Imbatranirea fortei de munca active din agricultura este o realitate la nivelul intregii Uniuni Europene, iar Romania nu este o exceptie. Pentru a-i stimula the tineri sa se instaleze in mediul rural si sa porneasca o afacere in agricultura, Reforma Politicii Agricole Comune (PAC) 2014-2020 promite mai mult sprijin pentru acestia, atat prin plati directe pe suprafata mai mari fata de media nationala cat si prin masuri dedicate de dezvoltare rurala.

In domeniul platilor directe, tinerii fermieri – adica cei sub 40 de ani care desfasoara o activitate agricola – vor primi incepand cu 2014 plati directe pe suprafata cu 25% mai mari decat media nationala, anunta comisarul european Dacian Ciolos in vara, dupa ce Parlamentul European, Consiliul de Ministri al UE si Comisia Europeana au ajuns la un acord privind reforma PAC. Suplimentarea de 25% este valabila pentru primii cinci ani si ramane la latitudinea statelor membre sa decida pentru ce suprafata se va aplica. Potrivit ultimelor informatii de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), plata pe suprafata suplimentata s-ar putea oferi pentru suprafete de pana la 90 de hectare.

Pe langa aceasta forma de sprijin, prima de instalare in mediul rural a tinerilor fermieri oferita prin Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) ar urma sa fie de pana la 70.000 euro, incepand cu 2014, fata de pana la 40.000 euro, in actualul program, 2007-2013. Insa, ca si in cazul platii suplimentare pe suprafata, forma finala in care va fi disponibila aceasta masura depinde de constrangeri bugetare, explica recent ministrul agriculturii Daniel Constantin.

Pentru Masura 112 – Instalarea tinerilor fermieri au fost disponibile 331 milioane de euro prin Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2007 – 2013 si toate fondurile au fost contractate. In total au fost finantate 12.425 de proiecte cu o valoare de 308,8 milioane de euro. Platile efectuate se ridicau la 216,46 milioane de euro in septembrie 2013, potrivit datelor oferite de APDRP. Masura s-a dovedit foarta populara printre tinerii romani, in total fiind inscrise 22.494 de proiecte cu o valoare totala de 630 millioane de euro.

Potrivit ultimelor date de la MADR, viitorul PNDR ar putea intra in vigoare incepand cu semestrul doi din 2014.

La cat se va ridica efectiv sprijinul oferit tinerilor fermieri romani in perioada 2014 - 2020? In ce conditii va fi disponibil? Subiectul va fi discutat pe larg in cadrul celei de-a treia editii a evenimentului Focus on Agriculture organizat de Business Review pe 31 octombrie si 1 noiembrie la INDAGRA.

De multe ori vorbitori aleşi ori care se aleg, în strădania lor de a-şi convinge umilii ascultători cât de loiali le sunt, fac comparaţii, se „aprind“ pentru a arăta cât de multe ştiu, se agaţă de realităţi de care habar n-au, doar, doar îşi vor putea atinge scopul pentru care se află undeva la un moment dat.

Cei mai mulţi dintre noi am urmărit, ascultat, ba chiar am aplaudat discursuri din care, de fapt, n-am înţeles nimic. Limbajul, expresiile, izul de patriotism cu care-şi poleiază inşii discursurile mai că te fac să-i idolatrizezi dacă n-ai răbdarea, capacitatea şi intuiţia de a vedea ce se află în spatele vorbelor alese care, de cele mai multe ori, ascund neputinţa de a rezolva adevăratele probleme ale naţiunii ori diverse interese, uneori de mare anvergură.

Apoi, unii, bine înfipţi în fotolii parlamentare ori ministeriale, îşi „legiferează“ vorbele prin acte normative, de cele mai multe ori fără valoare practică. Iniţiative ce te duc cu gândul la simplele încercări ale unor şcolari care abia încep să înveţe alfabetul. Acte normative fără nicio sistematizare, fără norme de aplicare coerente, fără nicio filozofie şi fără a ţine cont de nevoile reale ale societăţii.

Nevoia de reformă a dus de cele mai multe ori la înlocuirea unor legi cu unele în care dorinţele sau ignoranţa legiuitorilor ţin loc de realitate. Iată de ce uneori riscăm să devenim nostalgicii unor vremuri în care lucrurile erau mai bine organizate.

O lege nu trebuie să fie arbitrară, să creeze confuzie şi neîncredere. Acestea împovărează existenţele, blochează funcţionarea normală a societăţii, stresează, diminuează potenţialul intelectual şi creează sentimentul constrângerii. Nu-i suficient să traduci o lege de pe aiurea şi apoi s-o experimentezi la nivel naţional, doar de dragul „alinierii“ la nu ştiu ce norme.

Agricultura, ca de altfel întreaga economie, a avut parte de această conduită lipsită de viziune pe termen mediu şi lung. Numeroasele simpozioane, conferinţe, mese rotunde, a căror teme sună atât de pompos de mai să crezi că de a doua zi economia o să „duduie“, de fapt au devenit simple încercări de „afirmare“ a reprezentanţilor de pe eşicherul politic. Nici măcar organizaţiile profesionale n-au reuşit „să mişte carul“, lovindu-se mai de fiecare dată de zidul de neclintit al unor interese politice.

Acest domeniu ar fi putut fi atuul României în relansarea economică. Din păcate decidenţii, prin acţiunile lor, l-au decapitalizat continuu. Lipsa de performanţă din agricultură este cauzată, în cea mai mare parte, de gândirea rudimentară şi superficială a guvernanţilor postdecembrişti. Este un domeniu în care legiferarea s-a făcut arbitrar sau în funcţie de interesele de moment şi de grup.

Iată de ce neîncrederea în cei „din frunte“ se accentuează, de ce vorbele lor ce curg ca nişte avalanşe cu orice prilej lasă de-acum loc... credinţei în neputinţă.

Ion Banu

Caracteristici termice şi hidrice

Pe ansamblu, în această perioadă regimul termic al aerului se va situa în limite apropiate de mediile climatologice în majoritatea zonelor agricole. În regiunile sudice, sud-estice şi vestice vor fi posibile valori de temperaturi mai ridicate decât cele normale.

În sol, la adâncimile de 5 şi 10 cm, temperaturile medii diurne vor fi favorabile parcurgerii primelor faze de vegetaţie (germinare, răsărire, înfrunzire) la culturile semănate în epoca optimă (rapiţă, orz şi grâu).

Se prognozează cantităţi de precipitaţii ce vor putea depăşi mediile multianuale în cea mai mare parte a ţării, exceptând zonele sud-estice şi sudice, unde acestea vor fi apropiate de normele climatologice. Local, în zonele depresionare, vor fi condiţii de producere a brumei.

Starea solului

În cultura grâului de toamnă, aprovizionarea cu apă în stratul de sol 0-20 cm se va situa în limite satisfăcătoare, apropiate de optim şi optime în majoritatea zonelor de cultură. Izolat, în sudul ţării vor fi posibile deficite moderate de umiditate în sol.

Caracteristici fenologice

În general, condiţiile agrometeorologice menţionate vor permite desfăşurarea normală a proceselor biologice la culturile de toamnă semănate până în prezent pe majoritatea suprafeţelor agricole, cu excepţia zonelor depresionare, unde ritmurile de creştere şi dezvoltare se vor desfăşura mai lent. De asemenea, se vor continua lucrările de însămânţare în perioada optimă, pentru ca plantele să poată beneficia de resursele termice necesare parcurgerii proceselor de vernalizare şi călire.

Porumbul ajuns la maturitatea deplină se va recolta pe ultimele suprafeţe, la nivelul întregii ţări.

În funcţie de data semănatului, culturile de orz şi grâu de toamnǎ se vor afla în fazele de germinare, răsărire şi apariţia primelor frunze, îndeosebi în sudul ţării. Starea de vegetaţie va fi pe ansamblu bună şi medie, respectiv medie şi slabă în special pe terenurile agricole cu deficite de umiditate în sol, unde răsărirea plantelor va fi neuniformă.

Recomandări de specialitate:

• Urgentarea lucrărilor de eliberare a terenurilor agricole de resturile vegetale şi continuarea efectuării arăturilor adânci de toamnă;

• Aplicarea îngrăşămintelor pe bază de azot şi fosfor la culturile de toamnă înfiinţate în epoca optimă;

• Finalizarea lucrărilor de recoltare, transport şi depozitare a produselor agricole de sezon.

Director Executiv, dr. Elena MATEESCU;
Şef Laborator Agrometeorologie, Daniel ALEXANDRU
Colectiv de elaborare: Rodica TUDOR, Oana Alexandra OPREA, Maria NISTOR

Sistemul de irigaţii din România este „un bluf“ şi merită luat în seamă doar ca subiect de campanie electorală. Suprafaţa totală irigată în România se ridică la puţin peste 100.000 de hectare, adică 1% din suprafaţa arabilă a ţării şi de patru ori mai puţin decât datele anunţate de Ministerul Agriculturii, susţin fermierii. Agricultorii apreciază că sistemul de irigaţii din aval în amonte cu alimentare din râul Siret, propus de minister, este o aberaţie economică foarte costisitoare care nu are nicio şansă să devină vreodată eficient din punctul de vedere al costurilor.

Abia dacă se irigă 130.000 ha în toată ţara

Agricultorii susţin că realitatea din teren arată cu totul altfel faţă de ceea ce comunică oficialii de la minister.

„În ultimii 23 de ani am ajuns de la trei milioane de hectare irigate la 100.000 de hectare. Se trâmbiţează că ar fi 400.000 de hectare, de fapt, dar anul acesta nu s-au irigat decât 130.000 de hectare. Este o gogoaşă. Pagubele rezultate din distrugerea sistemului de irigaţii se ridică la circa 16 miliarde de euro“, a arătat Marcel Cucu, vicepreşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Brăila.

La rândul lor, fermierii din sudul ţării cred că, în acest moment, nu se poate vorbi despre sisteme de irigaţii funcţionale în România.

„Irigaţiile în România sunt o glumă. Nu cele 100.000 de hectare irigate salvează agricultura României. Există o mână de fermieri cu terenurile pe lângă râuri care profită pentru că altfel este scump să pompezi apă, mai ales pe treapta a doua. Sistemul de irigaţii este complet compromis. Vorbim despre sisteme mamut, pe sute de mii de hectare, care zac terminate sub pământ, depăşite din punct de vedere moral şi fizic“, spune Ion Mănăilă, preşedintele Asociaţiei de Marketing şi Consultanţă Agricolă ASOMAR, Teleorman.

Apă din amonte spre aval, nu invers

Fermierii critică proiectul anunţat cu multă pompă de Ministerul Agriculturii, de realizare a unui sistem de irigaţii alimentat din râul Siret, pe care-l consideră „un mare bluf“. Ei sunt dezamăgiţi de măsurile luate de Ministerul Agriculturii în ceea ce priveşte politica în materie de irigaţii, acuzându-i pe oficiali de „diletantism“ şi de „lipsă de viziune“.

„Irigaţiile nu au nicio perspectivă dacă vorbim despre canalul Siret-Bărăgan. Sistemul de irigaţii, aşa cum este gândit acum, este un mare bluf. (...)Costurile irigaţiilor sunt mai mari anul acesta decât anul trecut, nu cum se laudă ministerul. Aceste costuri au fost influenţate de creşterea preţului la energia electrică, care reprezintă cam 80% din totalul costurilor cu irigaţiile. Lipsa unui program coerent de irigaţii are contribuţia sa la dezastrul din agricultură“, a sintetizat Marcel Cucu, agricultorul din Brăila.

Agricultorii cred că ar fi timpul ca guvernanţii să vină şi cu proiecte viabile pentru realizarea unor sisteme de irigaţii eficiente, nu doar cu propuneri fanteziste.

„Grija guvernanţilor în următorii cinci ani este să pună la punct un proiect prin care să capteze apa din amonte spre aval, nu din Siret spre amonte, aşa cum s-au lăudat până acum. În felul acesta, consumul de energie electrică s-ar reduce la circa 30% din cât este acum. Trebuie schimbată complet optica“, a conchis, la rândul său, Ion Mănăilă, fermierul din Teleorman.

Sisteme de irigaţii individuale, nu mamut

Legat de „optică“, fermierii cred că Ministerul Agriculturii ar trebui, mai degrabă, să-i sprijine pe fermieri să construiască sisteme individuale de irigaţii decât să arunce banii pe proiecte mamut ineficiente. Micile staţii de irigare, adaptate nevoilor fiecărui fermier din punctul de vedere al consumului de apă şi curent, ar trebui să devină principala preocupare a guvernaţilor, cred agricultorii.

Există chiar un proiect depus la Ministerul Agriculturii de către Cooperativa Micilor Fermieri Argeşeni pentru realizarea de sisteme individuale de irigaţii care n-ar trebui să coste mai mult de 20.000 de euro, cu tot cu puţul forat la 80 de metri şi bazinul de acumulare aferent. Realizarea unor sisteme de irigaţii eficiente ar trebui să fie o prioritate maximă pentru guvernanţi, în condiţiile tendinţei de deşertificare a unor zone întinse din suprafaţa României.

Ministrul o ţine pe a lui...

La începutul anului, ministrul Agriculturii declara că autorităţile române încearcă să obţină de la Comisia Europeană fonduri de un miliard de euro pentru refacerea infrastructurii de irigaţii existente în urmă cu 23 de ani. Experţii Băncii Mondiale au calculat că aceasta este suma de care România ar avea nevoie pentru refacerea şi modernizarea sistemului de irigaţii, mai precis banii ar ajunge pentru refacerea infrastructurii de irigaţii pentru circa 800.000 de hectare.

Proiectul este considerat de către fermieri mai degrabă fantezist şi foarte scump, pentru că presupune realizarea unui sistem de irigaţii din aval în amonte, alimentat din râul Siret.

Marius Şerban

Neimplicarea în constituirea Camerelor agricole, crearea unui fond mutual, nivelul scăzut al subvenţiei pentru 2013-2014, dar şi aderarea la o nouă structură europeană au fost printre subiectele abordate de Laurenţiu Baciu cu ocazia conferinţei organizate de Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), la începutul lunii octombrie.

Camerele agricole, neadecvate şi ireale. Laurenţiu Baciu a explicat cu această ocazie de ce consiliul directoral LAPAR a luat hotărârea de a nu se implica în realizarea Camerelor agricole. „Considerăm Camerele agricole ireale şi neadecvate condiţiilor din agricultură, drept urmare nu vom fi implicaţi în constituirea lor. În acelaşi timp, am decis să facem demersuri pe lângă cele două comisii din Senat şi Camera Deputaţilor pentru a mai modifica ce se poate la aceste camere, ca să fie într-adevăr folositoare şi funcţionale“, a spus acesta.

Înfiinţarea fondului mutual LAPAR. Depunerea actelor la Ministerul Agriculturii pentru crearea fondului mutual va avea loc anul viitor, în martie, iar membrii fondatori vor fi majoritatea din cadrul organizaţiei. „LAPAR este una dintre organizaţiile care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru înfiinţarea acestui fond. Este o acţiune destul de îndrăzneaţă, mai ales că noi suntem începători, dar sperăm să avem o echipă bună de lucru. De asemenea, pe lângă membrii fondatori care sunt majoritatea din LAPAR, mai este timp şi pentru înscrierea altor persoane. Chiar am fost surprins plăcut de dorinţa unora care activează în agricultură de a participa la crearea fondului mutual“, a menţionat Baciu.

Nivelul subvenţiilor pentru 2013-2014. Cuantumul subvenţiei, din informaţiile anunţate de Ministerul Agriculturii, este de 139 de euro, bani de la UE, şi 21 de euro, de la bugetul de stat. Dar, liderul LAPAR a explicat că suma corectă pe care o primeşte un fermier este cu totul alta. „Din cei 139 euro rămân în jur de 125 euro după ce se face corecţia liniară, iar pentru cei 21 euro am primit asigurări de la directorul APIA că se depun eforturi ca să nu se mai modifice, dar, până când nu va exista o Hotărâre de Guvern în acest sens, suma se poate modifica. Însă, dacă o comparăm cu subvenţia de anul trecut, putem vorbi de o creştere, însă nu de una semnificativă. Anul trecut subvenţia a fost de 106 euro de la Comunitatea Europeană şi de 31 de euro de la buget. În total au fost 137 de euro/ha şi aici mă refer la suma primită fizic pe ha, nu la cea anunţată.“

Înscrierea LAPAR în ELO. Aceasta este o organizaţie europeană similară cu COPA COGECA, compusă din proprietarii de terenuri, dar şi din arendaşi. Organizaţia funcţionează la Bruxelles şi are ca scop reprezentarea intereselor agricultorilor. Diferenţa între cele două organizaţii este nivelul cotizaţiei, care în cazul ELO este net inferioară, cam de 10 ori mai puţin faţă de COPA COGECA.

Daniela CRISTESCU

Acordarea plăţilor cuplate, ajutor suplimentar pentru tinerii fermieri, sprijin pentru zonele defavorizate, fonduri dedicate procesului de înverzire, introducerea la plată a ovinelor şi bovinelor, transferul din pilonul 1 în pilonul 2 a unui miliard de euro sunt doar câteva dintre propunerile celor paisprezece organizaţii ale producătorilor agricoli din România, membre ale Alianţei RO PAC, prin care acestea vor să ajute Ministerul Agriculturii în elaborarea noului Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Măsurile au fost prezentate la Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală, din cadrul USAMV, de către Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România. Pe lângă reprezentanţii organizaţiilor membre alianţei RO PAC, la eveniment au mai participat Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, şi Avram Fiţiu, secretar general al Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică.

Printre măsurile realizate de organizaţiile de producători în vederea elaborării PNDR 2014-2020 se numără următoarele:

Alocarea a 15% din bugetul pentru pilonul 1 către plăţile cuplate. „Susţinem plăţile cuplate deoarece acesta este singurul mod prin care vom reuşi să arătăm munca agricultorului reflectată direct în produsele agricole. Niciodată nu vom putea merge să cerem ministrului bani dacă noi nu ştim care este ponderea noastră în PIB-ul României. Şi nici politicile pe care le susţinem împreună cu Ministerul Agriculturii la Ministerul de Finanţe şi la Guvernul României nu le vom putea prezenta dacă nu avem valoarea reală a producţiei scoase din agricultură“, a precizat Claudiu Frânc.

Mai mult, acesta a dat şi un exemplu, prin care a dovedit cum în 2011 producţia laptelui fiscalizat a scăzut aproape la jumătate din lipsa subvenţiei.

„Am avut acea subvenţie de 0,3 bani pe litru de lapte, în perioada 2007-2010. În primii ani de aplicare, România a înregistrat o creştere a producţiei de lapte plecată de la procesare, de la 700.000 de tone în 2008 la 1.400.000 de tone în 2010. În 2011, când această schemă a dispărut, din cauza aderării României la spaţiul Schengen, producţia de lapte fiscalizată în România a scăzut la 800.000 de tone. Nu s-au tăiat vacile, nu a dispărut acest lapte din piaţă. Ci, din nou, acest lapte a intrat în economia neagră. În momentul în care, prin acest sistem de plată cuplată, vom reuşi să atribuim o sumă pentru a vinde marfa agricultorilor într-o formă fiscalizată, care să se reflecte în bugetul total al veniturilor din agricultură, să fiţi convinşi că şi Ministerul Agriculturii, în negocierile cu Guvernul, va reuşi să aloce mult mai mulţi bani agricultorului român.“

Plata suplimentară pentru tinerii fermieri. Măsura prevede ca toţi cei care vor accesa Măsura 112 sau care au accesat actualul PNDR să poată fi stimulaţi prin instituirea unui ajutor suplimentar de 25%.

Sprijin pentru zonele defavorizate. „Cerem pe acest segment să se atribuie un procent de 2% din sumele alocate în 2001. Iar, spre bucuria noastră, comisarul Dacian Cioloş a menţionat că s-a aprobat posibilitatea ca România să redefinească zonele cu deficit economic agricol pe cele 8 criterii, urmând ca din suprafaţa totală a României cca 20% să intre în acest pachet de plăţi pe zone defavorizate“, a explicat Frânc.

Procesul de înverzire. 30% din bugetul destinat pe pilonul 1 din PNDR 2014-2020 trebuie să reprezinte plăţi de înverzire.

Introducerea ovinelor şi bovinelor la dreptul de plată începând cu 2015, în rezerva creată prin fermierul activ şi prin plata pentru suprafeţele de păşuni pe care România le deţine în funcţie de încărcătura de animale.

„Soluţia este foarte simplă: în toată lumea se merge pe hectarul de păşune cu o unitate vită mare şi făcând acest lucru vom scoate din plată o suprafaţă destul de importantă de păşuni, pentru care şi-aşa sunt luaţi bani numai de şmecheri şi vor rămâne pentru crescătorii de vaci şi de oi care într-adevăr folosesc păşunile“, a spus preşedintele FCBR.

Transferul din pilonul 1 în pilo­nul 2 a unui miliard de euro prin cele două măsuri: rezervă din păşuni şi definiţia fermierului activ.

Program subtematic pentru instalarea tinerilor fermieri. În pilonul II, de dezvoltare rurală, o chestiune foarte importantă este programul de instalare a tinerilor, prin care, dacă va fi agreat şi adoptat de Ministerul Agriculturii, s-ar putea instala 13.000-14.000 de tineri fermieri în şapte ani, pe când prin modelul actual sunt bani doar pentru instalarea a maximum 1.200 -1.300 de tineri fermieri în şapte ani.

Măsuri multe, fonduri puţine

Referitor la propunerile Alianţei RO PAC, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, a menţionat că, în elaborarea măsurilor care se prefigurează a fi în număr de 14, trebuie avută în vedere alocarea financiară, care nu mai este la acelaşi nivel cu cea din 2007-2013.

„Atunci când elaborăm PNDR trebuie să ţinem cont de alocarea financiară, care nu mai  este aşa de generoasă ca cea din 2007-2013.

În egală măsură, anumite fonduri trebuie să meargă pe măsurile de înverzire, iar atunci când vorbim de 7,1 miliarde de euro pe tot PNDR-ul şi scădem în jur de 600 sau 800 milioane de euro pe zona de bunăstare la porc şi la pasăre, sigur veţi vedea că fondurile sunt din ce în ce mai puţine. Din acestea, mai scădem şi partea de infrastructură locală, 1,1 miliarde de euro – suma propusă de Ministerul Agriculturii, la care se adaugă 200 milioane de euro, care pot fi accesaţi prin grupurile de acţiune locală.

Din păcate, pe partea de investiţii, fondurile sunt din ce în ce mai puţine şi trebuie să ne concentrăm pe măsurile care ne interesează“, a explicat ministrul.

