Românce de nota 10

Martie, luna femeii. Un motiv în plus de a sărbători fiecare doamnă/domnișoară pe care o apreciem. Există femei care au schimbat lumea, există femei care au schimbat societatea în care trăim și pe care generații întregi le vor ține minte. Ar fi imposibil să vă aducem în atenție, în doar două pagini de revistă, toate româncele care au rămas și vor rămâne în istorie, însă ne oprim asupra câtorva pe care vrem să le cunoașteți mai bine.

Eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu, pe numele său real Cătălina Vasile Toderoiu, a devenit emblema elitei feminine românești în momentul în care a devenit participantă în Primul Război Mondial. Născută în județul Gorj, în data de 15 ianuarie 1894. Provenind dintr-o familie de agricultori, aceasta studiază la București în speranța de a deveni profesoară, însă s-a înscris într-o organizație de cercetași numită Păstorul Bucur. În 1914 a revenit la Târgu Jiu și a activat în cadrul cohortei de cercetași Domnul Tudor. După intrarea României în Primul Răzvoi Mondial, a făcut parte dintre cercetașii care au fost transferați în spitale, iar în perioada 10-18 octombrie 1916 a pansat răniții în spitalul din Târgu-Jiu. Între 30 octombrie - 12 noiembrie 1916, Ecaterina i-a dus alimente fratelui său, Nicolae, și a asistat la moartea acestuia din cauza unui obuz care a căzut în apropiere. După explozie, Ecaterina și-a sărutat fratele și i-a spus: „La revedere, frate, te voi răzbuna eu!“ A cerut să fie voluntară în cadrul Regimentului 18 Infanterie, a fost capturată de germani, a evadat și a fost rănită de două ori. A fost decorată de Casa Regală și a devenit sublocotenent. A participat la Bătălia de la Mărășești, unde a și murit, comandând un pluton de infanterie.

Dacă la finalul războiului a devenit eroină națională, în perioada comunistă imaginea sa a avut de suferit. În 2021, Banca Națională a României a recunoscut rolurile importante pe care femeile din România l-au jucat de-a lungul timpului în istoria țării, iar bancnota de 20 lei, pusă în circulație pe 1 decembrie, are chipul Ecaterinei Teodoroiu.

Ana Aslan, femeia ce a revoluționat gerontologia

Născută la Brăila în anul 1897, Ana Aslan a fost unul dintre cei mai apreciați medici români specialiști în gerontologie, academician și director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie.

Convinsă în tinerețe că va deveni pilot de avioane, este tot mai atrasă de lumea medicinei. A intrat la facultatea de profil, iar în Primul Război Mondial a îngrijit soldaţii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi, apoi, după întoarcerea la Bucureşti, a lucrat alături de neurologul Gheorghe Marinescu. A avut o activitate profesională remarcabilă, a fost și profesor, iar în anul 1952, după ani de cercetări, Ana Aslan prepară vitamina H3 (Gerovital), un produs farmaceutic cu acțiune remarcabilă în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum şi în bolile bătrâneții.

La inițiativa ei a fost înființat și primul institut de geriatrie din lume, în anul 1952, având ca obiect de activitate cercetări de gerontologie clinică și asistență medicală a persoanelor de vârsta a treia.

Prima femeie inginer din Europa, Elisa Leonida Zamfirescu

Câți dintre dumneavoastră știați că prima femeie inginer din Europa a fost o româncă? Ei bine, este vorba despre Elisa Leonida Zamfirescu, gălățeanca născută în 10 noiembrie 1887. Aceasta a absolvit Școala Centrală de Fete din București, obținând bacalaureatul la secția reală a Liceului „Mihai Viteazul“, dar a fost respinsă atunci când își dorea să urmeze cursurile Școlii de Poduri și Șosele pe simplul motiv că nu era băiat. Nu s-a dat bătută, a mers și a studiat peste hotare, în Germania, acolo unde a devenit prima femeie studentă la Academia Regală Tehnică din Berlin, iar în 1912 a devenit prima femeie inginer din Europa. 

I s-a oferit un post de inginer la firma BASF, aceasta a refuzat și s-a întors în țară, unde a reușit, cu greu, să obțină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din București.

Se spune că de-a lungul carierei sale a contribuit la progresul economiei naționale și la afirmarea științei românești prin lucrări originale, susținute la congrese, simpozioane și publicate. S-a preocupat în mod deosebit de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcție și de prepararea minereurilor.

A devenit de-a lungul vieții șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României, membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare.

A încetat din viață la vârsta de 86 de ani, în data de 25 noiembrie 1973, iar la inițiativa Confederației Naționale a Femeilor din România a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu“ care se acordă pentru merite în domeniul științei și tehnicii unor personalități feminine.

Nadia Comăneci, prima gimnastă de 10

Gimnasta Nadia Comăneci este cea care a uimit o lume întreagă cu prima notă perfectă în gimnastică. Născută la Onești în anul 1961, a câștigat la vârsta de doar 13 ani trei medalii la Campionatele Europene și a devenit atleta anului. Un an mai târziu a devenit „Zeița de la Montreal“ deoarece a devenit prima gimnastă care a obținut nota zece la Olimpiadă, nu o dată, ci chiar de șapte ori, fiind primele note maxime din istoria acestui sport. Mai mult, a stabilit și un record absolut, 20 de puncte la paralele inegale. De aceea, Jocurile Olimpice din 1976 sunt cunoscute drept „Olimpiada Nadia Comaneci“.

În anul 1979 a devenit campioană mondială cu echipa de gimnastică a României, fiind pentru prima dată când țara noastră a cucerit un astfel de titlu.

A fost numită cea mai bună sportivă din lume, a concurat la numeroase competiții, iar în codul de punctaj al Federației Internaționale de Gimnastică sunt incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci“ și „salt Comăneci“. Pentru activitatea sa, de-a lungul timpului a primit numeroase distincții și premii, printre cele mai importante numărându-se „Ordinul Olimpic de argint“ sau „Colanul Olimpic“. În anul 2000 a primit Ordinul național „Steaua României“ în grad de comandor, în 2002 i s-a publicat prima carte, iar în septembrie 2006 s-a instituit Trofeul „Nadia Comăneci“. În 2021, a primit Ordinul național „Steaua României“ în grad de Mare Ofițer.

În prezent este implicată în numeroase proiecte de caritate și ocupă numeroase funcții importante în lumea gimnasticii, de care nu s-a îndepărtat niciodată.

Larissa DINU