Costumul moțesc, mărturie a unei lumi care și-a așternut istoria în culori

„În inima Munților Apuseni, acolo unde codrii își spun șoapte în vânt și drumurile urcă spre cer, moții au știut să-și păstreze vie identitatea prin povești, cântece și port. Costumul popular moțesc nu este doar o îmbrăcăminte, ci o mărturie a unei lumi care a știut să-și aștearnă istoria în culori, cusături și obiceiuri.“

Cu atâta emoție vorbește Alexandru Pal, managerul Centrului de Cultură Augustin Bena Alba, instituția care organizează an de an Târgul de Fete de pe Muntele Găina, despre portul popular al moților. În fiecare an în luna iulie, atunci când are loc acest eveniment, oamenii locului scot din lăzile de zestre costumele populare.

Le puteți așadar admira în această zi de sărbătoare.  În rândurile următoare Alexandru Pal ne descrie costumul popular moțesc.

„Costumul femeiesc din Țara Moților este unul dintre cele mai frumoase din spațiul montan românesc, păstrând simplitatea culorilor și rafinamentul detaliului. Începând cu ia, aceasta este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic, împodobită cu broderii la gât, pe piept și la mâneci.

Motivele, geometrice sau florale, sunt cusute în culori sobre, predominând negrul, simbol al pietrei și codrului. La unele dintre cele mai vechi ii se mai adaugă ciucuri de culoare neagră sau broderii fine la manșete, dovadă a grijii pentru detaliu a femeilor de altădată.

Poalele sunt albe, lungi până aproape de gleznă, și au o bordură delicat cusută cu ață neagră, simplă, dar cu o deosebită valoare estetică. Peste ele se poartă zădiile – șorțuri negre, țesute din lână, decorate uneori cu motive florale viu colorate, purtate cu mândrie mai ales în zilele de sărbătoare.

Pieptarul, purtat peste ie, este realizat fie din blană de miel, fie din material textil, împodobit cu broderii viu colorate în cazul cojoacelor de sărbătoare. Se încheie în față printr-un sistem numit de localnici «moș și babă», reprezentând nasturii de odinioară.

La răcoarea munților, moațele purtau cioareci — ciorapi groși, împletiți manual din lână, iar în picioare opinci, confecționate din piele sau, mai recent, din cauciuc, legate cu șnur lung deasupra gleznei, un simbol al mobilității și adaptabilității montanilor.

Costumul bărbătesc moțesc păstrează aceleași nuanțe sobre și croieli arhaice. Cămașa albă, lungă și largă, din pânză de bumbac, se îmbracă sub un pieptar asemănător celui femeiesc.

În anotimpul rece, bărbații poartă colțoni sau nădragi din lână, strâmți pe picior, iar vara, pantaloni din pânză albă. Un accesoriu esențial în portul bărbătesc este șerparul — un brâu lat din piele, purtat în jurul mijlocului, folosit atât ca element de podoabă, cât și pentru a fixa cămașa.

Întregul port popular moțesc spune povestea unei comunități înrădăcinate în tradiție, a unor oameni care, de-a lungul secolelor, au știut să-și poarte demn obârșia, cu respect pentru muntele ce le-a fost pavăză și pentru străbunii care le-au așezat rădăcinile pe stâncă.“

Sursă foto: Centrul de Cultură „Augustin Bena“ Alba

Laura ZMARANDA