Științele vieții sau agronomia

Aceasta a fost tema aflată în discuție la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ (ASAS) la Adunarea Generală din luna iulie 2023, ca urmare a inițiativei Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV Iași și Timișoara de a-și schimba denumirea în Universitățile de Științele Vieții (USV).

Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ (ASAS) este principalul for științific pentru agricultură și dezvoltare rurală.

De asemenea, ASAS își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii Academiilor Europene pentru Știință Aplicată în Agricultură, Alimentație și Natură (UEAA).

Cuprinde membrii selectați pe principii științifice și academice, cercetători științifici și cadre didactice din cadrul sistemului agro-economic și rural, aleși în principal pe baza criteriului de excelență a contribuției în domeniul științei.

Adunarea Generală a membrilor ASAS a luat în dezbatere – pe baza cuvântului prof. univ. dr. ing. Ion BOLD – membru titular ASAS – inițiativa Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din Iași și Timișoara de a schimba prin Ordonanță Guvernamentală denumirea în „Universități de Științele Vieții“, prevalându-se de dreptul de autonomie universitară și o imaturitate a democrației noastre, respectiv a organelor de avizare a unei asemenea motivații utopice.

Ion Bold, membru titular al ASAS, și-a început pledoaria spunând că va vorbi „despre noi și cei dinaintea noastră“ amintind că în luna mai 2023 ASAS a organizat Sesiunea Aniversară „96 de ani de la crearea Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR)“, dar „96 are și o multiplă semnificație istorică. Tot de atunci s-au împlinit 96 de ani de la crearea Agronomiei ca știință prin cursul inaugurat de Ion Ionescu de la Brad la Academia Mihăileană din Iași, în 1841, dezvoltat apoi de P.S. Aurelian. În evoluția noastră istorică remarcăm, în perioada creării ICAR, acreditarea titlului de inginer agronom datorită lui Constantin Sandu-Aldea și au fost create Academiile de Înalte Studii Agronomice din Cluj și București. Tot atunci s-a înființat Colegiul Inginerilor, având 7 secțiuni, între care agronomia și silvicultura, grupate în 3 corpuri profesionale – al Inginerilor pentru Lucrările Publice, corpul Agronomic și corpul Silvic.“

Astfel, Agronomia a devenit sistem – învățământ, cercetare, producție, care se va dezvolta creându-se în perioada de economie planificată 5 Institute Agronomice, un Institut Central de Cercetări Agricole cu institute de ramură, stațiuni și centre de cercetare și o structură agrară cu mari exploatații în care-și desfășoară activitatea cea mai numeroasă breaslă de ingineri agronomi care au asigurat modernizarea agriculturii românești, asigurarea securității alimentare și mari disponibilități pentru export. Tot atunci s-a creat și ASAS, care a dezvoltat cercetarea științifică, integrată evoluției social-economice.

După evenimentele din decembrie 1989, Agronomia s-a adaptat noii perioade de trecere la economia de piață, cele 5 Institute Agronomice au devenit Universități de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, iar Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ s-a reorganizat în Institute Naționale, Institute de ramură și Stațiuni de cercetare-dezvoltare, ale căror rezultate să fie puse la dispoziția diverselor sectoare ale agriculturii.

Aceasta a fost situația foarte sintetică a evoluției istorice a Agronomiei până în anul 2021, când a luat inițiativa USAMV Iași, urmată de USAMV Timișoara de a-și schimba denumirea în Științele Vieții, distrugând un sistem unitar de învățământ agronomic consolidat în 200 de ani de evoluție a Agronomiei, ca știință a agriculturii și a spațiului rural.

Schimbarea denumirii Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară în Universități de Științele Vieții la Iași și Timișoara este o adevărată revoluție în sistemul de învățământ superior agronomic, trecând în derizoriu tradiționala știință agronomică, consacrată unui domeniu practic, agricultura și spațiul rural, în Științele Vieții, care are înțelesul invizibil și nu realitatea viabilă, vizibilă, forma generând și conținutul.

Acțiunea „inovatoare“ a colegilor de la Iași și Timișoara trece Agronomia din știința tehnico-economică în cadrul științelor umaniste, cu semnificații dincolo de realitatea la care se referă Agronomia. Este nejustificată și derutantă această transbordare pentru că științele consacrate mai apropiate vieții, Medicina, Biologia, Filozofia, Psihologia, Sociologia nu au găsit până acum o definire a vieții și deci cu atât mai mult este rolul Agronomiei, ajungând la un punct în care supremația o deține Teologia ca știință a vieții, cum sublinia recent Daniel – patriarhul BOR. De fapt, știința și religia au fost dintotdeauna complementare.

Deci, nu revine Agronomiei rolul de a se ocupa de Științele Vieții, rătăcirea colegilor de la Iași și Timișoara de lărgire a orizontului Agronomiei este utopie, atrași de mirajul falsei originalități și al afirmării cu orice preț. Dar, probabil, au avut în vedere preceptele religioase că „viața are două perioade, una efemeră pe pământ și una veșnică, în rai“. Și, gândindu-se la viitor, vor avea șansa să ajungă în rai. În fapt, îi asigur că Sfântul Petru, care este la poarta Raiului, are un sistem informațional astfel încât pentru această rătăcire, cei implicați vor ajunge în iad, în cazanul cu smoală fierbinte, așa cum arată tabloul votiv de la exteriorul Mănăstirii Moldovița.

Din moment ce își păstrează rolul de a forma ingineri în diferite științe aplicate la agricultură și spațiul rural, Agronomia se ocupă cu proiectarea, perfecționarea și aplicarea în practică a sistemelor de agricultură integrate, alcătuite din plante, animale, materiale, echipamente mecanice, oameni, adecvate condițiilor natural-economice, bazate pe cunoștințe tehnice, biologice, economice, experiențe și cercetători pentru realizarea unor funcții (valorificarea, conservarea, ameliorarea resurselor funciare, producția ca maxim de economie și eficiență etc.), ceea ce reprezintă interrelația între activitatea de concepție și activitatea practică prin învățământ, cercetare, organizare și conducere a proceselor tehnologice, în armonie cu evoluția în domeniul biologiei, chimiei, fiziologiei, mecanicii, economiei, obținând o interconectare multi și interdisciplinară pentru dezvoltarea agriculturii și a spațiului rural.

Contrar acestor concepte dezvoltate de înaintașii noștri agronomi savanți, prin acțiunea lor, colegii de la Iași și Timișoara, bazați pe autonomia universitară și a lipsei de competență a statului în avizare și aprobare, au considerat libertatea creației în perfecționarea pregătirii profesionale a viitorilor specialiști drept libertinajul inițiativei utopice, necoerente de lărgire a orizontului Agronomiei distanțată de cerințele curente ale societății. Au considerat că prin aceste iluzii, utopii, care de fapt sunt false reprezentări, polarizând disciplinele agronomice într-o definire axiomatică Științele vieții, considerându-se capabili să schimbe evoluția istorică și să-și impună inepțiile ca manifestare de vedetisme în știință.

O asemenea atitudine are efecte directe în viața social-economică după 1989, când funcțiile de decizie în stat sunt ocupate, nefiind importantă pregătirea profesională, ci înscrierea într-un partid și intrarea prin orice mijloace în grațiile șefilor. Se consideră că „orice om politic“ numit într-o funcție de ministru suportă un proces „de iluminare“ la fel ca și „cei 12 apostoli“ și se pricepe la orice.

Se consideră că au consilieri, dar aceștia sunt promovați pe același criteriu.

Este cazul sugestiv al Ministrului Agriculturii, unde cel mai mare partid a numit de două ori ministru pe Ilie Sârbu, preot, Directorul Seminarului Teologic din Lugoj, apoi pe Adrian Chesnoiu, absolvent al Academiei de Poliție, iar acum pe Florin Barbu, absolvent al ASE de la Craiova. Se așteaptă probabil noii absolvenți de la Universitățile de Științele Vieții, pentru că din absolvenții a 5 Universități Agronomice nu au corespuns și criteriilor partinice.

Și va fi și mai dificil în viitor, având „două școli“ de agronomie cu două Universități „în cer“ și trei Universități pe pământ, dar pe medie e totuși bine – așa cum spunea Grigore Moisil: „o bucă pe gheață, una pe plită, pe medie e bine“. Lăsând gluma, noi trebuie să fim uniți ca breaslă, ca școală cum se spune în „cuget și simțiri“, Agronomia.

Materialul pe această temă a fost difuzat președintelui ASAS, președinților și secretarilor științifici ai celor 9 secții din cadrul ASAS, Filialelor ASAS din Brașov, Cluj, Craiova, Iași și Timișoara, iar revista Viața satului a realizat o dezbatere pentru susținerea Agronomiei.

La intervenția on-line a acad. Păun Ion Otiman, membru ASAS, care a revendicat ideea schimbării încă din 2004 și a prezentat această „idee“ (utopică) și la acordarea titlului de Doctor Honoris Cauza al USAMV Cluj, replica lui Ion Bold a fost categorică: „Și dvs. ca agronom ați ajuns Secretarul General al Academiei Române, fiindcă Agronomia face parte din Sistemul General al Științelor din România stabilit de acad. Ștefan Micu și acreditat de Academia Română. Și dvs. dl Otiman și dl Cristian Hera (că v-a susținut) ca vicepreședinte al Academiei și președinte, ați ajuns oameni de știință, agronomi, iar agronomia v-a făcut «domni». Dacă erați de la Universitatea de Științele Vieții nu v-ar fi angajat nici la poarta Academiei.... poate la Patriarhie. Oricum, fiind susținător al Științelor Vieții așa cum v-am mai spus, șansa dvs. va fi la alegere: «la spânzurătoare, ardere pe rug sau în cazanul cu smoal㻓.

Ion Bold a considerat că ASAS, ca principalul for științific al Agronomiei în tripla și indivizibila relație: învățământ, cercetare, producție, trebuie să întreprindă demersurile necesare pentru anularea Ordonanțelor care au creat Universitățile de Științele Vieții. Desigur, va fi foarte greu în actualele condiții, când s-a schimbat guvernul. De fapt, „s-au schimbat ciobanii, s-au înlocuit câinii, dar oile Domnului și problemele au rămas aceleași“. Astfel, la Agricultură este un absolvent de ASE, la Educație o absolventă a Academiei de Marină, iar la Cultură o absolventă a unei școli comerciale din Rusia după 1995.

Situația actuală ne obligă să luam totuși aminte la învățămintele celor dinaintea noastră, să luptăm cu noi pentru a ține fanteziile, utopiile, inovațiile sub controlul rațiunii.

Remarcăm că ceea ce ne-a atras în cuvântul lui Ion Bold a fost superioritatea spirituală a iluminării neașteptate, acceptate după rațiuni întâmplătoare, față de nepăsarea și apatia care se manifestă mai presus de toate, prin umor.

Prof. univ. dr. ing. Ion BOLD