Din istoria satului Șerbănești și a Mănăstirii Morunglavu

Satul Șerbănești este component al comunei Ștefănești, situată în extremitatea sudică a județului Vâlcea. El se întindea cândva de la Codru și Poienile Mamului până la Râul Olt, cuprinzând și satele Șanțu și Petculești care în prezent fac parte din comuna Grădinari, județul Olt.

Scurtă prezentare

Denumirea de Șerbănești se apreciază că provine de la cuvântul latin servus care înseamnă șerb, servitor.

Prima atestare apare într-un document din 2 august 1437, când Vlad Dracul (fiul lui Mircea cel Bătrân) întărește stăpânirea unor slugi și boieri, comandanți de oști, pentru proprietățile Șerbănești, Dobrușa, Mamu. Dar satul exista încă de la începutul primului mileniu, de pe vremea romanilor, locuitorii satului fiind folosiți la construcția Drumului lui Traian care traversa Șerbăneștiul și la apărarea castrului Rusidava (Drăgășani).

Între 1400-1450 lângă Poienile Mamului a fost construită o mănăstire în pădure, dar, fiind departe de sat, nu a fost folosită și între 1530-1550 a ars. Zona respectivă se numește Dealul Mănăstirii și este cultivată cu vii.

În 1596 Mihai Viteazul întărește stăpânirea lui Nicolae și Radu peste moșie în satul Șerbănești: O parte din Dealul Mănăstirii a fost luată de frații Buzești și închinată Mănăstirii Dobrușca.

La un moment dat vine în Șerbănești popa Ionache din Morânglavi și se stabilește aici aducând și alți consăteni (Morânglavi – localitate din fostul județ Romanați, pe Olteț).

În 1930 Leon Tomșa-voievod întărește stăpânirea preotului Ionache peste moșia Șerbănești, iar Banul Buzescu, în 1635, îi conferă drept de stăpânire peste viile din Dealul Mănăstirii.

În același an, Matei Basarab întărește această stăpânire.

Popa Ionache a avut un fiu, Giura, care la rândul său a avut 2 băieți, Pătru și Dumitrașcu.

Dumitrașcu a avut 5 copii, mai mare fiind Matei Morunglavu, ctitorul Mănăstirii Șerbănești.

Matei afirma că, „nefăcând feciori, am făcut acest schit în loc de fecior“.

Construcția mănăstirii începe în 1746 și se termină în 1753. Este în formă de cruce cu 2 turle și o parte din pictură a fost realizată de Gheorghe Tătărăscu.

Pentru a asigura îngrijirea mănăstirii Materi Morunglavu se călugărește sub numele de Metodiu.

Prin testament închină Mănăstirea Morunglavu Mănăstirii Pantelimon din București, zidită de Grigore Ghica, și din veniturile mănăstirii, căreia îi donase 2.611 pogoane, contribuie cu 50 taleri anual pentru Spitalul Pantelimon.

De la construcția mănăstirii rămăsese material pentru construcția clopotniței, chiliilor și zidului împrejmuitor, realizate de urmași.

Matei Morunglavu moare în septembrie 1756.

În 1964 mănăstirea ajunsese într-o stare grea și mitropolitul Grigore îi cere lui Mihai Racoviță-voievod să întărească trecerea a 3 sălașe de țigani și un plug cu boi de la Mănăstirea Pantelimon la Mănăstirea Șerbănești și domnul aprobă.

În 1821 mănăstirea a fost ocupată de turci și de aici s-au luptat cu pandurii lui Tudor Vladimirescu. Între panduri erau și unii din județul Teleorman, din familia Coandă, care după revoluție s-au stabilit în Șerbănești unde au mai venit și alții, formând un sat vecin, Condoești.

Pe Drumul lui Traian și Drumul Mănăstirilor au circulat turcii, haiducii, dar și frații Buzești. Pe aici au trecut Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Constantin Brâncoveanu, Al. Odobescu, Al. Vlahuță ș.a.

În 1889 vine ca învățător în Comuna Ștefănești Teodor Bălășel, figură emblematică a acestei așezări. El înființează, în 1910, în chiliile Mănăstirii Șerbănești, prima școală agricolă din Oltenia, inaugurată în prezența ministrului Spiru Haret.

Prin strădania lui T. Bălășel și cu sprijinul lui Nicolae Iorga se construiește un local nou de școală agricolă în satul Petculești în care se mută în 1927 elevii de la Mănăstirea Șerbănești.

În 1937 mănăstirea este reparată prin strădania preotului V. Georgescu.

În 1943 apare ca mănăstire de maici, iar după 1947 a fost neglijată.

În anii din urmă a venit savantul Henry Coandă, strănepot al celor care au înființat satul Condoești, cu intenția de a repara mănăstirea. A făcut planurile respective, dar nu a mai avut timp pentru că a decedat.

Acest material este inspirat din lucrările respectatului profesor de matematică Ilie Bucă, cetățean al satului Șerbănești.

Semnatarul acestor rânduri se mândrește că este fiu al comunei Ștefănești.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu