică (în unele țări cunoscută ca agricultură organică sau biologică) devine din ce în ce mai mult o alternativă viabilă pentru cei mai curajoși și întreprinzători fermieri care aplică metodele specifice acestui tip de agricultură pe suprafețe mari, unii dintre ei chiar în toată ferma, deși încă există problema volumului mai mare de muncă și a prețurilor care să compenseze producția mai redusă. Totuși, se poate observa și în rândul consumatorilor, deși destul de timid, o tendință crescândă spre produse ecologice, mai sănătoase, fără pesticide reziduale și obținute cu grijă față de mediu. Cererea românilor  pentru produsele ecologice este în creștere, aceștia fiind tot mai interesați de un stil de viață sănătos și există o piață de desfacere din ce în ce mai mare pentru aceste alimente, care aduc producătorilor venituri pe măsura eforturilor lor și a importanței acestor produse pentru omenire.

Agricultura ecologică are un potențial fantastic, deși în România terenurile agricole cultivate în acest sistem reprezintă doar 2% din suprafața arabilă, față de o medie europeană de cca 8% sau de peste 23% în Austria și are o ascensiune rapidă: numărul de operatori certificați în agricultura ecologică s-a triplat în ultimul deceniu, în timp ce suprafața din agricultura ecologică aproape că s-a dublat. Organismele de inspecție și certificare (OIC) sunt aprobate de Ministerul Agriculturii și acreditate de RENAR. Acestea urmăresc aplicarea tehnologiilor ecologice și certifică produsele ecologice, care pot fi ușor identificate după sigla UE sau după sigla națională.

Trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică implică o serie de provocări, uneori greu de surmontat. Stabilirea celor mai potrivite tehnologii de cultură, alegerea mașinilor pentru pregătirea solului și întreținerea culturilor, adaptarea rotației culturilor și analiza oportunităților pieței sunt doar unele dintre ele. Cu siguranță, o cercetare de specialitate ar putea fi un ajutor real pentru cei interesați să facă această schimbare.

Ferma trebuie să fie viabilă, să aibă capital de lucru și o sursă sigură și durabilă de îngrășăminte organice sau un număr de animale corelat cu suprafața cultivată în sistem eco care să asigure îngrășămintele organice în cantitățile și la standardele necesare. Gunoiul trebuie lăsat la fermentat pentru ca cea mai mare parte a semințelor de buruieni să piardă capacitatea de a germina odată împrăștiat pe sol.

Rotația culturilor trebuie să includă culturi diverse și în special leguminoase, culturi fixatoare de azot, iar solul să conțină nutrienții necesari și să nu ne confruntăm cu buruieni problemă.

Pregătirea

Înainte de a trece la agricultura ecologică trebuie făcute anumite pregătiri. Se recomandă să se facă o lucrare de afânare adâncă a solului și distrugerea hardpanului cu un subsolier, lucrare fără răsturnarea brazdei, care favorizează conservarea apei în sol și păstrarea unei stări cvasi-naturale a solului fără a deranja viețuitoarele din sol și fără a aduce la suprafață semințe de buruieni încorporate cu ocazia arăturii. Această operațiune trebuie repetată ori de câte ori este nevoie, mai des dacă solul este argilos și reține apa la suprafață (băltire).

Apoi trebuie distruse buruienile perene, chiar prin măsuri luate cu mai mult timp înainte. În această fază, fiind înainte de trecerea la agricultura ecologică, se poate face și o distrugere chimică cu erbicide totale, sistemice sau, de preferat, prin lucrări mecanice succesive, prin mai multe lucrări superficiale care să favorizeze răsărirea și apoi distrugerea buruienilor, când acestea sunt într-o fază incipientă de vegetație.

Se poate folosi succesiv un combinator de dezmiriștit, la 3-5 cm, sau alternativ cu o tocătoare rotativă pentru resturi vegetale (tamburi cu cuțite).

Dacă se preconizează să se înființeze o cultură de primăvară, se recomandă o cultură de protecție a solului peste iarnă, de regulă una care îngheață, care se distruge foarte ușor în primăvară. Aceasta asigură un îngrășământ natural și un strat de mulci care se păstrează la suprafața solului și îl protejează împotriva eroziunii eoliene și hidrice, ajută la stabilizarea pe sol a zăpezii în timpul iernii, evitând spulberarea sau troienirea, crește portanța solului, permițând intrarea pe sol primăvara cu câteva zile mai devreme și previne scurgerea apei pe terenurile în pantă și evaporarea apei din sol.

Tranziția

Tranziția la agricultura organică durează câțiva ani, ea începând cu ferma de animale, care trebuie să lucreze deja în sistem bio (conform prevederilor Regulamentelor UE nr. 834/2007 și 889/2008).

Procedura implică semnarea unui contract cu un organism de certificare care să monitorizeze situația din ferma și înregistrarea anuală la Ministerul Agriculturii, la Direcția pentru agricultura ecologică.

Recoltele obținute în primele 12 luni sunt considerate produse convenționale, iar cele obținute în următoarele 12 luni, produse de tranziție. Culturile care se seamănă după mai mult de 24 de luni pot fi considerate produse ecologice, ca și produsele animaliere din sistemul bio, dacă corespund standardelor agriculturii ecologice.

Solul

În agricultura organică, fertilitatea solului este un factor central pentru succes.

Menținerea și creșterea fertilității solului trebuie să fie preocuparea prioritară a fermierului. În agricultura convențională nutrienții de care au nevoie culturile sunt administrați prin îngrășăminte, pe când în agricultura ecologică trebuie schimbate practicile agricole pentru a crește fertilitatea solului prin metode bio. Iată câteva soluții pentru creșterea fertilității solului:

  • Încorporarea unor cantități mari de masă vegetală sau de reziduuri de la recoltat;
  • Îngrășăminte verzi, în special culturi cu aport de azot (lucernă, mazăre, soia etc.);
  • Fertilizare crescută cu gunoi de grajd și compost;
  • „Furajarea“ multianuală a terenului cu un amestec de leguminoase și ierburi;
  • Culturi intercalate;
  • Acoperirea permanentă a terenului cu culturi de protecție;
  • Cultivarea superficială a solului și reducerea intensității de lucrare a solului.

Acestea au un rol foarte important, redând solului vitalitatea și asigurând reluarea întregii activități biologice naturale, prin acțiunea vietăților din sol (râme, insecte etc.) și prin stoparea aducerii la suprafața solului a semințelor de buruieni din sol care au fost încorporate cu ocazia arăturii. Populația de râme și alte viețuitoare reprezintă un bun indicator a ceea ce se întâmplă în sol. Efectul râmelor asupra solului este foarte vizibil cu ochiul liber, găurile și excrementele râmelor arătând vitalitatea solului;

  • Folosirea de utilaje ușoare pentru recoltat și transport și reducerea tasării solului printr-un control eficient al trecerilor pe sol și prin utilizarea mașinilor cu roți late și cu presiune redusă în pneuri, cu roți duble sau cu șenile. Foarte eficientă este folosirea unor remorci de transfer cu roți late de la combină la utilajul de transport de la capătul tarlalei.
  • Evitarea intrării pe sol când acesta este umed;
  • Adăugarea de materiale alcaline (amendamente, calciu) o dată la 3-4 ani, pentru a stabiliza valorile pH-ului.

Rotația culturilor

Este important să se înțeleagă corelarea rotației culturilor. Aceasta trebuie concepută astfel încât azotul disponibil să fie utilizat de cultura respectivă. O ușoară supraproducție de azot este importantă pentru creșterea conținutului de humus din sol (pentru creșterea conținutului de humus cu 1% sunt necesare 1.200 kg de azot/ha).

Principiile unei bune rotații a culturilor

  • Procentajul de leguminoase trebuie să fie între 20-25%
  • Procentajul de păioase trebuie să fie de maximum 50-60%
  • Procentajul unor culturi rădăcinoase, maximum 5-25%

Alternare între:

a) Plante cu rădăcini adânci și rădăcini superficiale

b) Plante colectoare de azot cu plante consumatoare de azot

c) Culturi de toamnă și culturi de primăvară

d) Rădăcinoase și cereale

e) Culturi de protecție cu culturi intercalate

Scopurile unei bune rotații a culturilor:

  • Păstrarea fertilității solului
  • Maximizarea colectării de azot
  • Controlul buruienilor (de exemplu, trifoiul controlează ciulinii)
  • Prevenirea bolilor și dăunătorilor
  • Mobilizarea nutrienților
  • Plante care acoperă solul toată perioada anului (culturi de protecție).

Buruienile

Cea mai mare provocare sunt buruienile, care trebuie distruse prin mai multe lucrări mecanice și prin evitarea lucrărilor de pregătire a terenului cu întoarcerea brazdei, care aduc în stratul de sol de la suprafață o mare cantitate de semințe de buruieni. Acestea trebuie distruse într-o fază incipientă de vegetație, când au două-trei frunze și rădăcinile nu sunt adânci și fixate bine în sol.

Lucrări de întreținere

Înainte de însămânțare trebuie făcută o trecere cu un combinator pentru distrugerea buruienilor răsărite, iar imediat după răsărirea culturii de bază se urmărește momentul optim pentru a intra cu utilaje care să distrugă buruienile. Se poate folosi o mașină cu degete elastice (pieptene sau rotative), cultivatoare de prășit sau sape rotative, în funcție de cultura și de epoca în care se face intervenția. Pentru prășitul de precizie se poate folosi un cultivator cu sistem cu laser pentru ghidare după rândul de plante, iar în cazul în care cultura de bază are o răsărire mai târzie se poate folosi între rândurile de plante o cultură intermediară cu germinație mai rapidă, cu scopul de a ghida cultivatorul pe rând. Un astfel de cultivator cu sistem propriu de ghidare este Chop Star cu Row Guard de la Einboeck, care poate face întreținerea culturilor cu distanța între rânduri de la 20 la 150 cm.

Grapa cu degete elastice din figura de mai sus reprezintă o alternativă la controlul chimic al buruienilor, cu 6 rânduri de degete elastice de 6-8 mm, pentru prelucrare la 2-5 cm, realizând aerarea solului, spargerea crustei, reducerea evaporării apei și restabilirea echilibrului hidric, distrugerea buruienilor în primele faze de vegetație (abia răsărite, cu rădăcini la mică adâncime). Sunt dotate cu roți de sprijin și reglare a adâncimii de lucru, au reglare centralizată mecanică sau hidraulică a înclinării degetelor elastice, iar distanța între linii este de 2,5 cm. Mașinile de la 1,5 la 15 m sunt purtate, iar cele de 18-24 m sunt tractate. Toate corespund legislației europene privind transportul pe drumurile publice, încadrându-se într-o lățime de maximum 3 m.

O altă mașină interesantă este Einboeck Aerostar Rotation, similară cu o sapa rotativă, dar cu rotoare cu degete din arc. Aceasta combină avantajele grapei cu degete elastice (pieptene) cu cele ale unei prășitoare cu discuri, realizând o bună combatere a buruienilor, piesele rotitoare smulg buruienile din rădăcină, ajută înfrățirea și sfărâmă crustele tari de la suprafața solului.

Reglarea hidraulică a presiunii permite realizarea unei presiuni de la zero, foarte utilă în cazul culturilor sensibile, până la o presiune suficientă pentru smulgerea buruienilor sau spargerea crustei superficiale după o ploaie puternică. Poate funcționa și în cazul unor cantități mari de reziduuri sau pe sol dificil și asigură un tratament total pe întreaga lățime de lucru datorită organelor de lucru montate înclinat. Se poate folosi cu rezultate bune atât la cereale păioase cât și la plante prășitoare.

Protecție de încredere pentru culturile în rânduri (Prășitoarea Einboeck Chop Star cu sistem Row Guard cu cameră cu laser).

Cultivatorul de prășit cu ghidare automată poate prelucra spațiul dintre rânduri, preluând o abatere de cca. 50 cm. În funcție de distanța între rândurile de plante, secțiile de prășit pot avea unul sau mai multe organe de lucru.

Sistemul de ghidare cu camera Row Guard poziționează cultivatorul cu exactitate între rândurile de plante, ușurând munca operatorului și reducând erorile umane care se pot datora oboselii sau neatenției operatorului. Acesta trebuie doar să se concentreze la urmărirea corectă a rândurilor de plante, iar ghidarea este asigurată de sistemul row guard de ghidare de precizie. Toate reglajele sunt realizate prin intermediul unui terminal montat în cabina tractorului. Camera urmărește rândurile culturii (sau o cultură specială de ghidare, în cazul celor care răsar mai greu), imaginile sunt interpretate de calculatorul din cabină, iar cultivatorul este centrat pe rând cu ajutorul unui cadru hidraulic cu deplasare laterală.

Lucrările după recoltat

Lucrările efectuate după recoltat afectează următoarea recoltă. Dezmiriștirea este crucială pentru:

  • Prevenirea evaporarii apei din sol
  • Combaterea îmburuienării
  • Descompunerea resturilor vegetale
  • Favorizarea răsăririi samulastrei și a buruienilor

Prima trecere

Imediat după recoltat este importantă o trecere cu un cultivator pentru dezmiriștit, care trebuie să fie reglat la o adâncime de 4-5 cm pentru a sparge crusta și a reduce evaporarea apei și pentru a favoriza germinarea semințelor de buruieni sau din pierderile de la cultura precedentă. De asemenea, cu organele de lucru tip daltă cu aripioare se face prelucrarea superficială a solului pe toată suprafața și tăierea rădăcinilor, combătând eficient creșterea buruienilor.

Evitarea compactării solului este de asemenea foarte importantă pentru reducerea rezervei de buruieni și pentru conservarea apei în sol.

A doua trecere

La cea de a doua trecere cu un utilaj de dezmiriștit adâncimea de lucru trebuie mărită la 10 cm. Se poate folosi tot combinatorul de la prima trecere sau o grapă cu discuri scurtă. Această trecere este crucială pentru crearea condițiilor în vederea descompunerii resturilor vegetale și a distrugerii semințelor germinate și a plantelor abia răsărite. Este important să fie prelucrat doar orizontul de sol uscat deoarece solul umed acoperă porii din sol care ajută la circulația apei. Pentru a îmbunătăți structura solului este important să se semene o cultură de protecție în această trecere. Aceasta va asigura o pătură protectoare la suprafața solului și o bancă de nutrienți pe care cultura de bază de anul viitor îi poate folosi.

Aceste soluții tehnologice pentru agricultura ecologică sunt testate în mai multe ferme din Europa și chiar din România și reprezintă variante de urmat, orice îmbunătățire fiind bine-venită.

Dr. ing. FLORIAN NEACȘU

agricultura bio, agricultura ecologica, rotatia culturilor

Alte articole: