Colecția de cătină din Bacău, unică în Europa

Cătina albă – „uzina vie“, cum i-au spus modernii – este cunoscută și folosită, probabil, de mii de ani pentru însușirile sale tămăduitoare. Componentele cu rol important pentru sănătatea omului – vitaminele, sărurile minerale, hidrații de carbon și acizii organici l-au cucerit pe Ioan Viorel Rați, care în primăvara anului 2008 a înființat la Bacău o colecție cu peste 81 de tipuri de cătină, unde realizează și în acest moment studiul de germoplasmă. Acesta a elaborat tehnologii la cătină în cadrul unei pepiniere, folosite acum în țară, cu performanțe notabile.

Colecție cu peste 81 de tipuri

Cătina este o specie de mare perspectivă și are un potențial de creștere și de cultivare foarte bun în România. În acest context societatea Fructex a avut preocupări permanente pentru această specie privind crearea de soiuri, tehnologiile de cultură, precum și înmulțirea în pepinieră cu material certificat și tehnologie ecologică. Fructex are o colecție impresionantă de cătină albă, prin intermediul unui proiect de cercetare: „În anii 2006-2008 am câștigat prin competiție un proiect de cercetare CEEX, care avea ca obiectiv principal specia de cătină. În calitate de director de proiect am prevăzut o activitate care se referea la selecția din floră spontană a tuturor biotipurilor existente în România și studiul acestora în colecție. Ca urmare a acestei acțiuni, în primăvara anului 2008 am înființat o colecție cu peste 81 de tipuri de cătină, unde noi realizăm studiul de germoplasmă. Ca realizări importante avem: publicarea unei cărți „Cătina în exploatații agricole“, derularea unor proiecte de cercetare, crearea a opt soiuri de cătină albă, care au fost și brevetate; elaborarea unor tehnologii de cultură, care au fost publicate și diseminate în producție. Iar în continuare, ca obiective de cercetare pe termen mediu și lung privind această specie, ne dorim: crearea de soiuri noi, elaborarea de tehnologii în sistem ecologic, dar și publicarea rezultatelor de cercetare sub formă de carte“, ne-a declarat administratorul societății Fructex, prof. univ. dr. Ioan Viorel Rați.

14 ani de muncă în slujba cătinei

Publicarea volumului „Cătina în exploatații agricole“ reprezintă pentru autor „un mod de valorificare a peste 14 ani de muncă în slujba cătinei. Am realizat o activitate științifică privind ameliorarea cătinei în cadrul unui program amplu, care a cuprins o bogată documentare și selecția din flora spontană a numeroase populații clonale, cu care am înființat o colecție de cătină ce ne-a permis să realizăm studii de germoplasmă. Am înființat culturi de concurs, unde am făcut numeroase observații și determinări, care au stat la baza obținerii unor rezultate clare ce ne-au permis să recomandăm un sortiment pentru cultura cătinei cu maturitatea fructelor extratimpurii până la târzie. S-au realizat experiențe privind tehnologia de înmulțire și cultură, concretizate prin tehnici de plantare și mai ales de recoltare a cătinei“, a mai adăugat acesta.

Această specie reprezintă o imensă resursă naturală care, cu puțină preocupare, privită cu o strategie bine aleasă, ar putea deveni o resursă economică extraordinară, participând la dezvoltarea unui mediu de afaceri în zona rurală și la realizarea unor produse ecologice. Cătina poate deveni o importantă sursă de venituri, poate genera afaceri, dar poate reprezenta și o deschizătoare de drumuri în domeniul științific, protecția mediului, biotehnologie și, nu în ultimul rând, în dezvoltarea afacerilor. Din aceste considerente, administratorul societății ne destăinuie câteva secrete legate de o astfel de cultură.

Înființarea și întreținerea culturii în primii ani de la plantare

Cătina este o foarte iubitoare de lumină şi foarte sensibilă la umbră, cu o incredibilă putere de adaptare deoarece gerurile intense şi seceta par să nu o afecteze. Aceasta poate ajunge la înălţimea de 1-6 metri, cu mai multe rădăcini principale adânc ramificate, dar şi cu o reţea bogată deasă de rădăcini. Prin rădăcinile adventive cătina se înmulţeşte şi se îndeseşte permanent.

Repausul seminal are loc în fruct, astfel încât sămânţa poate încolţi imediat după extragere. Rezultatele cele mai bune se obţin la semănatul din primăvară. Înainte de semănat seminţele se stratifică timp de 30 zile în nisip la 3-5°C; capacitatea de germinaţie a seminţei de cătină se păstrează 2 ani. Perioada de creştere intensivă începe din anul II de la plantare şi se desfăşoară timp de 4-5 ani, interval în care planta se garniseşte cu ramuri de schelet şi semischelet: „Arbustul de cătina este o specie precoce ce intră repede pe rod din anul trei de la plantare şi poate atinge vârste între 7-30-50 ani, în funcţie de condiţiile ce i se oferă. În ţara noastră durata de viaţă a cătinişurilor este cuprinsă între 18-20 ani și fructifică la 2-5 ani după plantare anual, dar abundent doar o dată la 2 ani. Pe măsură ce planta înaintează în vârstă, fructifică mai intens. În perioada martie-aprilie înflorește, înainte de a înfrunzi, iar floarea rezistă la temperaturi negative de cca -3,7°C și durează o săptămână; polenizarea are loc prin intermediul vântului şi a insectelor.“

Înmulțire pe cale generativă și vegetativă

Cătina se înmulţeşte pe cale generativă prin seminţe şi pe cale vegetativă prin butaşi, marcote, drajoni, altoire și înmulțire meristematică. Seminţele se seamănă în straturi la distanţa de 12-15 cm, 20-25 cm, 35-40 cm, după cum puieţii vor rămâne în acelaşi loc 1-2 sau 3 ani. Adâncimea de semănat nu trebuie să fie mai mare de 1 cm, iar cantitatea de sămânţă la mp este de 1,2-3 g.

Perioada de creştere a fructelor este de 180-200 zile, iar în condiţiile ţării noastre are loc la sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august, perioadă ce coincide cu maturitatea optimă, ne subliniază băcăuanul: „În jurul acestei date fructele capătă culoarea specifică, seminţele sunt complet formate, capabile să germineze. În continuare culoarea pieliţei şi a pulpei se intensifică, fructele cresc în volum, iar la sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie ajung la maturitatea optimă. Fructele bine coapte se zdrobesc, se presează printr-o altă sită deasă astfel încât să se desprindă învelişul ce protejează spermoderma. Seminţele se spală bine, se usucă la curent de aer și se pun apoi în săculeţi de pânză spre păstrare. Dintr-un kilogram de fructe rezultă 80-90 g de seminţe.“

„Cea mai recomandată epocă de plantare este toamna deoarece plantele beneficiază de multă umiditate în sol, dar se poate face şi primăvara foarte devreme cu condiţia ca terenul să fie pregătit din toamnă. La stabilirea distanţelor de plantare trebuie să se ţină seama de forma de conducere a coroanei, vigoarea biotipurilor, sistemul de cultură. Obişnuit, cătina se plantează în gropi de 45/45/40 cm în locuri marcate prin picheţi. Odată cu plantarea se mai adaugă 5-6 kg de gunoi bine fermentat. Butaşii înrădăcinaţi se aşază în groapă cu 5-6 cm mai adânc, cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se tasează bine cu piciorul pământul în groapă, iar după ce aceasta s-a umplut cu pământ se face o mică copcă în care se toarnă 6-8 l de apă. Se scurtează butaşul la 8-10 cm deasupra nivelului solului, după care se face un muşuroi până la nivelul mugurelui terminal“, ne-a vorbit pomicultorul despre pregătirea terenului pentru înființarea plantației de cătină.

Prima recoltă de cătină se obține în anul III

Recoltarea are loc la maturitate de coacere, înainte de 15 octombrie. Fructele trebuie să fie bine coapte și trebuie folosite foarfece neruginite, linguri din lemn şi vase din ceramică: „Aceasta este cea mai grea operaţie datorită tufelor dese, a spinilor lungi şi rigizi, a fructelor mici şi aglomerate pe ramuri, a prinderii lor puternice de ramuri; acestea sunt principalele cauze care îngreunează foarte mult lucrarea. Pentru a realiza o eficienţă economică ridicată şi un randament sporit la hectar recoltarea trebuie făcută în momentul când fructele au ajuns la greutatea maximă şi când majoritatea substanţelor chimice active acumulate ating nivele ridicate. În condiţiile ţării noastre, pentru a se desfăşura în bune condiţii, fructele de cătină trebuie recoltate în stare bine coaptă, apoi prelucrate rapid ori congelate. Întrucât oxidează uşor şi astfel îşi schimbă nu numai culoarea ci şi gustul, fructele nu trebuie să vină în contact cu metale.“

Beatrice Alexandra MODIGA