Un monument unic în epoca ştefaniană. Biserica din Borzeşti

Domnia lui Ştefan cel Mare, cea mai lungă din câte a cunoscut Moldova, de patruzeci şi şapte de ani, este însemnată prin strălucitele războaie şi numeroasele construcţii bisericeşti. Ele au fost atât de numeroase încât poporul a atribuit Măriei Sale tot ce era biserică veche. Tradiţia vorbeşte de patruzeci şi patru de lăcaşuri de cult. Pe baza pisaniilor se pot recunoaşte astăzi doar treizeci şi două de biserici şi mănăstiri ridicate de marele voievod.

„Vocaţia şi efortul său constructiv în domeniul monumentelor religioase, scrie poetul Sergiu Adam, au dus la cristalizarea, între 1487 şi 1497, a unui stil arhitectonic original care reprezintă o strălucită sinteză între elementele de sorginte bizantină şi gotică. Peste aceste elemente s-au suprapus, topindu-le şi apoi reconstruindu-le într-un tot unitar de o mare şi unică frumuseţe, multe dintre caracteristicile artei populare autohtone.“

Între locaşurile de cult rămase moştenire de la marele voievod, biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din Borzeşti – Bacău e singurul loc de închinăciune ridicat nu pentru comemorarea unei bătălii sau în amintirea unei victorii ci, spune legenda, în amintirea prietenului său Gheorghiţă, omorât de tătari în acest loc unde, conform tradiţiei, viitorul domn şi-a petrecut frumoşii ani ai copilăriei.

Începută în iulie 1493 şi terminată în octombrie 1494 – un an, trei luni şi trei zile – biserica păstrează pisania „Io, Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domnitorul Ţerei Moldavei, şi cu pre iubitul său fiu Alexandru au zidit această biserică, carele este la Borzeşti pe Trotuşi, Adormirea pre Sfântei Născătoarei de Dumnezeu, întru rugă şi spre pomenirea răposaţilor întru sănătatea strămoşilor şi părinţilor lor...“.

Ca la Dobrovăţ sau la Reuseni, biserica din Borzeşti este zidită în plan dreptunghiular fără turle, boltit cu două calote sferice. Faţadele sunt împodobite cu ocniţe şi firide deco­rate cu ceramică smălţuită.

De-a lungul veacurilor, ca multe alte lăcaşuri de cult, şi biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzeşti a cunoscut ravagiile timpului. Academicianul dr. C. Istrati consemna: „Am vizitat acest sfânt locaş în vara anului 1899. În biserică nu se mai slujeşte, ea stă închisă, nu are împrejmuire şi totul e în ruină.“

Intrată în ample lucrări de consolidare şi restaurare din anul 1988, biserica din Borzeşti are acum o nouă înfăţişare. Pictura interioară realizată în frescă de către pictorul Grigore Popescu – Muscel a reuşit să păstreze fragmente de decoraţie originală din secolul al XV-lea şi, de asemenea, catapeteasma de zid pictată în frescă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de unul dintre vestiţii „zugravi de subţire“, cum erau numiţi în epocă pictorii de biserici, monahul Nifon Zugravul.

Cei care poposesc la acest lăcaş pot vizita şi Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă care funcţionează în clădirea şcolii din apropierea bisericii, o adevărată instituţie care păstrează piese valoroase precum Cazania lui Varlaam din 1643, Biblia de la Blaj (1791), icoane de mare valoare artistică, obiecte şi vase liturgice.

Stelian CIOCOIU