Ce viitor are această cereală în următoarele decenii?

Studiile lui Arvalis și Inrae (Gate et al., 2010; Brisson et al., 2010), publicate la începutul anilor 2010, arată o stagnare a randamentelor, observată încă din anii 1990, aceasta fiind atribuită creșterii deficitului de apă în timpul răsăririi cerealelor și temperaturilor ridicate din timpul umplerii boabelor.

Pe viitor, aceste două riscuri, cu consecințe asupra creșterii și greutății boabelor, sunt deosebit de îngrijorătoare pentru profesia agricolă deoarece primăverile și verile sunt din ce în ce mai calde și mai uscate.

În plus, asupra producției cântăresc și alte amenințări atmosferice precum cele favorabile dezvoltării agenților patogeni, așa cum a fost cazul în 2016, cu o toamnă-iarnă anormal de blândă și o primăvară umedă. Anii umezi ar putea duce la creșterea incidentei bolilor la grâu.

Pentru a avea în vedere în mod concret adaptarea agriculturii la schimbările climatice viitoare au fost elaborate mai multe studii de impact începând cu anii 2000.

Au fost selectate două scenarii pentru a ilustra gama de posibilități:

• scenariul RCP 2.6 referitor la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la scară internațională (respectarea acordurilor de la Paris privind climă preluate din COP 21).
• scenariul RCP 8.5, fără implementarea politicilor climatice menite să limiteze emisiile de GES la scară internațională.

În următoarele decenii, fără modificarea datelor actuale de semănat, se preconizează că durata ciclului grâului se va scurta odată cu creșterea temperaturii. Până în 2041-2070, acestea ar avea loc între jumătatea lunii iunie pentru siturile sudice și începutul lunii iulie pentru cele mai nordice. După 2070, în cazul unei reduceri a emisiilor de gaze cu efect de seră, situația ar fi echivalentă în orizontul apropiat. Pe de altă parte, în cazul unei continuări a creșterii emisiilor de GES, recoltarea ar urma să înceapă la începutul lunii iunie în sud și s-ar termina în nord în a treia săptămână a acestei luni.

Ca urmare, sfârșitul ciclului plantei nu s-ar mai suprapune cu luna iulie și ar face posibilă evitarea secetelor de vară și a valurilor de căldură. Pe orizontul 2041-2070, deficitul de apă ar rămâne echivalent cu perioada de referință și același lucru este valabil și după 2070 în cazul unei reduceri a emisiilor de GES.

Pe de altă parte, în scenariul RCP 8.5, anticiparea datei de maturitate este atât de timpurie încât cerealele ar acumula mai puțin deficit de apă. Reducerea acestei lipse de apă ar fi de ordinul 10 până la 30% în funcție de amplasament, cu excepția regiunilor mai sudice, unde condițiile ar fi totuși puțin mai uscate.

Cu toate acestea, va fi necesar să rămânem vigilenți în fața variabilității interanuale a climei care ar putea genera întotdeauna ani nefavorabili. Același mecanism de evitare este observat pentru expunerea la opărire termică. Din nou, datorită umplerii timpurii a boabelor, acest pericol rămâne echivalent cu perioada de referință. În schimb, fără reduceri ale emisiilor de GES, opărirea termică ar crește cu câteva zile din cauza primăverii mai calde.

În cazul încălzirii asociate scenariului RCP 8.5, etapele care au loc în prezent primăvara ar fi avansate la sfârșitul iernii, perioadă a anului în care durata luminii este mai scurtă. Ca urmare, radiația solară acumulată de cereale ar fi mai slabă pentru creșterea acesteia. Până la sfârșitul secolului, această reducere ar fi în jur de 10 până la 20% pe întreaga perioadă și chiar până la 40% între etapele de ace de 1 cm și apariția celui de-al doilea nod. De asemenea, un stadiu fenologic, sensibil la temperaturi sub 4°C, s-ar produce prea devreme în an și ar putea fi expus la aceste temperaturi scăzute, cu posibile consecințe asupra fertilității plantelor.

Soiurile de iarnă trebuie să acumuleze 50 până la 60 de zile de temperatură medie între 3 și 10°C în prima parte a ciclului (răsărire și înfrățire) pentru a trece de la starea vegetativă la cea reproductivă. Adică, fără o expunere suficientă la temperaturi scăzute, grâul nu poate începe procesul și nici nu poate înflori primăvara. Pe termen lung, o reducere a emisiilor de GES ar face posibilă recâștigarea a câteva zile de vernalizare.

Cu scenariul RCP 8.5 este posibil ca soiurile de iarnă să nu poată iniția acumularea, aceasta scăzând în medie sub pragul de 60 de zile, uneori cu doar 30 până la 40 de zile pentru anii cei mai nefavorabili.

Aceste rezultate expun complexitatea schimbărilor climatice asupra cerealelor și interesul studiilor de impact prospective. Cu toate acestea, ele vor trebui confirmate prin continuarea acestor lucrări cu alte modele climatice, analize multi-varietate și utilizarea modelelor de culturi pentru a estima potențialele randamente.

Mai multe pârghii pot fi mobilizate pentru a adapta agrosistemele la schimbările climatice. În primul rând, sectorul poate căuta soiuri tolerante la stresurile climatice identificate prin crearea de hibrizi sau prin exploatarea diversității genetice deja existente.

Modificarea datei de semănat nu pare a fi o soluție viabilă. Întârzierea acesteia ar evita temperaturile scăzute de la sfârșitul iernii și ar câștiga radiația solară, însă sfârșitul ciclului s-ar suprapune cu perioada de vară, grâul fiind expus valurilor de căldură și secetelor intense.

Cu toate acestea, cultivarea cerealelor are și alte soluții, inspirându-se în special din agroecologie și din serviciile sale ecosistemice, care fac posibilă reducerea presiunilor legate de dăunători și boli, reducând în același timp emisiile de GES (agrosilvicultură, de exemplu), precum și agricultura conservativă prin îmbunătățirea potențialului agronomic al solurilor. Asolamentul ar putea fi diversificat și prelungit prin introducerea de noi culturi adaptate climei de mâine și contribuind la o diversificare a debușeelor care ar putea fi locale.

Astfel, schimbările climatice ar putea fi o oportunitate de a pune în discuție metodele actuale de producție și consum în concordanță cu un agrosistem durabil, mai respectuos cu mediul. Pentru a găsi „combinația optimă“ între toți acești factori va fi necesară urmărirea cercetării fundamentale și aplicative, bazată pe abordări spațiale, multiscalare, sistemice, temporale și multidisciplinare, în serviciul managementului integrat al agrosistemelor.

Dr. ing Daniel BOTĂNOIU

În campania de toamnă cultura grâului ocupă un loc important, dar reușita unei culturi bune depinde în mare măsură de respectarea tehnologiei specifice de cultură, spun specialiștii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea“ Suceava. Informațiile agrotehnice din rândurile următoare vin din partea dr. ing. Danela Murariu.

Lucrările solului, rotația culturilor și fertilizarea

Cele mai recomandate culturi premergătoare sunt: borceagurile, trifoiul, lucerna, cartoful, porumbul. La grâu nu se recomandă monocultura.

Odată cu pregătirea terenului, se aplică 20-30 tone gunoi de grajd/ha, o dată la 3-4 ani, și îngrășăminte pe bază de fosfor şi potasiu, în cantitate de 40-60 kg substanță activă/ha. În lipsa gunoiului de grajd, cantitatea de fosfor şi potasiu crește la 80-100 kg s.a. la hectar.

Se efectuează în așa fel încât între executarea arăturii şi semănat să treacă un interval de 15-20 zile, necesar pentru a se realiza „așezarea solului“. Arătura se efectuează, în funcție de sol, la 18-20 cm adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o vegetație prea înaltă se procedează mai întâi la o mărunțire a acesteia cu grapa cu discuri. Dacă solul este prea uscat şi rezultă bulgări prea mari, se renunță la arat şi se pregătește terenul utilizând grapa cu discuri grea, GDG-4,2M, în agregat cu grapa stelată. Pregătirea patului germinativ se face cu 1-2 zile înainte de semănat şi constă în afânarea şi mărunțirea bulgărilor pe o adâncime de 6-8 cm cu ajutorul grapei cu discuri.

Semănatul

Sămânța trebuie să aibă o valoare biologică şi culturală ridicată, cu îndeplinirea următoarelor condiţii: puritate peste 98%, capacitate germinativă peste 90%, sănătoasă, umiditate sub 14%. Înainte de semănat sămânța se tratează în mod obligatoriu cu fungicide (CELEST STAR -1l/tonă)) pentru protejarea împotriva principalelor boli.

Semănatul se realizează în epoca optimă, data semănatului fiind diferită în funcţie de zonă. Cantitatea de sămânță necesară pentru un hectar de cultură este cuprinsă între 200 şi 240 kg/ha, în funcţie de condițiile pedoclimatice, fertilitatea terenului şi epoca semănatului. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pe solurile luto-argiloase sau lutoase şi de 5-6 cm pe solurile nisipoase.

Este bine de știut că cercetările efectuate au consemnat că pentru fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha. Semănat în perioada optimă, grâul are posibilitatea să înfrăţească şi să se călească, fortificându-se pentru perioada de iarnă, în aceste condiţii putând rezista până la -20°C.

Lucrările de întreţinere și producerea de sămânță

În situaţia în care, în perioada semănatului, se manifestă fenomenul de secetă se recomandă tăvălugirea semănăturilor pentru a realiza un contact mai bun al seminţelor cu solul şi a asigura o răsărire uniformă şi rapidă.

Combaterea buruienilor se efectuează prin respectatrea tuturor lucrărilor agrotehnice şi fitotehnice sau prin aplicarea de erbicide, în funcţie de gradul de îmburuienare şi structura speciilor de buruieni. În funcţie de nivelul precipitaţiilor, irigarea constituie o măsură eficientă şi se aplică astfel: o udare pentru răsărire şi 1-2 udări în timpul vegetaţiei, cu o normă de udare de 500-600 m3/ha apă.

În ceea ce privește producerea de sămânţă la populaţiile locale de grâu, tehnologia de cultivare folosită are în vedere respectarea următoarelor aspecte specifice:

– izolarea culturii folosită pentru sămânţă la cel puţin 4 m faţă de alte soiuri de grâu sau alte specii de cereale păioase;

– asigurarea celor mai bune premergătoare şi evitarea cu stricteţe a revenirii în rotaţie a culturilor de grâu după grâu sau alte cereale păioase la intervale mai mici de doi ani;

– executarea a cel puţin două purificări biologice, din care prima imediat după înspicare, iar ultima la intrarea în faza de coacere în pârgă;

– curăţirea perfectă a combinelor şi a sacilor utilizaţi la recoltare;

– uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţei până în momentul semănatului în magazii răcoroase şi uscate.

În urma discuțiilor avute cu directorul executiv al Direcției pentru Agricultură a județului Timiș, dr. ing. Petanec Doru Ion, și a deplasărilor prin județ, starea culturilor agricole și a lucrărilor de sezon se prezintă astfel: grâul de toamnă (137.000 ha semănate), orzul și orzoaica (13.000 ha semănate) au intrat bine în vegetație, conform fenofazei din prezent.

