Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei (turbării)

Din datele statistice rezultă că rabia este considerată principala zoonoză la nivel mondial, boala fiind diagnosticată în peste 150 de ţări sau teritorii, în special în mediul rural sau în zone geografice izolate.

Aproximativ 55.000 de oameni mor anual prin rabie (mai ales în Africa și Asia), 40% din cei mușcați de animale suspecte de a fi infectate cu rabie sunt copii cu vârsta sub 15 ani și se consideră că în decesele umane câinii reprezintă sursa de virus în proporție de 90%. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie post-expunere, estimându-se că se previn astfel aproximativ 325.000 de decese.

Ca urmare a deciziei Alianţei Mondiale pentru Controlul Rabiei, anual la 28 septembrie se marchează Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei (turbării), având ca scop de a sensibiliza populaţia despre riscul de îmbolnăvire şi de a informa asupra modului de prevenire şi a modalităţilor prin care cetăţenii şi autorităţiile responsabile pot determina eliminarea principalelor surse de rabie la nivel naţional şi global.

Reamintim că Rabia (turbarea) este o boală produsă de un virus care afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinarii) atât la animale, cât şi la oameni. Apare foarte rar la animalele domestice vaccinate, dar poate fi contractată foarte uşor în cazul în care un animal domestic nevaccinat intră în contact cu un alt animal domestic sau sălbatic bolnav şi este muşcat de acesta.

Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor, produse atât de la animale domestice, cât şi sălbatice.

La om, perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome sunt: dureri şi o senzaţie de amorţire a părţii muşcate, febră, iritaţie în gât, ameţeli, halucinaţie, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale, teamă, agitaţie, nervozitate. Evoluţia bolii este rapidă, ducând la paralizie, spasme ale gâtului, delir, comă şi, în final, deces (în 2-3 zile). Tratamentul eficient se instituie în perioada de incubaţie a bolii.

Animalul bolnav prezintă următoarele semne clinice: agitaţie, irascibilitate, apetitul este capricios și pervertit, înghite diferite obiecte (pietre, bucăți de lemn), se repede la obiecte imaginare şi are tendinţa de a muşca, privirea este rătăcită, fără expresivitate, apoi devine fixă, pânditoare, rece, feroce; nu mai poate înghiţi, limba îi iese afară din gură, cu hipersalivație şi în ultima fază se instalează paralizia generală a muşchilor urmată de decesul animalului.

Vulpea, fiind un vector important de transmitere a bolii, prezintă schimbarea comportamentului specific, dispare teama caracteristică animalelor sălbatice, pătrunde în localităţi ziua, în adăposturi de animale, permite apropierea omului de ea şi, fără să devină agresivă, muşcă animalele şi omul, are privire fixă, uneori, cu mers nesigur urmat de paralizie şi moarte.

Din motive de ordin social şi economic, Rabia este în atenţia serviciilor veterinare din România şi din întreaga planetă, fiind întocmite în acest sens programe de supraveghere, de prevenire şi combatere a bolii, specifice fiecărei ţări, dar cu aceeaşi ţintă, protejarea populaţiei şi a animalelor receptive.

Programul de prevenire şi combatere a rabiei este direcţionat pe acţiuni de supraveghere prin examene de laborator, efectuate din probele recoltate de la animale moarte sau suspecte de boală, prin măsuri de profilaxie generală şi prin vaccinarea preventivă a animalelor receptive, acțiuni prin care se urmăreşte:

► Catagrafia lunară a câinilor şi pisicilor cu stăpân cunoscut din localităţile judeţului şi a animalelor receptive din mediul silvatic.

► Identificarea şi confirmarea cazurilor de Rabie prin teste de laborator şi depistarea originii bolii.

► Oprirea răspândirii bolii prin delimitarea de zonele infectate.

► Controlul permanent al stării de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, receptive.

► Reducerea numărului de animale cu potenţial ridicat de infectare şi de răspândire a bolii din zonele rabigene, prin măsuri specifice.

► Identificarea câinilor prin microcipare şi înregistrarea, de către medicii veterinari cu liberă practică, autorizaţi, în Registrul de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân Cunoscut (RECS).

► Imunoprofilaxia antirabică prin vaccinarea carnasierelor domestice şi a vulpilor din zona silvatică.

► Implicarea autorităţilor locale pentru gestionarea, conform normelor legale, a câinilor fără stăpân (capturarea, sterilizarea, vaccinarea antirabică şi efectuarea tratamentelor antiparazitare).

► Respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi a regulilor de recoltare, ambalare şi transport al probelor la laborator pentru diagnosticul Rabiei.

Un rol foarte important pentru a evita răspândirea turbării îl are populaţia şi în special proprietarii de câini, care au următoarele îndatoriri:

■ să prezinte animalele la medicul veterinar arondat pentru efectuarea identificării, înregistrării în RECS şi vaccinării antirabice în campania organizată, sau în termen de 90 zile de la fătare, ori înainte de vânzarea, donarea cu titlu gratuit sau scoaterea în spaţii publice a acestora, dacă nu a fost vaccinat antirabic;

■ să deţină carnetul de sănătate a câinelui completat la zi în cazul deplasării animalelor în spaţiile publice pe teritoriul României;

■ să nu lase câinii în afara curţilor, să ţină câinii de pază legaţi în permanenţă astfel încât să nu poată ieşi din curţi;

■ să anunţe imediat orice muşcătură produsă la om de către câinii sau pisicile aflate în proprietatea sau în îngrijirea lor ori muşcături produse de către animale sălbatice;

■ persoanele mușcate de un animal trebuie să se prezinte de urgență la medic;

■ proprietarii adăposturilor de câini fără stăpân şi de animale de companie (primăriile sau persoane fizice, asociaţii, fundaţii etc.) sunt obligaţi să vaccineze animalele pe care le gestionează;

■ este interzisă jupuirea animalelor domestice sau sălbatice găsite moarte; se anunță medicul veterinar arondat pentru a se interveni profesional, în consecință.

În derularea acţiunilor prevăzute în programul de prevenire şi combatere a Rabiei, serviciile veterinare colaborează cu alte instituţii judeţene şi cu autorităţile locale cu scopul de a monitoriza şi controla respectarea legislaţiei privind identificarea, înregistrarea şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii pentru aceste specii în termenele stabilite prin actele normative, precum şi respectarea obligaţiilor impuse prin lege proprietarilor de carnasiere domestice şi proprietarilor fondurilor de vânătoare.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu