Starea culturilor în perioada de iernare

Interviu cu Marian Verzea, directorul Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare Agricolă – Fundulea

– Cum iernează culturile de toamnă după valul de fenomene severe (viscol, zăpadă, temperaturi scăzute)?

– Iernarea culturilor de toamnă este o problemă complexă. Dacă luăm în considerare toamna anului 2016, lucrurile se complică și mai mult pentru că a fost o toamnă nefavorabilă atât în zona de sud, cât și în cea de vest a țării, iar semănatul nu s-a făcut în epoca optimă din cauza precipitațiilor. Acest lucru mi l-a confirmat și domnul Dimitrie Muscă, directorul Combinatului Agroindustrial de la Curtici, județul Arad, care în toamnă a fost nevoit să întârzie semănatul.

– Care sunt factorii care contribuie la o rezistență bună la iernare?

– Când vorbim de iernare sunt două lucruri distincte: rezistența cerealelor păioase la temperaturi scăzute și un fenomen mai complex numit rezistența la iernare (temperaturi scăzute, strat de zăpadă, descălțat și alți factori). Aș vorbi doar despre rezistența la temperaturi scăzute. Dacă ne referim la acest aspect, trebuie să luăm în considerare pregătirea patului germinativ, momentul semănatului și dacă plantele au avut timp să parcurgă stadiul de călire (între 35 și 55 zile) și să intre pregătite pentru iernare. Adică să fie înfrățite, concentrația sucului celular să fie cea mai potrivită, astfel încât să nu existe pericolul să apară cristale de gheață din apa existentă în spațiile intercelulare, pentru că se vătămează țesuturile și planta moare când se revine la condițiile normale. Așadar, sunt o mulțime de factori care contribuie la rezistența plantelor la temperaturi scăzute.

Dacă e să discutăm concret despre condiții, știți că în ultima perioadă au fost temperaturi și de -23 grade C. Situația diferă de la o zonă la alta. În vest, spre exemplu, pământul este înghețat, nu există strat de zăpadă și temperaturile au scăzut și sub -23 grade Celsius. În aceste condiții soiurile românești create la Fundulea rezistă, dar nu mai mult de 2-5 zile și în funcție de cât de bine pregătite au intrat plantele în iarnă, dacă sunt înfrățite, dacă temperatura la nivelul nodului de înfrățire nu persistă sub -17°C mai mult de câteva zile. De aceea, când ninge, noi, agronomii, ne bucurăm.

Când există strat de zăpadă, plantele sunt protejate pentru că dacă la suprafața acestui strat temperatura este de -25°C, la nivelul nodului de înfrățire temperatura este cu mult mai ridicată și plantele sunt protejate. Tocmai de aceea în marea majoritate a suprafețelor din zona de sud nu sunt motive de îngrijorare. Dar sunt și zone neuniforme, unde sunt situații și situații. Sunt locuri unde a viscolit, iar plantele au fost dezgolite și nu mai au protecție sau sunt zone unde există un strat prea gros de zăpadă, care sufocă plantele. Acolo unde s-au format troiene, e clar că zăpada se va topi mai greu și vor exista probleme – lipsa oxigenului, băltiri etc.

Situația este extrem de diversă, însă în acest moment lucrurile nu trebuie privite cu îngrijorare decât acolo unde plantele nu sunt acoperite cu zăpadă și temperaturile scăzute persistă o perioadă mai lungă de timp. În zona Fundulea stratul de zăpadă măsoară 30-50 cm, ceea ce este foarte bine. În zona de sud-est, acolo unde există un deficit de umiditate în sol, acest strat de zăpadă va completa rezerva de apă.

– Ce se întâmplă cu rapița, care este o plantă sensibilă la temperaturi scăzute, cum a trecut de perioada de ger?

– Din nefericire, rapița a suferit mai mult în toamnă, pentru că la momentul semănatului (sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie) în foarte multe locuri din țară nu a fost umiditate în sol, a răsărit neuniform, au venit apoi ploile, a răsărit și cea care nu răsărise în prima etapă, așa că a prins-o iarna cu plante în diferite stadii de dezvoltare. Ea rezistă cel mai bine la temperaturi scăzute dacă se află în stadiul de 6 frunze. Dar, din informațiile pe care le dețin, pe multe suprafețe rapița nu arăta prea bine chiar înainte de venirea valului de frig sever. De aceea, cred că în primăvară vor fi zone unde cultura va fi întoarsă, iar acolo unde densitatea plantelor nu este normală producția va avea de suferit.

– Ce recomandări aveți pentru fermieri? De ce ar trebui să țină seama în perioada următoare?

– Principala preocupare în perioada următoare este să monitorizeze foarte atent ce se întâmplă în câmp. Acolo unde este posibil să se recolteze monoliți, ca să se vadă exact care este situația plantelor și, în funcție de datele care se strâng, să se aplice și măsurile tehnologice cele mai potrivite. Apoi, sigur, ar trebui să urmeze fertilizarea culturilor, pe care fiecare o face în funcție de strategia pe care o are, fie o singură dată în februarie, fie de două ori, în februarie și martie.

– În ceea ce privește Institutul Fundulea, cum stau culturile aici?

– Institutul de la Fundulea are o suprafață de aproximativ 750 ha de cereale păioase, din care 683 ha cu grâu, 200 ha cu rapiță, 15 ha cu orz, numai producere de sămânță. Am reușit ca o bună parte din această suprafață să o semănăm la timp, în epoca optimă, plantele au intrat bine pregătite în iarnă, nu ne facem probleme, mai ales că soiurile create aici au o rezistență apreciabilă la iernare, în special la temperaturile scăzute, ceea ce le face și foarte apreciate.

Sunt situații în care fermierii riscă, cultivă soiuri care nu sunt testate în prealabil pentru a ști cum reacționează la condițiile țării noastre și, din păcate, au pierderi semnificative.

Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 10-12