Mihail Dumitru, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului, ne-a acordat de curând un interviu. Discuția a fost amplă și cu multe subiecte interesante. În rândurile următoare puteți citi o parte a interviului acordat de domnia sa.

„Interzicerea lucrărilor de dezmiriștire nu ar trebui aplicată peste tot“

Reporter: Agricultura din țara noastră trebuie să se supună unor condiții și limitări impuse de Uniunea Europeană. Este momentul în care fermierii ar fi trebuit să pregătească terenurile pentru culturile viitoare sau au făcut deja acest lucru pentru anumite culturi, dar respectând, așa cum spuneam, niște decizii venite din afara țării.

Mihail Dumitru: Este îngrozitor ca unele norme să fie aplicate în același mod la nivel de țară. Spre exemplu, GAECO, cu interzicerea lucrărilor după recoltatul grâului, orzului, rapiței. Ideea avansată este că terenul trebuie să fie protejat, trebuie să stea acoperit. Nu este greșită ideea, dar nu poate fi aplicat peste tot în țară. Într-o zonă a plouat. Acolo este normal să îl țin acoperit? În altă zonă nu a plouat. Este normal să îl țin acoperit? Nu știu. Trebuie să vedem de la caz la caz. Din punctul meu de vedere, și normele spun că, dacă ai 30% acoperit, este în ordine. Deci putea să accepte dezmiriștitul în urma căruia resturile vegetale se încorporau foarte puțin în sol, iar o parte chiar rămâneau la suprafață. Anul acesta nu prea a plouat, așa că, dacă nu ai pregătit terenul la ultima ploaie, ce faci? Poți în vreme de secetă să lucrezi terenul, astfel încât să fie suficient de mărunțit pentru viitoarele culturi și semințele să răsară? Avem noi posibilitatea să pregătim acum terenul ca să semănăm orzul și grâul?

„Extinderea perioadei în care terenul nu poate fi lucrat este prea mare“

Rep.: Ce este de făcut?

MD: Extinderea aceasta în care nu poți lucra terenul, de la 15 iunie până la 30 septembrie, este extrem de mare. Cel puțin luna septembrie trebuia scoasă complet din discuția aceasta, astfel încât terenul să fie lucrat. Nu avem o uniformitate. Dacă terenul este irigat, pot fi de acord cu restricția respectivă pentru că, dacă am apă, pot realiza și lucrările așa cum trebuie chiar și mai târziu. Dar, dacă eu las mulciul respectiv, toate resturile vegetale la suprafață și nu pot să fac nicio lucrare de încorporare sau semiîncorporare – nimeni nu spune să arăm vara, ci doar să aplicăm o discuire de dezmiriștire despre care Gheorghe Ionescu Șișești spunea că aduce un spor de producție de 20% – atunci nu este bine. Deci, dacă s-a hotărât la nivel european sau național că trebuie să lăsăm terenul cu resturi vegetale pentru că solul are nevoie să fie protejat, putem accepta ideea, dar să nu fie excesivă. Nimeni nu făcea arătură, un disc de semiîncoporare le era util.

Rep.: Este o situație care, coroborată cu seceta de anul acesta, complică și mai mult situația fermierilor.

MD: Trebuie să înțelegem că dirijarea agriculturii precum industria nu este întotdeauna favorabilă. În agricultură dreptul de a alege al fiecărui fermier ar trebui să fie mult mai mare decât este la ora actuală. A-l amenința continuu că îi tai subvenția pentru că nu a aplicat nu știu ce măsură nu este soluția cea mai bună. La americani, spre exemplu, problema se pune altfel. Faci lucrul ăsta, te plătim, și așa fermierul face voluntar. La noi este obligat pentru că altfel pierde banii de subvenție și fără ei se știe clar că fermierii noștri își vor închide porțile. După seceta de anul acest, dar și din cauza unor condiții nepotrivite în relația de agricultori și condiția politică, foarte mulți fermieri vor închide fermele.

Prezența produselor ucrainene în țară a fost o decizie împotriva fermierilor români

Rep.: O altă piatră de moară atârnată de gâtul fermierilor o reprezintă și deciziile cu privire la ajutorul pe care România îl acordă Ucrainei, asta dacă privim din perspectiva problemelor pe care agricultorii locali le au din cauza importurilor de produse ucrainene.

MD: Prezența în țară a produselor ucrainene nu a fost în avantajul poporului român deloc, a fost chiar împotriva fermierilor din România. Să vii cu produse ieftine, fără niciun control al calității lor, fără niciun fel de control al faptului că trebuie să părăsească țara pentru a merge la comerț în altă parte unde a fost solicitat este o mare greșeală. A murit România de foame de a trebuit să luăm atâta grâu de la ucrainieni? Atâta floarea-soarelui sau ulei? Nu muream de foame! Cei din Africa mor de foame, așa că de ce nu au avut grijă să ducă acolo cerealele și au rămas pe teritoriul României ca să scadă prețul atât de mult și să îi facă ineficienți pe fermierii români? Acum 50% din suprafața țării este lucrată de fermierii români, dar avem cumva interesul ca toată suprafața agricolă a României să fie lucrată de fermieri străini? Se plâng fermierii că nu mai au acces la portul Constanța, dar este portul României, iar țara noastră nu este în război cu Rusia. Putem ajuta o altă țară din diferite motive, dar noi nu suntem în război și ar trebui să ne comportăm ca un stat liber care își protejează interesele naționale. Ajuți, că așa este firesc, dar nu îți distrugi economia prin ajutorul acordat. Protecția fermierilor români înseamnă să păstrezi un nivel al prețurilor nu corelat cu cel din Ucraina, ci al prețurilor de producție pe care le practici în țara aceasta. Noi avem niște restricții pe care trebuie să le respectăm și atunci trebuie să existe și o anumită disponibilitate. Ajutorul pe care l-am acordat Ucrainei, din acest domeniu al agriculturii, a fost excesiv, chiar împotriva interesului fermierilor români.

Laura ZMARANDA

VIDEO