Să dăruim florilor... încă o zi!

„Florile nu au speranță. Pentru că speranța înseamnă mâine, iar florile nu posedă decât ziua de astăzi.“ Antonio Porchia

Plăpând și delicat. Dedițelul sau Pulsatilla montana, așa cum o recunoaște știința, este una dintre florile rare, aproape pe cale de dispariție, ale munților noștri. Ascuns la umbra pădurilor de conifere, în special în locurile pietroase din Munții Carpați, dedițelul își începe viața în luna martie, iar perioada de vegetației se termină în aprilie. Această floare, greu de confundat cu altă plantă, are un farmec incontestabil. Învestmântat în alb sau mov, cu petale ca de catifea, protejate de perișori fini, dedițelul nu crește foarte înalt. Uneori, în timpul înfloririi, tulpina sa ajunge și la 30 cm. Însă instinctul de supraviețuire al dedițelului activează o superforță. Pentru a-și răspândi semințele, tija florală cu capsula de semințe se poate înălța chiar și la un metru.

Dacă în călătoriile voastre pe munte veți găsi dediței, admirați-l, faceți-le fotografii și învingeți-vă impulsul de a-i rupe. Păstrați în suflet bucuria întâlnirii cu ei și lăsați-i în urma voastră pentru a încânta și alți turiști.

Să dăruim speranță florilor! Să le dăruim încă o zi de existență pentru că astfel ne dăruim nouă emoție și zâmbet.

Laura Zmaranda