Adevărul despre reziduuri: Ce înseamnă limita maximă admisă (LMA) în agricultură?

Prezența unor reziduuri provenite de la produsele de protecție a plantelor într-un fruct, o legumă sau o cereală stârnește adesea îngrijorare.

Totuși, un rezultat pozitiv la analizele de laborator nu înseamnă automat că produsul este periculos pentru consumator. În agricultura modernă, unde protejarea culturilor împotriva bolilor și dăunătorilor este vitală, esențială este cantitatea identificată și încadrarea acesteia în limitele legale.

Ce este Limita Maximă Admisă (LMA / LMR)?

În termeni de specialitate, formularea curentă „Limită Maximă Admisă” (LMA) este echivalentă cu termenul juridic european „Limită Maximă de Reziduuri” (LMR). Aceasta reprezintă concentrația maximă legală a unui reziduu permisă într-un aliment sau furaj, exprimată de obicei în mg/kg.

Aceste limite nu sunt stabilite întâmplător, ci sunt:

• Aprobate de Comisia Europeană prin Regulamentul (CE) nr. 396/2005.
• Fundamentate pe evaluările științifice stricte ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
• Specifice pentru fiecare combinație substanță–produs (ex: o substanță poate avea o limită pentru mere și alta pentru tomate).
• Setate la valoarea implicită (default) de 0,01 mg/kg atunci când nu există o limită specifică aprobată.

De ce apar reziduuri chiar și la o utilizare corectă?

După aplicarea tratamentelor fitosanitare, cantități infime din substanța activă pot rămâne pe plante. Obiectivul bunelor practici agricole nu este obținerea iluzorie a „zero reziduuri”, ci menținerea acestor urme la niveluri sigure.

Pentru a atinge acest obiectiv, fermierii trebuie să respecte cu strictețe condițiile de autorizare ale fiecărui produs:

• Organismul țintă și doza autorizată.
• Numărul maxim și intervalul aplicărilor.
• Timpul de pauză (perioada obligatorie între ultimul tratament și recoltare).

Depășirea limitei: Neconformitate vs. Risc pentru sănătate

Un aspect fundamental, dar adesea înțeles greșit de publicul larg, este diferența dintre o neconformitate legală și un pericol iminent.

Dacă o analiză de laborator indică depășirea LMA, produsul este considerat neconform din punct de vedere legal și va fi retras. Cu toate acestea, depășirea nu echivalează automat cu o intoxicație sau un risc direct pentru sănătate. Riscul real se evaluează separat, prin raportarea nivelului găsit la toxicitatea substanței (Doza Zilnică Acceptabilă - DZA și Doza Acută de Referință - ARfD).

Monitorizare și reguli esențiale

În România, Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) asigură verificarea obiectivă a produselor vegetale prin programe naționale de monitorizare, asigurându-se că fermierii respectă protocoalele de utilizare a produselor de protecție a plantelor.

De reținut pentru fermieri: Respectarea strictă a dozei, a numărului de aplicări și, mai ales, a timpului de pauză reprezintă garanția că recolta dumneavoastră va fi sigură pentru consum și conformă cu standardele pieței europene. Prezența unui reziduu sub limita legală certifică faptul că tratamentul a fost aplicat corect, fără a pune în pericol siguranța alimentară.

Sursa: Autoritatea Națională Fitosanitară