Domnule Președinte, ce știți despre portul popular românesc?

Mai ales în zilele importante, de sărbători sau atunci când vrem să ne arătăm identitatea, purtăm cu mândrie portul popular. Ce-i drept, această mândrie a fost o bună perioadă uitată undeva în momentul în care, după Revoluție, accesul la haine a devenit mai facil și posibilitatea de cumpărare a devenit mai mare. Însă, dacă pentru mulți români s-a observat o reorientare către ceea ce înseamnă costumul popular, președintele țării pare că nu este prea interesat de acest aspect. L-ați văzut dvs. purtând măcar o cămașă națională cândva, pe undeva ori într-o vizită oficială, așa cum fac mulți conducători de state?

Bun, să zicem că bărbații din funcții înalte renunță mai greu la protocol, deci la costumul clasic, deși ne putem aminti de câteva apariții ale domnului președinte Iohannis care au făcut vâlvă în presă, dar Prima Doamnă a României n-ar putea îmbrăca mai des costumul popular? Doamna Carmen Iohannis nu a susținut niciodată nici măcar vreo Zi Universală a Iei, atunci când bine știm că există tot felul de manifestări și mai ales în școli se celebrează această zi, iar dumneaei ca profesor ar putea să ne ofere tuturor un exemplu. Ce să presupunem: că dumnealor nu cunosc costumul popular sau că nu-l apreciază? Am putea crede și asta dacă ne uităm la alți conducători de stat care poartă cu mândrie costumul popular al țării natale. Mulți dintre ei renunță la regulile de protocol diplomatic chiar și în cadrul vizitelor oficiale, iar exemplele nu sunt puține.

De ce este important costumul popular? Pentru că ne identifică ca neam, iar dacă președintele țării nu-i un exemplu, ce pretenții să avem de la cei mai tineri? Din nou 1 Decembrie, din nou Ziua Națională, din nou parade și manifestări, din nou mii de oameni în costum popular și, probabil, din nou, o lipsă de reacție din partea celor mai sus menționați în ceea ce privește portul popular. N-ar fi frumos să ofere un exemplu, să poarte măcar o dată o cămașă națională, dacă nu un întreg costum?

Costumul național înseamnă o varietate de stiluri și simboluri, nimic altceva nu poate descrie mai bine istoria unei națiuni și specificul unei culturi decât costumul popular. Chiar dacă la origine portul popular este unul singur, există elemente definitorii pentru fiecare zonă geografică importantă a țării. Acest aspect arată multiculturalismul românesc, costumul popular fiind dovada unității spiritului național, în ciuda diferențelor.

Costumul popular reprezintă una dintre cele mai importante moșteniri lăsate de strămoșii noștri, încă de pe vremea geto-dacilor, o moștenire încă vie în lumea satului ce demonstrează dragostea de țară. O moștenire pentru care se lucrează constant, pentru că nu sunt importante doar costumele populare vechi, ci este necesară transmiterea meșteșugului generațiilor actuale. La fel de necesară este și recunoașterea mondială, motiv pentru care a fost depus un dosar de către Ministerul Culturii din România și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova care pledează pentru înscrierea cămășii cu altiță în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.

Vorbim despre susținerea satului românesc, dar acesta cuprinde și costumul popular, iar a ne păstra tradițiile înseamnă și a îmbrăca portul popular.

Să nu ne mai uităm peste gard, ci să dăm exemple și printre reprezentanții țării de la cel mai înalt nivel, pentru care costumul popular era sfânt. De exemplu, Regina Maria a iubit costumul popular, pasiune dobândită de la Regina Elisabeta, care a fost fascinată de tradițiile populare din țara ei de adopție și a iubit costumele populare. La rândul ei, Regina Maria a României a transmis această pasiune fiicelor sale, Elisabeta, Mărioara și Ileana. În prezent, multe dintre imaginile în care Regina Maria apare au devenit obiect de studiu pentru a păstra cele mai frumoase motive, simboluri și, implicit, cămăși cu adevărat unice.

Dacă ei au putut și vrut, Președintele sau Prima Doamnă de ce n-ar putea? N-ar fi frumos să susțină și dumnealor satul românesc și tradițiile prin puterea exemplului?

Larissa DINU