Dr. ing. Petanec Doru Ion ne-a declarat: „Înfrățirea este bună și foarte bună. Nu sunt probleme cu bolile foliare. Pe alocuri au fost prezente făinarea și septorioza, dar s-au făcut tratamente la timp și nu sunt probleme majore. Credem că șocul termic (temperaturi nocturne de -2°C, -6°C) au stopat evoluția bolilor foliare. Rapița de toamnă pentru sămânță (20.000 ha semănate) se prezintă în general bine. Cam jumătate din suprafață are apărută tulpina floriferă și au apărut butonii florali. Sunt probleme fitosanitare în sensul că au apărut atipic, în noiembrie și februarie, gândacul rapiței (Meligethes aeneus) și, în prezent, gărgărița florilor și a silicvelor (Ceutorhynchus sp.)“.

Dr. ing. Petanec ne-a mai spus că deși fermierii au făcut la timp tratamente fitosanitare, talia plantelor este însă, în general mică față de talia caracteristică soiurilor respective.

S-a însămânțat o treime

La semănăturile de primăvară este următoarea situație: porumbul (planificat județ – 180.000 ha), floarea-soarelui (planificat județ – 77.000 ha) și soia (planificat județ – 22.000 ha) au fost însămânțate în proporție de 1/3 din suprafața propusă. Pregătirea patului germinativ este destul de greoaie din cauza deficitului de apă din sol. Întâlnim sol reavăn doar la adâncimea de 7-8 cm. Dr. ing. Petanec mai spune că se bazează pe utilajele moderne de prelucrat solul și pentru semănat, care vor asigura semănăturile de primăvară de calitate. Totodată, s-a finalizat erbicidatul culturilor agricole semănate în toamnă și se execută erbicidatul preemergent la culturile de primăvară, conform tehnologiei, precum și tratamentele la sămânță și materialul săditor. La porumb și floarea-soarelui se folosește sămânță de calitate, tratată; din hibrizi pentru zona de defavorabilitate și în funcție de observațiile și agrearea fermierilor, din gama timpurii-târzii.

Despre sectorul horticultură, dr. ing. Petanec ne-a spus că fermierii au plantat deja în sere și solarii (în special cei care doresc să producă tomate conform HG nr. 248/ 26.03.2020). În pomicultură, ca urmare a înghețului consecutiv timp de 3 nopți la rând, a fost afectată rodirea la cais și piersicul timpuriu. În viticultură nu sunt probleme deosebite. În sectorul zootehnic, la fermele de bovine nu sunt probleme, la fermele de suine s-au stopat focarele de P.P.A. și sunt în supraveghere conform legislației. Nici la fermele de ovine nu sunt probleme, doar unele îngrijorări cu privire la valorificarea meilor. Dr. ing. Petanec atrage atenția că există în toată zona județului Timiș nevoia de aprovizionare cu apă a solului, fiind o secetă pedologică foarte pronunțată, iar pentru semănăturile din primăvară vor fi probleme. „Deja la rapița care va înflori va fi un prag sensibil privind aprovizionarea cu apă din sol. Toți fermierii noștri sunt în câmp la lucrările agricole de sezon. Suntem în permanentă  legătură cu fermierii, le acordăm tot sprijinul posibil, în funcție de condițiile impuse de Ordonanțele Militare“, a conchis dr. ing. Petanec Doru Ion.

Clement LUPU

Grâul asigură cele mai bune rezultate pe solurile fertile şi permeabile, în condiţii de aprovizionare bună cu apă şi în absenţa temperaturilor extreme. Zonele cele mai favorabile pentru grâu sunt: Câmpia din vestul ţării, Câmpia Română, Câmpia Transilvaniei şi o parte din nord-estul Moldovei. Prin folosirea unei tehnologii adecvate, cultura este eficientă în majoritatea zonelor agricole ale ţării. Trebuie evitate solurile nisipoase, sărăturate, scheletice sau puternic erodate, precum şi terenurile supuse frecvent fenomenului de băltire.

Zonarea culturii și soiurilor

Zonarea soiurilor are în vedere concordanţa dintre resursele pedoclimatice ale fiecărei zone şi particularităţile biologice ale fiecărui soi. Se recomandă soiuri care au o capacitate de producţie ridicată, care permit reducerea la minimum a riscurilor de calamitate a culturii, asigură o calitate a recoltelor corespunzătoare cerinţelor industriei prelucrătoare şi prezintă o diversitate mare privind perioada de vegetaţie, rezistenţă la boli şi la factorii abiotici, precum şi particularităţi morfobiologice.

În anul 2018 în România s-a produs sămânţă din 150 soiuri de grâu, multe insuficient verificate în condiţiile diferite ale mai multor ani, care pot fi uneori severi, ceea ce face ca alegerea soiurilor care să permită obţinerea unor producţii ridicate şi stabile să devină foarte importantă şi în acelaşi timp dificilă. Decizia privind soiurile cele mai adecvate pentru fiecare unitate în parte trebuie să se bazeze pe informaţii cât mai recente şi complete de la cele mai apropiate staţiuni de cercetare sau centre de testarea soiurilor, precum şi din loturi demonstrative independente privitoare nu numai la capacitatea de producţie, ci şi la rezistenţa la principalii factori biotici şi abiotici care pot afecta recoltele în zona respectivă.

Dintre soiurile din care s-a produs sămânţă, numai câteva s-au extins pe suprafeţe semnificative, ceea ce se poate considera o confirmare în producţie a adaptabilităţii lor la condiţiile specifice ţării noastre. Între acestea se numără în primul rând următoarele soiuri create la INCDA Fundulea:

GLOSA

Anul înregistrării: 2005

Soi precoce, rezistent la secetă, arşiţă, iernare şi cădere, cu rezistenţă mijlocie la principalele boli foliare, rugină brună, rugină galbenă, făinare şi septorioză. Are plasticitate ecologică mare, o bună rezistenţă la încolţirea în spic şi caracteristici bune de morărit şi panificaţie. Este soiul cu cea mai mare pondere din suprafaţa cu grâu cultivată în România, fiind cultivat pe peste 30% în ultimii ani.

Este recomandat în toate zonele de cultură ale grâului din România; de asemenea, s-a extins şi ȋn Republica Moldova, Turcia, iar în Ungaria se comercializează sub denumirea de Khungloria.

FDL MIRANDA

Anul înregistrării: 2011

Soi semiprecoce, rezistent la secetă, cădere şi iernare. Este rezistent la făinare şi mijlociu de sensibil la rugina brună şi septorioză, fapt pentru care se recomandă cultivarea numai cu aplicarea unui tratament, imediat după faza de ȋnflorit, pentru combaterea acestor boli. Este un soi foarte productiv, ceea ce l-a făcut să ajungă la o pondere de peste 8% din suprafaţă, fiind recomandat pentru cultivare în toate zonele de cultură ale grâului din România. Are rezistenţă bună la încolţirea în spic şi la cădere.

LITERA

Anul înregistrării: 2010

Soi precoce, rezistent la secetă, arşiţă, cădere şi iernare. Are rezistenţă bună la rugina brună şi făinare şi este mijlociu de rezistent la încolţirea în spic. Posedă caracteristici foarte bune de morărit şi panificaţie, indicii de calitate fiind apropiați de cei ai soiului Glosa. A fost cultivat în anul 2018 pe cca 4% din suprafaţa semănată cu grâu în ţară.

IZVOR

Anul înregistrării: 2008

Soi precoce, rezistent la iernare şi mijlociu de rezistent la cădere. Este rezistent la secetă datorită unei capacităţi ridicate de osmoreglare. Are rezistenţă bună la rugina brună şi rugina galbenă şi un nivel ridicat de rezistenţă la încolţirea în spic şi, de asemenea, calitate bună de morărit şi panificaţie. Este recomandat pentru zonele de cultură a grâului din ţară, frecvent afectate de secetă în perioada de vegetaţie a grâului, ocupând în 2018 cca 4% din totalul seminţelor recunoscute.

OTILIA

Anul înregistrării: 2013

Soi precoce cu rezistenţă bună la cădere, iernare, secetă şi arşiţă. Este rezistent la rugina galbenă şi septorioză şi mijlociu de rezistent la actualele rase de rugină brună şi făinare. Are un nivel mediu de rezistenţă la fuzarioză şi o bună rezistenţă la ȋncolţirea boabelor ȋn spic.

Soiul Otilia are o calitate bună de panificaţie, fiind din acest punct de vedere superior soiului Glosa. Este un soi ȋn extindere, fiind recomandat pentru toate zonele de cultură a grâului din ţară, mai puţin Transilvania.

PITAR

Anul înregistrării: 2015

Soi precoce (având perioada de vegetaţie asemănătoare cu a soiului Glosa), cu rezistenţă bună la cădere, precum şi la iernare, secetă şi arşiţă. Este rezistent la rugina brună şi făinare şi mijlociu rezistent la septorioză, rugina galbenă şi fuzarioza spicului.

Conţinutul de proteine în bob al soiului Pitar, determinat în 74 de condiţii diferite de mediu (ani/localităţi), a fost în medie superior soiurilor martor Glosa şi Boema. Având o calitate excelentă de panificaţie, poate fi folosit ca ameliorator pentru grânele cu calitate mai slabă. Este recomandat pentru cultură ȋn zonele de vest şi sud ale ţării, ȋn Dobrogea şi Moldova. S-a extins foarte repede în sudul ţării.

Dintre soiurile create la staţiunile de cercetare din ţară, o pondere mai însemnată, dar sub 2%, au ocupat soiurile Alex şi Ciprian, recomandate pentru Vestul ţării, precum şi Arieşan şi Andrada, recomandate pentru Transilvania.

(Continuare în numărul viitor)

Colectiv Ameliorare grâu INCDA Fundulea,
Colectiv Protecţia plantelor INCDA Fundulea

Soiul de grâu de perspectivă Voinic se află în al treilea an de testare oficială a 17 centre din cadru ISTIS plus în loturi demonstrative la INCDA Fundulea, Agricost Brăila, Stațiunea Caracal și Dafcochim Târgu-Mureș.

Soiul de grâu comun de toamnă de perspectivă Voinic a fost creat la INCDA-Fundulea prin hibridare sexuată, urmată de selecție individuală repetată anual din combinația hibridă OTILIA/MIRANDA//OTILIA/02870G3-11.

Caracteristici morfologice

Soiul Voinic are tufa plantei semierectă în faza de înfrățire. Frunza steag are portul semierect după înflorit, frunzele sunt medii ca lungime și lățime și nu sunt acoperite cu strat ceros.

Talia medie a plantei este cuprinsă între 85-100 cm, fiind de talie asemănătoare cu soiul martor Glosa. Spicul este de culoare albă, de densitate medie, aristat, de formă cilindrică, de lungime medie şi cu poziția seminutantă la maturitate.

Boabele sunt de mărime medie, bine umplute, de formă alungită, de culoare roșie și au în condiții normale de cultură o masă a 1.000 de boabe de 41-44 g și o masă hectolitrică de 79-82 kg/hl.

Caracteristici fiziologice

Soi precoce (având perioada de vegetație asemănătoare cu a soiului martor Glosa), cu rezistenţă bună la cădere, rezistenţă bună la iernare, secetă și arşiţă.

Are un nivel bun de rezistenţă la principalele boli foliare (făinare, rugină brună şi septorioză), este mijlociu rezistent la fuzarioza spicului şi se caracterizează printr-o rezistenţă îmbunătăţită la încolţirea boabelor în spic.

Capacitatea de producţie. Voinic este un soi cu potenţial ridicat de producţie. În testările multianuale, atât cele oficiale din reţeaua ISTIS, cât şi cele din reţeaua ecologică a INCDA-Fundulea, a realizat producţii medii superioare soiului Glosa, cel mai cultivat soi, în prezent, în România.

Calitatea de panificaţie. Testările pe microprobe de laborator, la Fundulea şi la ISTIS, au indicat că soiul Voinic are caracteristici foarte bune de calitate, corespunzătoare cerinţelor standardelor industriei de morărit şi panificaţie. Este interesant să subliniem că aceste caracteristici foarte bune de calitate sunt evidenţiate prin doi indici reologici sintetici: valoarea W (tăria aluatului) şi volumul pâinii.

După cum se prezintă în fig. 1 şi 2, date din 7 experienţe din trei ani de testare, pe două nivele de fertilizare cu azot, se poate constata că soiul de perspectivă Voinic aduce un spor de calitate faţă de soiul Glosa care are caracteristici bune de calitate.

Zona de cultură. Soiul de perspectivă Voinic a realizat producţii superioare soiurilor martor în toate zonele de cultură ale grâului din România.

Fig. 1 – Valoarea W determinată cu Alveograful Chopin a soiului nou Voinic comparativ cu soiul martor Glosa.

Fig. 2 – Volumul pâinii, determinat cu reomixerul, al soiului Voinic comparativ cu soiul martor Glosa

Laura ZMARANDA

Problemele cauzate de secetă din toamna trecută obligă fermierii să acorde o atenţie mai mare lucrărilor de îngrijire a suprafeţelor însămânţate cu grâul de toamnă. Pe suprafeţe însemnate, grâul a ieşit din iarnă rărit şi slab înfrăţit, ceea ce va afecta negativ producţia de grâu din acest an.

În atenţie va trebui să stea fertilizarea lor cu îngrăşăminte azotate şi cu îngrăşăminte foliare cu macro şi microelemente, aplicate fazial în 2-3 reprize cu scopul de a acoperi cât mai bine nevoile de hrănire a plantelor.

Aplicate imediat la desprimăvărare, îngrăşămintele cu azot asigură plantelor o putere de regenerare mare, stimularea formării de noi fraţi și a primordiilor productive ale plantei.

Calculul dozei de azot la hectar din acest an va ţine cont de starea culturii grâului, ceea ce va însemna o majorare a dozei cu 10-20 kg s.a la hectar.

Timpul de administrare a îngrăşămintelor cu azot şi doze la hectar

– În mustul zăpezii (februarie-martie), jumătate din doza calculată. Restul, administrat fracţionat, astfel:

1. de la terminarea înfrăţirii la împăiere;
2. de la împăiere la apariţia ultimei frunze (frunza standard);
3. de la înspicare la coacerea boabelor în lapte

– Vom alege cu grijă zilele cele mai propice pentru o eficacitate cât mai mare a lucrărilor aplicate, precum și pentru uniformitatea lor pe toată suprafaţa.

– Aplicarea fertilizărilor şi a tratamentelor foliare pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor va fi pârghia principală de sprijin al producţiei de grâu din acest an.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

În toamna anului 2018 s-a însămânțat o suprafață de 3.004.800 ha, din care grâul ocupă 2.055.682 ha, orzul 266.585 ha și rapița 476.936 ha.

Culturile agricole se prezintă astfel:

• orzul şi grâul de toamnă sunt în faza de formare a frunzei a treia şi respectiv înfrățire;
• cultura de rapiţă parcurge etapa de dezvoltare a aparatului foliar.

La această dată, ritmurile de creștere se desfășoară normal la culturile semănate în perioada optimă și pe terenurile cu umiditate suficientă iar culturile sunt uniforme și viguroase.

Culturile de toamnă prezintă în această primăvară câteva particularități care impun măsuri tehnologice specifice, care să stimuleze pe cât posibil vegetația și să elimine orice concurență a buruienilor din cultură.

Având în vedere evoluția vremii, în această perioadă se aplică îngrășămintele minerale pe bază de azot şi potasiu la culturile de toamnă,  în funcție de zonă, fiind necesară realizarea unei fertilizări suplimentare cu azot.

Luând în considerare și rezerva de umiditate existentă în sol, se recomandă fracționarea dozei de azot, în 3-4 etape, în vederea sporirii gradului de utilizare a îngrășămintelor cu azot,  prin menținerea unei concentrații mărite, în zona de maximă dezvoltare a rădăcinilor la grâu.

Datorită faptului că prognoza vegetativă la cultura de grâu indică valori reduse ale taliei plantelor cu internodii scurte, nu se recomandă utilizarea regulatorilor de creștere.

Se recomandă utilizarea îngrășămintelor foliare cu microelemente și macroelemente ușor asimilabile asociate cu tratamente fitosanitare pentru echilibrarea nutriției.

La această dată, nu a fost semnalată nicio suprafață afectată de boli sau dăunători specifici, însă ținând cont de încălzirea vremii este necesară supravegherea permanentă a culturilor, astfel încât efectuarea tratamentelor de primăvară să se facă în stadiile primare ale manifestării bolilor/dăunătorilor.

O atenție specială se impune a se acorda stării de aprovizionare a solului cu apă, urmărindu-se în mod deosebit adaptarea intervențiilor tehnologice capabile să conserve apa existentă în sol.

Sursa: madr.ro

În vizita de la IndAgra 2018 am găsit Compania Fertichem Fundulea. Am fost foarte curios să-i cunosc deoarece eu știam Fundulea ca cea mai dezvoltată platformă a cercetării agricole, cu trei unități naționale în domeniul cerealelor și plantelor tehnice, al culturii și industrializării sfeclei de zahăr și al substanțelor dulci, precum și în domeniul plantelor medicinale și aromatice, dar nu știam că are și fabrică de îngrășăminte foliare.

Într-adevăr, de puțin timp, în cadrul Societății Comerciale Kemcristal SRL a luat ființă o secție pentru fabricat îngrășăminte foliare.

A venit un grup de chimiști, în frunte cu ing. chimist Norocel Marinescu, care a lucrat timp de 20 ani la una dintre cele mai importante platforme chimice, „Oltchim Rm. Vâlcea“, și a început această activitate.

Produsele realizate sunt îngrășăminte foliare chelatizate și nu conțin clor sau sodiu. Le prezentăm în Tabelul nr. 1.

Pentru a verifica efectul aplicării acestor îngrășăminte asupra plantelor de cultură, au încheiat un contract de testare-experimentare cu USAMV Timișoara pentru a fi siguri de acuratețea rezultatelor obținute, în condiții de experimentare riguroasă, de profesioniști de înaltă clasă.

Am preluat datele primare furnizate de Universitatea Agrochimică Timișoara, cu rezultatele obținute în testarea-experimentarea riguroasă, în trei repetiții, le-am prelucrat, centralizat și iată care sunt rezultatele:

La grâul de toamnă

Cultura de grâu a fost amplasată pe terenul Fermei didactice a USAMV Timișoara, în parcele de câte 200 m2 în 3 repetiții. S-a cultivat soiul SOFRA de la Compania Caussade, semănat pe 31 octombrie 2017. Solul este de tip Cernoziom gleizat care conține 3,3% humus și are pH-ul 6,16. S-a fertilizat în toamnă cu îngrășământul complex 15:15:15 în cantitate de 150 kg/ha, iar în primăvară cu 100 kg/ha azotat de amoniu. S-au efectuat două fertilizări cu îngrășăminte foliare, 3-7 l/ha în 200 l de apă, în variantele prezentate în Tabelul nr. 2.

Din tabel rezultă că producția a sporit cu 33-45% față de martor, prin aplicarea îngrășămintelor foliare, masa hectolitrică, conform standardului în vigoare, este foarte bună la variantele 1, 3, 4 și 5, adică este mai mare de 78 kg/hl, iar la V 2 este bună, adică peste 75 kg/hl.

În ceea ce privește conținutul în gluten umed, toate variantele care au primit îngrășământ foliar se încadrează în categoria foarte bune, adică au peste 25%. În mod deosebit se evidențiază V4 care conține Zn și care realizează cea mai mare producție, cu mai mare masă hectolitrică și conținutul cel mai ridicat în gluten umed.

La floarea-soarelui

Cultura a fost amplasată tot pe terenul Fermei didactice a Universității Agronomice, cu parcele de 24,5 m2, în trei repetiții. Solul are un conținut în humus de 3,6% și are pH-ul de 6,80. S-a folosit hibridul NEOMA de la Compania Syngenta, la o densitate de 58.000 semințe/ha și s-a semănat pe 25 aprilie 2018. Terenul a fost fertilizat în toamnă cu îngrășământul complex 18:46:0. S-au efectuat două fertilizări foliare cu 3-7 l/ha cu variantele cuprinse în Tabelul nr. 3.

Din tabel rezultă că nivelul producției a crescut cu 30-42%, iar conținutul în ulei cu 3-5% față de martor. Se remarcă V2 și V4 care au în conținutul lor microelementul Bor.

La rapiță

S-a aplicat aceeași tehnică experimentală, cu parcele de 10 m2 în 3 repetiții, și s-a semănat pe 2 septembrie 2017, folosind hibridul FACTOR de la KWS. S-a fertilizat în toamnă cu îngrășământul complex 15:15:15 în cantitate de 150 kg/hectar. Densitatea a fost de 48 plante/m2, care au produs 5-7 ramificații/plantă, cu 130 silicve/plantă, cu 15-18 semințe/silicvă. S-au aplicat îngrășăminte foliare conform Tabelului nr. 4, (vezi tabel în revistă) din care rezultă că nivelul producției a crescut cu 9-42%, iar conținutul în ulei cu 8-30%. Se remarcă V6 care a primit două tipuri de îngrășăminte foliare.

Din literatura de specialitate se cunoaște că îngrășămintele foliare participă doar cu 3-5% la totalul elementelor nutritive consumate de plante, dar participă cu 20-35% la creșterea producției și aceasta datorită creșterii capacității plantelor de asimilare radiculară a elementelor nutritive din rezerva solului prin efectele complexe produse în procesul metabolic de către ionii și moleculele asimilate prin frunze.

În cazul de față, se constată procente și mai ridicate de creștere a producției, de peste 40%, dar și a calității acesteia prin conținutul în gluten umed de grâu și în ulei la floarea-soarelui și rapiță.

În ceea ce privește eficiența economică, dacă ne referim la floarea-soarelui, la o producție suplimentară de 1.130 kg/ha, cu prețul de 1,40 lei/kg, rezultă un plus de peste 1.580 lei/hectar. Asemănător este și la grâu și rapiță.

Cunoscând că 1 l de îngrășământ foliar costă 8 lei + TVA, rezultă o rentabilitate foarte mare.

