O tehnologie agricolă așa cum... nu trebuie

Mi-am propus să urmăresc în acest an (2022) modul cum se aplică unele secvențe tehnologice recomandate de cercetarea științifică din agricultură și m-am oprit la o parcelă cu grâu din zonă.

Tehnologia prevede ca, imediat după recoltarea grâului, să se efectueze lucrarea de dezmiriștit la 8-10 cm adâncime, când se creează un strat de mulci din amestecarea resturilor vegetale tocate și a miriștii cu stratul superficial al solului.

Acest strat asigură condiții pentru germinarea samulastrei și a semințelor de buruieni, creând un covor vegetal la suprafața solului.

Stratul de mulci gestionează bine acumularea și conservarea apei în sol, iar covorul vegetal valorifică energia solară, consumă din îngrășămintele rămase de la cultura recoltată și azotul rezultat în urma procesului de nitrificare, evitând levigarea acestora și poluarea mediului.

Totodată, covorul vegetal protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și de arșiță, asigurând condiții favorabile pentru activitatea microbiologică din sol.

În faza de înflorit se efectuează tocarea covorului vegetal pentru a nu forma semințe care să se adauge la bogata rezervă de seminșe de buruieni din sol, iar masa verde tocată, care conține substanțele nutritive ferite de levigare, asigură materia organică atât de necesară creșterii fertilității solului.

În sistemul de agricultură convențională, în august – septembrie, când umiditatea solului este favorabilă, se execută arătura cu plugul în agregat cu grapa stelată care încorporează în sol material vegetal. În cazul folosirii plugurilor reversibile care nu pot atașa grapa stelată, se efectuează o lucrare de grăpat, cel târziu a doua zi după arătură, când solul este încă reavăn, și rezultă un teren afânat, mărunțit și nivelat, capabil să înmagazineze maximum de apă peste iarnă, fiind foarte bun pentru viitoarele culturi.

Cum s-a întâmplat în realitate?

De la recoltat și până în luna noiembrie nu s-a întâmplat nimic. Recoltarea s-a efectuat cu o combină veche, după care am determinat pierderile și am găsit 2,5-2,8% pierderi de boabe, adică 60-80 kg/ha samulastră rămasă la suprafața solului. Aceasta nu a germinat și va răsări în viitoarele culturi. Buruienile au răsărit numai în pâlcuri, unde au găsit ceva umiditate. Toată vara au crescut (buruienile sunt mai rezistente la secetă), iar unele au ajuns la 80-90 cm înălțime. Începând din august – septembrie au format semințe care s-au scuturat, crescând rezerva de semințe din sol cu alte zeci de milioane de semințe.

În luna noiembrie a încercat o arătură foarte bolovănoasă, cu șanțuri și coame, cu mari denivelări. Buruienile deja uscate au fost prinse între bolovani, iar cele înalte au rămas cu jumătate din înălțime afară. Printre bolovani circulă intens aerul care antrenează puțina apă care se mai găsește în adâncime, sub bolovani, și o evaporă. Totodată, se intensifică mineralizarea humusului cu eliberarea de elemente nutritive care la primele ploi vor fi levigate.

Dacă măcar în ferestrele iernii, după câteva reprize de îngheț-dezghet ar trece cu o grapă cu discuri peste acest teren denivelat, ar mai salva ceva. Dacă însă lasă totul pentru primăvară (cum se întâmplă adesea), până se topește zăpada dintre bolovani și până se zvântă terenul pentru a intra la nivelat se pierde o bună parte din apa acumulată și se întârzie epoca de semănat, cu repercusiuni asupra nivelului și calitatea recoltelor. Aceste suprafețe, într-un an secetos, nu au nicio șansă să realizeze producții satisfăcătoare.

Asemenea aspecte se întâlnesc în multe locuri și este de datoria organelor agricole să ia măsuri de reducere a lor.

Trebuie avut în vedere că peste 90% din fermieri provin din alte domenii de activitate și au doar cunoștințe practice despre agricultură.

Trebuie găsite metode și forme de instruire a acestora. Adică cercetarea agricolă să aibă compartimente de extensie și consultanță, iar organele agricole județene să dispună de specialiștii necesari care să difuzeze în rândul fermierilor tehnologii corecte de cultivare a plantelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU