Măsuri privind regimul termic al solului

Ca peste tot unde există viață, și în lumea plantelor, și în sol desfășurarea fenomenelor vitale are nevoie de un anumit regim de temperatură.

Parcurgerea proceselor fiziologice și biochimice din sol necesită un anumit grad de temperatură minimă, optimă și maximă.

Sursele de căldură pentru sol le reprezintă soarele, căldura internă a pământului și căldura rezultată din descompunerea materiei organice. Principala sursă de căldură o reprezintă, totuși, soarele.

Într-o zi senină de vară, cu 100.000 lucși, cad pe suprafața pământului 1,2-1,3 cal/cm2/minut.

Din totalul energiei calorice solare:

– 42% se pierde în spațiul cosmic;

– 15% este absorbită de atmosferă;

– 43% ajunge pe pământ, iar din aceasta:

            • 80% este reflectată în spațiul terestru;

            • 20% este absorbită de apă, sol, vegetație.

Din acești ultimi 20%:

– 2/3 este reflectată sau străbate frunzele;

– 1/3 este absorbită de frunze pe care o folosesc astfel:

            • 90% se transformă în energie termică folosită în transpirație;

            • 10% se transformă în energie chimică în procesul de fotosinteză și o parte este cuprinsă în ATP (adenozin trifosfat) – un nucleotid cu rol important în schimbul de energie necesar proceselor vitale.

Așa, de exemplu, procesul de nitrificare în sol are loc la temperatura optimă de 25-35°C. Peste 40°C și sub 10°C nitrificarea se reduce sau încetează. La fel se întâmplă și cu activitatea altor microorganisme din sol. Scăderea temperaturii solului de la 21°C la 13°C reduce disponibilitatea fosforului pentru plante cu 70%. Așa se întâmplă în primăverile reci. Grâul, ca să parcurgă iarna fără pierderi, trebuie să acumuleze în perioada de toamnă 450-550°C, iar rapița 800-900°C.

Modificările climatice care se prevăd vor aduce inevitabil modificări și cu privire la epoca optimă de semănat. Erbicidarea culturilor trebuie să aibă loc la temperaturi de 16-20°C deoarece la peste 25°C are loc volatilizarea lichidului, iar pe timp de arșiță se închid stomatele și tratamentul nu are efect.

Creșterea porumbului are loc cu 10 cm în 24 de ore la temperatura de 21°C și cu 13,5 cm la 25°C. În funcție de nivelul temperaturii s-au adaptat și plantele astfel:

– plante microterme care cresc și se dezvoltă la 9-15°C;

– plante mezoterme care cresc și se dezvoltă la 10-40°C;

– plante megaterme care cresc și se dezvoltă la peste 40°C.

În zona noastră se întâlnesc plantele mezoterme.

Temperatura minimă de germinare:

– la grâu, orz, secară este 1-2°C;

– la porumb, soia, fasole este 8-10°C;

– la dovleac este 12-16°C.

Sunt și temperaturi dăunătoare plantelor, cum sunt temperaturile scăzute apărute primăvara târziu, când plantele și-au reluat vegetația, sau cele apărute toamna timpuriu, când încă nu s-a încheiat vegetația.

La fel de dăunătoare sunt temperaturile de 40-45°C apărute în perioada de fecundare la porumb, fasole, soia.

În funcție de temperatură s-a stabilit și constanta tehnică a culturilor agricole, astfel: grâul 2.000-2.300°C, porumbul 1.200-2.300°C, floarea-soarelui 1.700-2.500°C, soia 2.000-3.000°C etc., de care se ține seama la zonarea culturilor.

Oxidările din plante ridică temperatura frunzelor cu 6-7°C, dar se reglează (se autoapără) prin transpirație deoarece pentru transformarea a 1 g de apă în vapori (în transpirație) se consumă 536 de calorii.

Posibilități de dirijare a regimului termic al solului

Pentru creșterea și dezvoltarea în condiții normale a plantelor de cultură este necesar ca acestea să beneficieze de un anumit regim termic specific pentru fiecare cultură.

Sarcina cultivatorului este să intervină prin toate mijloacele pentru a asigura acest regim.

Posibilitățile care stau la îndemâna cultivatorului se referă la:

– Afânarea adâncă a solului pentru a facilita accesul aerului care, având capacitate calorică mai mică decât apa, se încălzește mai ușor.

– Eliminarea excesului de apă pentru a facilita aerisirea solului.

– Cultivarea pe coame, pe biloane care se încălzesc mai ușor.

– Aplicarea gunoiului de grajd semidescompus și folosirea tuturor resturilor vegetale care prin descompunere contribuie la încălzirea solului;

– Mulcirea terenului cu mraniță, cu turbă, cu folii de polistirenă de culoare închisă pentru a atrage razele solare și a încălzi solul.

– Irigarea când este necesar și temperatura este ridicată.

– Reținerea zăpezii care constituie o plapumă peste culturile de toamnă. S-a demonstrat că, dacă în aer erau minus 15°C, sub stratul de zăpadă gros de 15 cm temperatura era în jur de zero grade.

– Perdelele de protecție protejează prin lipsa curenților și prin depunerea stratului uniform de zăpadă.

– Combaterea buruienilor care umbresc solul și susțin o temperatură cu 2-3°C mai mică.

– Culoarea, expoziția și panta terenului contribuie la o mai eficientă valorificare a razelor solare.

– Un rol important îl prezintă zonarea culturilor pentru a cultiva în fiecare zonă speciile care se pretează nivelului respectiv de regim termic.

Aplicând măsurile menționate, vom asigura condiții optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, finalizate prin recolte bogate și de bună calitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 14-15