Considerăm necesară repetarea acestor testări, ca după mai mulți ani să se poată trage cele mai reale concluzii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Seceta prelungită din toamna anului 2018 a produs un deficit de umiditate pe profilul 0-20 cm, care se încadrează în limite scăzute și foarte scăzute, pe aproape întreg teritoriul țării. 

În aceste condiții, fermierii au fost nevoiți să semene grâul în sol uscat și din cauza uscăciunii să rezulte un pat germinativ necorespunzător. Datorită deficitului de umiditate, suprafețele de grâu semănate în toamnă au răsărit târziu și neuniform, iar altele după primele ploi sau urmează să răsară în timpul iernii ori chiar primăvara timpuriu.

Se impune urmărirea de către fermieri a stării de vegetație a grâului pe parcursul iernii, prin luarea de „monoliți“ din parcelele semănate cu grâu, pentru a determina stadiul de vegetație în care se găsesc plantele și eventualele pierderi de boabe neîncolțite și putrezite și cele distruse de ger.

Pe timpul iernii, plantele de grâu nu intră într-un repaus total, ci într-o perioadă de vegetație intitulată criptovegetație sau denumită de unii vernalizare sau iarovizare. Este bine de știut că în acest stadiu se formează noi primordii foliare și radiculare și pornirea proceselor de diferențiere a conului vegetativ, din care va rezulta mai târziu spicul.

Se poate spune pe drept cuvânt că are loc faza de însăilare a elementelor pro­ductive a plantelor de grâu. O caracteristică fiziologică a grâului o constituie absorbția azotului la temperaturi scăzute și utilizarea lui la formarea creșterilor menționate mai sus.

Aplicarea îngrășămintelor cu azot în timpul iernii sau primăvara timpuriu este necesară deoarece asigură plantelor o putere de regenerare și o creștere mai intensă. La administrarea azotului se cer diferențieri legate de gradul de răsărire, de stadiul vegetativ al plantelor, de asprimea iernii sau dacă doza de azot s-a aplicat fracționat înainte sau la semănat.

În funcție de starea de vegetație, doza de îngrășământ se poate abate în sus față de doza inițială, mai ales atunci când grâul este rar, dar trebuie să evităm excesul care duce la formarea unei mase vegetative care favorizează căderea plantelor și expunerea lor la bolile foliare.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea procesul de nivelare după semănat trebuia să dispară, dar a rămas.

Tasarea pe rând se face, dar se şi desface pe majoritatea agregatelor, iar dispozitivul de nivelare rămas montat spulberă particulele de sol în mare viteză. Și ce urmează?

1. Apa din precipitații se scurge pe terenul neted producând eroziuni vizibile mai mici sau mai mari, în funcție de împrejurări. Ploile reduse cantitativ, uneori echivalentul a 20% din total, nu ajung la rădăcina plantelor, ci se evaporă fără folos. Astfel acumularea apei în sol se poate face numai prin procesul de absorbție.
2. Vântul spulberă tot ce are în cale, eroziunea eoliană este prezentă, iar pulverizarea solului prin lucrările mecanizate, în special prin nivelare în mare viteză, devine cancerul solului, un dezastru neînțeles, neobservat.
3. Temperatura vehiculată de vânt, pozitivă la nivelului solului, se amplifică, stimulând puternic seceta sau negativă, până la înghețarea plantelor. Atât...

Mecanizarea intensivă folosită în pregătirea solului a făcut ca mărunțirea să necesite tasarea pe rând pentru a asigura contactul seminței cu solul și astfel răsărirea integrală a semințelor.

Ce aduce nou tasarea pe rând?

1. Multiple posibilități de acumulare a apei din precipitații...

– absorbția apei în sol este prezentă în toate împrejurările;

– acumularea de tranziție – în schița secțiunii urmei de tasare se găsesc detaliile și dimensiunile medii în centimetri;

– fertilizarea pe rând se face cu apa din precipitații care spală versanții, ducând la rădăcina plantelor îngrășământul granule aplicat mecanic și, totodată, nutrienţii naturali ai solului;

– acumularea precipitațiilor reduse cantitativ se face aproape în totalitate;

– se reduce eroziunea de apă în funcție de mărimea pantei;

– în cazul formării poleiului, zăpada formează un pod la rigolă, iar plantele rămân erecte şi ferite de asfixiere (documentată fotografic).

2. Vântul (curenții de aer);

– urmele tasării modelează solul şi astfel vântul este obligat să le urmeze şi pierde din viteză. Astfel se obţine:

• reducerea temperaturii pozitive şi negative strict la nivelul solului, protejând plantele la îngheţ (revenim cu detalii);
• reducerea temperaturii ambiente creează confortul termic pentru plante în ferestrele iernii până la desprimăvărare, un ajutor consistent, nebănuit de important pentru viaţa plantelor;
• se reduce drastic eroziunea eoliană, care prelungeşte viaţa solului.

Temperatura, când este pozitivă, reduce efectul de secetă, iar când este negativă protejează plantele la îngheţ. Iată câteva detalii, confirmate de două ori:

– în 1993 am examinat cu mare atenţie orzul calamitat. Se mai găseau foarte rar plăntuţe verzi, 1-2 fire în mici denivelări, gropiţe cu adâncimea de 2 maximum 3 cm şi care aveau un „perete bine situat“ faţă de vântul dominant al momentului. Prin direcţia de semănat se poate stabili ca urma tasării să fie cât mai aproape de perpendiculara vântului.

Prejudiciile îngheţului în câmpul experimental din 1993 ne-a lămurit ce se întâmplă în prezenţa fenomenului de îngheţ al plantelor de orz.

În 2003 s-a făcut lumină:

– suprafeţele de grâu semănate la timp cu tasare pe rând la 17,5 cm au rămas în vegetaţie;

– tot ce a fost semănat cu tasare pe rând după timpul optim a îngheţat, vinovată fiind întârzierea dezvoltării fiziologice a plănţelor (chestiune cunoscută);

– abaterile mai mari de la direcţia vântului dominant aduc pierderi importante. În cazul de faţă se apreciază a fi de cca 40%;

– s-a confirmat necesitatea ca distanţa între rânduri să fie de 17,5 cm, astfel încât colmatarea după 4 luni de la semănat nu a prejudiciat protecţia la îngheț, având un rol deosebit în atenuarea permanentă a temperaturii solului.

Însumate efectele îmblânzirii impactului atmosferic prezentate mai sus conduc la un spor de recoltă de minimum 10%, dar trebuie luate în seamă şi „excepţiile“ pe care le putem face cu succes. La IAS Castelu 1996 – 18%, a Staţiunea de Cercetări Lovrin în 1998 – 19%. Cine este vinovat ? Solul şi „atenţiile“ care s-au aplicat.

Fig. 1 – Grâu semănat în 22 octombrie.

Unghiul faţă de vântul dominant sub 10 grade, pierderile sunt la nivel de 40%.

Fig. 2 – Grâu semănat în 14-16 octombrie

Unghiul faţă de vântul dominant 70 de grade, sunt rânduri îngheţate care nu au fost protejate.

Fig. 3 – Grâu semănat la distanţa de 12,5 cm fără rigole, compromis de ger 100%.

Ing. Eugen Florea

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea a înregistrat în 2014 un nou soi de grâu de toamnă Pajura. Este un soi recomandat pentru zona de vest a ţării, câmpia din sudul ţării, Dobrogea şi Moldova şi se adresează societăţilor comerciale, asociaţiilor de proprietari şi cultivatorilor particulari.

Principalele caracteristici

Soiul are tufa plantei semierectă în faza de înfrăţire:

– frunza steag are portul aplecat după înflorit;

– frunzele sunt medii ca lungime şi lăţime şi sunt acoperite cu un strat ceros intens;

– talia medie a plantei este cuprinsă între 75-92 cm, fiind mai scurtă decât a soiurilor martor Dropia şi Glosa cu cca 5-10 cm;

– spicul este de culoare albă, semidens, aristat, de formă piramidală, de lungime medie şi cu poziţia semierectă la maturitate;

– boabele sunt de mărime medie, de formă alungită, culoarea roşie. În condiţii normale de cultură, masa a 1.000 de boabe este de 40-44 g, iar masa hectolitrică de 77-80 kg/hl ;

– este un soi precoce, având perioada de vegetaţie asemănătoare cu a soiurilor martori Dropia şi Glosa, cu rezistenţă foarte bună la cădere, rezistenţă bună la iernare, secetă şi arşiţă;

– este rezistent la Rugina brună şi Făinare şi mijlociu de rezistent la Septorioză şi Rugina galbenă. Are un nivel mijlociu de rezistenţă la Fuzarioză;

– are un nivel bun de rezistenţă la încolţirea boabelor în spic.

Pajura este un soi intensiv cu potenţial ridicat de producţie. În testările multianuale, atât cele oficiale din reţeaua ISTIS, cât şi cele din reţeaua ecologică a INCDA - Fundulea, a realizat sporuri medii de producţie de 5-8% comparativ cu soiul Glosa.

Producţiile ridicate se bazează pe realizarea de densitate mare de spice pe unitate de suprafaţă şi pe o rezistenţă bună la bolile foliare.

Soiul Pajura are o calitate bună de panificaţie, fiind din acest punct de vedere asemănător cu soiul Glosa. În aceleaşi condiţii tehnologice, sporurile sunt mai mari în condiţii favorabile căderii şi de atac al bolilor foliare.

Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Fundulea a înregistrat în 2014 un nou soi de grâu de toamnă Pitar. În rândurile următoare vă prezentăm câteva date despre această nouă creaţie a cercetătorilor de la Fundulea, un soi recomandat pentru a se extinde în cultură  în zonele de vest şi sud ale ţării, Dobrogea şi Moldova.

Principalele caracteristici

Soiul are tufa plantei semierectă în faza de înfrăţire:

– frunza steag are portul semierect după înflorit;

– frunzele sunt medii ca lungime şi lăţime şi sunt acoperite cu un strat ceros puţin intens;

– talia  medie a plantei este cuprinsă între 80-95 cm, fiind de aceeaşi talie ca soiul martor Glosa;

– spicul este de culoare albă, de densitate medie, aristat, de formă piramidală, de lungime medie şi cu poziţia semimutantă la maturitate;

– boabele sunt de mărime medie, bine umplute, de formă alungită, culoarea roşie. În condiţii normale de cultură, masa a 1.000 de boabe este de 42-44 g, iar o masă hectolitrică de 79-82 kg/hl;

– soi precoce (având perioada de vegetaţie asemănătoare cu a soiului martor Glosa), cu rezistenţă bună la cădere, rezistenţă bună la iernare, secetă şi arşiţă;

– este rezistent la Rugina brună şi Făinare şi mijlociu de rezistent la Septorioză şi Rugina galbenă. Are un nivel mijlociu de rezistenţă la Fuzarioză;

– este un soi cu nivel bun de rezistenţă la încolţirea boabelor în spic.

Pitarul are un potenţial ridicat de producţie. În testările multianuale, atât cele oficiale din reţeaua ISTIS, cât şi cele din reţeaua ecologică a INCDA - Fundulea, a realizat sporuri medii de producţie similare cu ale soiului Glosa. Acest nou soi se remarcă prin calitate foarte bună de panificaţie, fiind din acest punct de vedere superior soiului Glosa.