Sfânta Muceniță Filofteia, lăstarul ce emană izvor de lumină pură

Cu chipul fraged și atins de o lumină pură, atât de plină de evlavie, Sfânta Muceniță Filofteia ne poartă cu gândul la începutul anilor 1200, căci atunci s-a născut pe meleagul unde azi este Veliko Tărnovo, „Orașul Țarilor“ de pe trei dealuri din Bulgaria. Pe 7 decembrie o cinstim pe martira ale cărei moaște se află la Curtea de Argeș, în Catedrala Arhiepiscopală de la intrarea în mănăstire.

În anul 1206 a văzut lumina ochilor cea care urma să nu aibă o viață îndelungată aici pe pământ, căci degrabă i-a fost sfârșitul. Sfânta Filofteia a trăit în mijlocul unei familii simple de țărani; credincioasă, mama i-a insuflat copilei tainele bisericești, a încurajat-o să asculte Scripturile, să postească, să se preocupe neîncetat de fecioria sa și să nu treacă pe lângă nevoiași fără să-i aline. Însă, mama sa a trecut la Domnul de tânără, lăsând copila în grija tatălui; nu a trecut multă vreme și părintele Sf. Filofteia s-a recăsătorit cu o femeie ce nu avea să o țină aproape de inima sa pe copilă, găsind mereu motive de gâlceavă pentru a o aduce în umbre nefaste în ochii tatălui.

Zilnic, mama vitregă facea mâncare pentru soț și o trimitea pe micuță cu merinde la tatăl său la câmp. Însă bunătatea sfintei pentru cei ce sufereau de foame ori de frig o făcea să se oprească și să împartă de fiecare dată ceea ce mama vitregă îi punea în traistă, până într-o zi când tatăl său a aflat de acestea. Cuprins de furie și neținând cont de sufletul iubirii părintești, tatăl s-a năpustit asupra copilei lovind-o fără milă, iar într-un moment cumplit i-a rănit piciorul cu toporul. Sf. Filofteia nu s-a mai ridicat de jos din acel moment, iar rana i-a adus sfârșitul la numai doisprezece ani. Zadarnic încerca tatăl să o ridice, căci trupul fetei era mai ceva decât un munte din piatră. Lumină dumnezeiască atunci se făcu peste tot în jur încât nu puteai privi niciunde. După clipe ce au părut ani, tatăl a realizat ce făcuse; înfricoșat și cu inima strânsă a dat fuga în curtea cetății, strigând la arhiepiscopi și alertând întreaga comunitate credincioasă despre fapta sa, dar mai ales pomenind despre lumina vie ce veghea asupra fetei cu o intensitate covârșitoare.

Mare spaimă se făcu când nici cu tămâie, nici cu rugăciunea tuturor pe sfântă nu o puteau clinti, ci doar se minunau că Dumnezeu este acolo prin izvorul de lumină ce curgea ca apa de râu. Au început apoi să rostească nume de lăcașuri sfinte și țări cu speranța de a-i găsi copilei loc de odihnă. Când ajunseră la pomenirea Bisericii Domnești din Argeș, ca o minune trupul

Sf. Filofteia s-a făcut mai ușor, iar semnul acesta i-a determinat să o ducă acolo și așa s-a înfăptuit cu bunăvoința lui Radu Vodă; când a fost înălțată Mănăstirea Curtea de Argeș, moaștele Sf. Filofteia au fost mutate în Paraclisul acesteia și multe miracole au fost săvârșite până azi la ruga credincioșilor. Cu timpul, sfintele moaște au mai fost mutate din cauza vremurilor vitregi la Biserica Adormirii Maicii Domnului-Olari, Mănăstirea Antim din București și în Biserica Sf. Gheorghe.

Când racla Sf. Filofteia a fost refăcută, puțin după anii 2000, cu ajutorul Monetăriei Statului s-au pus elemente noi aurite și lemn de chiparos; atunci s-a observat că pe mantia ce învelea trupul era scris un blestem asupra celor care vor îndrăzni vreodată să fure moaștele.

Protectoare a Țării Românești, Sfânta Filofteia este invocată în vreme de secetă pentru aducerea ploii. Se spune în credința populară că este rudă cu Sf. Ilie; de asemenea, este apărătoarea copiilor, a tinerilor și sprijinitoarea tinerelor ce vor să se căsătorească. La vreme de călugărie numele sfintei este ales de numeroase fete.

Chipul Sf. Filofteia este pictat și amintit cu sfințenie în multe lăcașuri de cult, printre acestea Biserica Sf. Gheorghe din București, Bisericile Sfânta Vineri și Sfânta Filofteia din Ploiești, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mizil.

Sub vălul atât de fin și transparent ce-i acoperă creștetul și-a pecetluit evlavia și milostenia, sub ia și ilicul de pe trup a ținut caldă iubirea pentru Dumnezeu ce i-a călăuzit sufletul, în spatele catrinței până-n pământ și-a ținut fecioria cu ardoare, iar crucea și finicul le-a purtat în mâinile cu care nu s-a desprins de credință până-n ultimul ceas, căci ea, Sfânta Muceniță Filofteia, este vegheată de îngeri și răspândește către cei ce-o cheamă neîncetat darul pur al dragostei eterne.

Aurora GRIGORE