Dezinfecția, acțiune esențială de profilaxie, combatere și limitare a răspândirii bolilor transmisibile la animale

Dezinfecția reprezintă un complex de operațiuni de bază în complexul măsurilor de prevenire și combatere a bolilor infecțioase la animale, prin care se urmărește distrugerea microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente).

Din punctul de vedere al scopului urmărit, dezinfecția poate fi profilactică sau de necesitate (în combaterea unor boli), care este la rândul ei curentă și finală.

Operațiunea de dezinfecție cuprinde următoarele etape succesive:

■ curățirea mecanică;

■ curățirea sanitară;

■ dezinfecția propriu-zisă.

Curățirea mecanică este prima operațiune a dezinfecției extrem de importantă prin faptul că, în funcție de corectitudinea execuției acesteia, se realizează eficiența substanțelor dezinfectante utilizate.

Curățenia mecanică se realizează prin:

■ îndepărtarea așternutului, a resturilor de furaje, a bălegarului, a urinei și a stratului de pământ de la suprafața solului, din adăposturi sau din locuri contaminate;

■ întreruperea, după caz, din funcțiune a instalațiilor electrice sau a altor instalații tehnologice;

■ umezirea cu soluții dezinfectante (sodă caustică 0,5-1%, carbonat de sodiu 2-3% sau detergent) ori numai cu apă, a pardoselii, a jgheaburilor, ușilor, pereților, tavanului, stâlpilor de susținere etc. pentru evitarea prafului;

■ depozitarea resturilor de așternut, furaje etc. colectate, la platforma de gunoi, iar în cazul unor boli cu mare difuzabilitate sau care sunt provocate de agenți patogeni rezistenți (antrax, T.B.C., pestă porcină, influență aviară) gunoiul se va distruge prin ardere sau îngropare.

Curățirea sanitară se realizează prin:

■ răzuirea pereților și a lemnăriei din adăpost, flambarea cu lampa de benzină, după caz;

■ curățirea cu peria aspră a pereților, jgheaburilor de furajare, a podelelor de lemn (după ce s-a scos de sub podele un strat de 15-30 cm în raport de profunzimea purinului), răzuirea pardoselilor de cărămidă sau ciment;

■ spălarea cu jet de apă sub presiune de cel puțin 10 atmosfere a tuturor suprafețelor sau obiectelor din adăpost;

■ instalațiile electrice, scoase de sub tensiune, instalațiile de distribuire a hranei, de evacuare a dejecțiilor se curăță manual, ferindu-se de umezeală pentru a se preveni scurtcircuitele sau electrocutările;

■ umezirea cu apă, urmată de presărarea cu var nestins sau clorură de var (2,5 kg/m²) ori soluție de sodă caustică 2% a suprafețelor de unde s-a scos pământul din adăpost sau alte incinte.

Dezinfecția propriu-zisă constă în: văruirea pereților, aplicarea substanței dezinfectante, închiderea adăpostului 24 de ore, spălarea suprafețelor cu care animalele vin în contact.

Eficacitatea dezinfecției depinde de următorii factori:

■ gradul de curățenie a suprafețelor ce urmează a fi dezinfectate;

■ alegerea dezinfectantului în funcție de agentul patogen a cărui distrugere se urmărește, în funcție de specia și categoria de animale, de adăpost, de temperatura din adăpost;

■ respectarea cantității și a concentrației dezinfectantului, prevăzute pentru un m² de suprafață, necesară pentru distrugerea germenului pentru care se face dezinfecția;

■ aplicarea corectă a dezinfectantului prin pulverizare uniformă pe suprafețele ce se supun dezinfecției și respectarea timpului de contact între dezinfectant și suprafețele respective;

■ conștiinciozitatea celor care efectuează și controlează efectuarea dezinfecției.

Operațiunile de dezinfecție se pot executa în scop profilactic sau de necesitate în două etape, curentă și finală.

Dezinfecția profilactică se efectuează în unități indemne de boli cu scopul distrugeri eventualilor germeni patogeni sau condiționat patogeni, care constituie microbismul din adăposturi și care pot influența negativ sănătatea animalelor. Se recomandă să fie precedată de acțiunea de dezinsecție și deratizare. Se efectuează în exploatațiile de creștere în sistem gospodăresc, de 2 ori pe an, primăvara, după scoaterea animalelor la pășune și toamna, înainte de intrare în stabulatie, iar în exploatațiile comerciale cu sisteme intensive de creștere și exploatare se efectuează în etapele fluxului tehnologic prevăzute pentru fiecare specie și categorie.

Dezinfecția de necesitate se efectuează pentru combaterea unor boli infecțioase sau parazitare din momentul înregistrării primelor cazuri de boală și până la lichidarea focarului. Ea va fi precedată de efectuarea riguroasă a deratizării și, dacă este cazul, și de dezinsecție.

Dezinfecția de necesitate are două etape, respectiv:

■ dezinfecția curentă prin care se urmărește distrugerea germenilor patogeni pe măsura eliminării animalelor bolnave, în scopul împiedicării difuzării bolii la animalele din focar și din afara focarului. Se vor folosi dezinfectanți specifici indicați pentru tipul de agent patogen;

■ dezinfecția finală se efectuează după ce în focarul respectiv nu mai sunt animale bolnave eliminatoare de agenți patogeni, astfel că toți germenii patogeni care au rămas în adăposturi, pe ustensile, pe obiecte, în incintele dintre adăposturi să fie distruși pentru ca, în final, să fie ridicate măsurile de carantină, fără riscul ca boala să difuzeze. Dezinfecția finală va fi repetată de mai multe ori în funcție de boală sau cel puțin de două ori.

Mijloacele de dezinfecție se grupează în: mijloace fizice, mijloace chimice și mijloace biologice.

Mijloacele fizice, respectiv căldura, se folosesc sub mai multe forme, și anume:

■ fambarea – aplicarea flăcării având temperatura de 350-800°C pe suprafețe necombustibile, prin umezirea prealabilă a suprafețelor flambate;

■ incinerarea – (arderea) asigură o dezinfecție ridicată prin distrugerea obiectelor infectate, a cadavrelor, a gunoiului, așternutului, folosindu-se în acest scop crematoriile;

■ fierberea – se aplică materialelor de protecție, harnașamente, paturi, instrumentar, cu o durată de minimum 30 de minute.

Mijloacele chimice – se folosesc o serie de substanțe cu acțiune distructivă asupra bacteriilor, virusurilor, micețiilor și a paraziților; ca urmare a acestor însușiri se numesc „dezinfectante“ și pot fi:

■ organice (alcool etilic, sanitar, formol, fenolul, cresol, săpunuri, detergenți);

■ anorganice (clor, hipoclorit de sodiu, clorură de var, cloramine, oxid de calciu, sodă caustică).

Substanțele dezinfectante se pot aplica sub următoarele forme:

■ stropire și pulverizare pentru cele lichide sub formă de soluții, emulsii, suspensii;

■ scufundare pentru obiectele și ustensilele de pansaj, harnașamente, echipamente de protecție;

■ vaporizarea și gazarea se folosesc în cazul dezinfecției cu formol sau clor gazos, fiind necesară etanșeizarea spațiilor respective;

■ aerosolizarea care constă în transformarea substanțelor dezinfectante în particule foarte fine (aerosoli) cu aparate speciale sau prin încălzire la 120-130°C. Are avantajul că se poate aplica și la temperaturi scăzute sau în prezența animalelor, dacă se folosesc substanțe neiritante;

■ prăfuirea se practică cu substanțe dezinfectante sub formă de pulbere (clorura de var, var nestins, cloramina T).

Aplicarea soluțiilor dezinfectante se efectuează cu aparate care dispersează substanțele în picături mici și le distribuie cu presiune, respectiv vermorelul, calimaxul, pompe carosabile, autoagregat, formolizator etc.

După terminarea dezinfecției se îndepărtează substanțele dezinfectante prin spălarea suprafețelor ce pot veni în contact cu animalele care vor repopula adăposturile. Se va efectua aerisirea încăperilor pentru evacuarea vaporilor de la soluțiile dezinfectante. Pentru a evita influența nocivă a acestora asupra animalelor se va întocmi în final actul sanitar veterinar tipizat.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu