E ceață pe vale
E ceață pe vale. Poteca cuminte
M-ajunge din urmă și fuge-nainte.
Tăcută-i suflarea, tăcut e și gândul.
Doar vântul, pe codru, se-aude bătându-l.
E ceață pe vale. În aer se simte
Căldura luminii din soare - fierbinte.
În liniștea deasă, ’ndoiala se țese,
Pe coame de gânduri și temeri prea dese.
E ceață pe vale. Poteca coboară
Pe malul din stânga, ce duce la moară.
Se-oprește la râul ce-n zare străluce -
Lumina-i se-ntoarce, doar apa-i se duce.
E ceață pe vale. Cobor către șatră.
Pasc cai printre corturi. Un câine mă latră.
Pustie-i cărarea; pustiu mi-este gândul.
Doar păsări se-nalță în aer, bătându-l.
E ceață pe vale. Și fânul miroase.
Se-aștern obosite-amintiri printre case.
Spre-nalt se ridică doar fumul, fuioare,
Și păsări răzlețe în zbor către soare.
E ceață pe vale, iar satu-i departe.
Mă smulse dintr-însul dorința de carte.
Plecat-am cu gândul că m-oi reîntoarce.
Dar ceață-i pe vale și nu am ce-i face.
Patricia Alexandra POP
