Ilie Stoica - model de învățător pentru satul românesc

Născut în comuna Ștefănești, județul Vâlcea, la 24 februarie (zi de Dragobete) 1935 din părinți țărani gospodari, cu moși și strămoși de sute de ani pe aceste meleaguri.

Comuna Ștefănești are o așezare frumoasă și este lipită de municipiul Drăgășani. Se întinde pe o lungime de peste 15 km, sprijinindu-se cu un capăt în pădurea de foioase și conifere Dobrușa, iar cu celălalt capăt în pădurea Stăneasca, componentă a vestiților Codri ai Mamului, cuibul multor generații de haiduci.

Are o suprafață de 3.500 ha și o populație de 3.700 locuitori. Este străbătută de râulețul Dobrușa care colectează mai multe izvoare din dealurile învecinate și își duce apele în râul Olt.

Teritoriul comunei Ștefănești reprezintă, de fapt, un amfiteatru. Terenurile agricole plane se întind pe cea de-a doua terasă a Oltului, folosite pentru cultura mare și legume (solarii), urmează zona de dealuri pentru vii și pomi, după care se întind pădurile.

Comuna Ștefănești face parte din Centrul viticol Dobrușa, component al Podgoriei Drăgășani. Aici se găsesc via și crama lui Valeriu Stoica, fostul ministru al Justiției.

În această frumoasă comună s-a născut eroul discuției noastre, marele învățător Ilie Stoica. După școala primară a făcut două clase la Liceul „Brătianu“ din Drăgășani. După Reforma învățământului din 1948 s-au format școlile elementare și clasele V-VII erau socotite de gimnaziu. În anul 1949 a absolvit clasa a VII-a la Ștefănești și a plecat la Școala pedagogică din Râmnicu Vâlcea. A fost predestinat pentru această profesie, având o mare dragoste pentru copii și talent muzical atât ca voce, cât și ca acordeonist.

La școala pedagogică, alături de Constantin Popescu, fost coleg de clasă la Ștefănești, un talentat violonist, a pus bazele activității sale cultural-artistice.

În anul 1953, după absolvire, șansa a făcut să fie repartizat la școala primară din Dobrușa, satul lui de naștere. A fost o șansă pentru el și un mare noroc pentru copiii, tinerii și cetățenii comunei Ștefănești. Copiii din Dobrușa nu beneficiau de o școală propriu-zisă și învățau în câte o cameră mai spațioasă a unora din părinți.

Învățătorul Ilie Stoica s-a străduit și, cu ajutorul primăriei și al părinților a construit o școală pentru clasele I-IV. Populația școlară din Dobrușa fiind numeroasă, a reușit să mai construiască 2 săli de clasă și să se înființeze Școala cu clasele I-VIII, al cărei director a fost Ilie Stoica peste 20 ani.

Terenul pentru construcția școlii a fost oferit de fostul învățător Marin Bădârcea și, având o suprafață mai mare, învățătorul Ilie Stoica a amenajat și locuri de joacă pentru copii, dar și un parc frumos cu mulți pomi și arbuști și straturi de flori amenajate cu ajutorul elevilor, constituind locurile în care copiii își petrec recreațiile.

Preocuparea principală a învățătorului Ilie Stoica a fost pregătirea și perfecționarea profesională și pedagogică, promovând toate gradele didactice cu rezultate maxime.

Aceasta s-a reflectat și în pregătirea elevilor care în majoritate au urmat liceul și apoi învățământul superior, astfel încât în prezent fiii țăranilor din Dobrușa se găsesc în cele mai diferite profesii, în toate colțurile țării.

Având talent muzical, s-a implicat direct în organizarea și conducerea activităților cultural-artistice și sportive din cadrul căminului cultural. Tinerii veneau cu bucurie să asculte muzică, să danseze și să participe la activitățile organizate.

A organizat și condus coruri, brigăzi artistice, piese de teatru, dansuri populare, desfășurând spectacole la căminul cultural, dar și în împrejurimi, inclusiv Drăgășani.

A fost deputat și consilier, participând direct la acțiunile edilitar-gospodărești și de înfrumusețare a comunei, la asfaltarea tuturor drumurilor, la alimentarea cu apă și canalizare.

I-a plăcut fotbalul și a organizat echipe sportive cu tinerii cu care a organizat competiții cu alte echipe, iar el a participat ca jucător în echipa municipiului Drăgășani, Divizia C.

A vizitat țara în lung și în lat, fiind un împătimit motociclist, dar și șofer pe mașina proprie. A organizat tabere și excursii cu elevii pentru cunoașterea frumuseților și bogățiilor țării. Un alt hobby este vânătoarea, organizând activități de vânătoare cu toți vânătorii din zonă.

Toate acestea le-a realizat și datorită familiei sale, care a acționat în aceeași direcție. S-a căsătorit cu o frumoasă moldoveancă, Doamna Ileana (așa îi spunea toată comuna), asistent pediatru și deci se ocupa tot de copii. Împreună au participat și la toate acțiunile bisericești, cântând în corul bisericii. Menționez că în comuna Ștefănești se găsesc 3 biserici, bine întreținute, și 2 mănăstiri.

Am lăsat mai la urmă să menționez că învățătorul Ilie Stoica și-a organizat o gospodărie model pentru cetățenii din comună. A refăcut și modernizat casa părintească, a mai construit o casă alături pentru vizita copiilor, nepoților și strănepoților, a construit și amenajat tot felul de anexe, toate cu proiectare și execuția personală.

Are o suprafață destul de mare care este ocupată cu legume (solarii), cu vie și foarte mulți pomi fructiferi, în majoritate altoiți de el. Totul este lucrat permanent numai de mâna lui. Prepară vinuri de bună calitate, fabrică țuică la cazanul propriu etc.

Această succintă prezentare a activităților unui învățător dintr-un sat românesc cred că ar dori să aibă fiecare comună.

Învățătorul Ilie Stoica are copii, nepoți și strănepoți care îl vizitează, în special în perioada de vară-toamnă, când găsesc din abundență legume, fruncte și struguri și se mândresc că acest tată, bunic și străbunic, care se aproprie de 90 ani, prestează singur asemenea activități.

Demn de remarcat este faptul că pentru această prodigioasă activitate Consiliul local al comunei Ștefănești a hotărât și organele superioare în drept au aprobat ca Școala din satul Dobrușa să poarte numele învățătorului Ilie Stoica.

După pensionare a început să scrie cărți pentru a lăsa urmașilor aspecte din viața și activitatea sa, și anume:

– Firul vieții – Editura Rotipo (2017)

– Învățătorul și consătenii – Editura Rotipo (2020)

– Despre Ștefăneștenii Vâlceni – Via Drăgășani – Editura Rotipo (2021)

Semnatarul acestor rânduri se mândrește cu faptul că a fost coleg de clasă și este consătean cu acest MARE învățător.

Îi doresc multă sănătate și încă ani buni de activitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU