Reamintim că Rabia (turbarea) este o boală produsă de un virus care afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării) atât la animale, cât şi la oameni. Apare foarte rar la animalele domestice vaccinate, dar poate fi contractată uşor în cazul în care un animal domestic nevaccinat intră în contact cu un alt animal domestic sau sălbatic bolnav şi este muşcat de acesta.
Principala zoonoză la nivel mondial
Din datele statistice rezultă că rabia este considerată principala zoonoză la nivel mondial, boala fiind diagnosticată în peste 150 de ţări sau teritorii, în special în mediul rural sau în zone geografice izolate. Aproximativ 55.000 de oameni mor anual din cauza rabiei (mai ales în Africa și Asia), 40% din cei muşcaţi de animale suspecte de a fi infectate cu rabie sunt copii cu vârsta sub 15 ani și se consideră că, în cazul deceselor umane în 99% din cazuri, acestea au fost cauzate de mușcătura unui câine infectat cu rabie. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie postexpunere, estimându-se că se previn astfel 327.000 de decese.
Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor produse atât de animale domestice, cât şi de cele sălbatice.
La om perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome sunt: dureri şi o senzaţie de amorţire a părţii muşcate, febră, iritaţie în gât, ameţeli, halucinaţie, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale, teamă, agitaţie, nervozitate. Evoluţia bolii este rapidă, ducând la paralizie, spasme ale gâtului, delir, comă şi, în final, deces (în 2-3 zile). Tratamentul eficient se instituie în perioada de incubaţie a bolii.
Animalul bolnav prezintă următoarele semne clinice: agitaţie, irascibilitate, apetitul este capricios și pervertit, înghite diferite obiecte (pietre, bucăți de lemn), se repede la obiecte imaginare şi are tendinţa de a muşca, privirea este rătăcită, fără expresivitate, apoi devine fixă, pânditoare, rece, feroce; nu mai poate înghiţi, limba îi iese afară din gură, cu hipersalivație şi în ultima fază se instalează paralizia generală a muşchilor, urmată de decesul animalului.
Vulpea, fiind un vector important de transmitere a bolii, prezintă schimbarea comportamentului specific, dispare teama caracteristică animalelor sălbatice, pătrunde în localităţi ziua, în adăposturi de animale, permite apropierea omului de ea şi, fără să devină agresivă, muşcă animalele şi omul, are privire fixă, uneori, cu mers nesigur urmat de paralizie şi moarte.
Măsuri de prevenție și combatere
Din motive de ordin social şi economic, Rabia, este în atenţia serviciilor veterinare din România şi din întreaga lume, fiind întocmite în acest sens programe de supraveghere, de prevenire şi combatere a bolii, specifice fiecărei ţări, dar cu aceeaşi ţintă, respectiv protejarea populaţiei şi a animalelor receptive.
Programul de prevenire şi combatere a Rabiei este direcţionat pe acţiuni de supraveghere prin examene de laborator efectuate din probele recoltate de la animale moarte sau suspecte de boală, prin măsuri de profilaxie generală şi prin vaccinarea preventivă a animalelor receptive, acțiuni prin care se urmăreşte:
– Catagrafia lunară a câinilor şi pisicilor cu stăpân cunoscut din localităţile judeţului şi a animalelor receptive din mediul silvatic.
– Identificarea şi confirmarea cazurilor de Rabie prin teste de laborator şi depistarea originii bolii.
– Oprirea răspândirii bolii prin delimitarea de zonele infectate.
– Controlul permanent al stării de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, receptive.
– Reducerea numărului de animale cu potenţial ridicat de infectare şi de răspândire a bolii din zonele rabigene, prin măsuri specifice.
– Imunoprofilaxia antirabică prin vaccinarea carnasierelor domestice şi a vulpilor din zona silvatică.
– Implicarea autorităţilor locale pentru gestionarea, conform normelor legale, a câinilor fără stăpân (capturarea, sterilizarea, vaccinarea antirabică şi efectuarea tratamentelor antiparazitare).
– Respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi a regulilor de recoltare, ambalare şi transport al probelor la laborator pentru diagnosticul Rabiei.
Un rol foarte important pentru a evita răspândirea turbării îl are populaţia şi în special proprietarii de câini, care au următoarele îndatoriri:
În derularea acţiunilor prevăzute în programul de prevenire şi combatere a Rabiei, serviciile veterinare colaborează cu alte instituţii judeţene şi cu autoritaţile locale cu scopul de a monitoriza şi controla respectarea legislaţiei privind identificarea, înregistrarea şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii pentru aceste specii în termenii stabiliți prin actele normative, precum şi respectarea obligaţiilor impuse prin lege proprietarilor de carnasiere domestice şi proprietarilor fondurilor de vânătoare.
Dr. Ioan Viorel Penţea
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu
prevenire, prevenire boli, rabie, turbare