În privinţa calendarului pentru aprobarea viitorului PNDR, Daniel Constantin a precizat că, după ce vor fi preluate informaţiile de la toate asociaţiile din domeniu, la jumătatea sau sfârşitul lunii octombrie vor fi prezentate principalele direcţii de finanţare din viitorul PNDR. În luna ianuarie programul va fi trimis la Bruxelles, după care va urma procesul de negociere, care poate dura până la 6 luni de zile.

Daniela CRISTESCU

Campania agricolă de toamnă a fost însoţită de un nou incident meteorologic – inundaţii în perimetru restrâns (Galaţi - Tulcea) şi precipitaţii record pentru media obişnuită, de până la 80 l/mp/24 de ore, în sudul şi sud-estul ţării, urmate de un început de octombrie considerat cel mai rece din istoria măsurătorilor meteo, ultima perioadă suprapunându-se cu epoca optimă de semănat a cerealelor păioase şi, în jumătatea de nord şi vest a ţării, cu recoltarea porumbului, florii-soarelui şi sfeclei de zahăr. Cum se desfăşoară lucrările agricole în ţară în aceste împrejurări şi dacă, în plan obiectiv, preţurile mici practicate în acest an la grâu i-au determinat pe fermieri să-şi modifice structura de culturi, în dauna cerealelor păioase, aflăm şi noi astăzi.

Iaşi: Rapiţa nu a răsărit uniform

În zona Iaşului precipitaţiile nu au fost atât de abundente astfel încât să întrerupă intervenţia în câmp pentru principalele lucrări de sezon. Dimpotrivă, ploile au adus în sol umiditatea de care era nevoie. Aplicând setul de lucrări fără arătură, numai cu afânarea la 15-18 cm, ing. Aurel Placinschi mai avea puţin şi încheia semănatul pe 1.000 ha de grâu, în perioada optimă. Rapiţa, în schimb, cultivată mai târziu, era, la vremea la care scriam, bine dezvoltată pe 100 ha şi mai puţin pe 300 ha: „Cultura n-a răsărit uniform din cauza temperaturilor scăzute survenite la sfârşit de septembrie şi început de octombrie. Prognoza pe următorul interval, cu temperaturi pozitive, situate în media lunară, mă determină să sper că, până la urmă, şi cele 300 ha se vor consolida până la intrarea în iarnă.“ Cât despre influenţa preţului mic la grâu asupra structurii de culturi, în ferma de la Ţigănaşi nu poate fi vorba despre aşa ceva: „Avem o structură stabilă de culturi, cu loturi de hibridare de porumb şi floarea-soarelui, astfel încât asolamentul este obligatoriu. Pe urmă, preţul dintr-un an este conjunctural, pesemne nu se va repeta doi ani consecutiv, cred şi sper acest lucru.“

Tulcea: Orzul câştigă teren în detrimentul grâului

În Tulcea, aşa cum ne spunea ing. Ion Bălan, preşedintele Asociaţiei fermierilor, există tendinţa diminuării suprafeţei cultivate cu grâu, generată de preţurile mici din 2013: „Este chiar mai pronunţată tendinţa despre care vorbiţi. Mai mulţi fermieri au cultivat orz în detrimentul grâului. Orzul a avut preţ stabil în decursul anilor, n-a fost speculativ şi oscilant, ca la grâu. La noi, în Tulcea, se cultivă cu orz cam 15.000 ha; suprafaţa va urca undeva la 20.000 ha. La grâu judeţul are 65-70.000 ha şi se va micşora cel puţin cu 5.000 ha. Vă dau exemplul fermei mele: eu cresc suprafaţa de orz, la 400 ha, şi pun mai puţin grâu, în jur de 530 ha. Până acum am semănat 400 ha rapiţă, 200 ha de orz şi 165 ha grâu. Am avut perioada de întrerupere din cauza ploilor, dar e foarte bine c-a plouat; mai rău era să nu avem precipitaţii. Pe 7-8 octombrie se va intra fără probleme la pregătirea solului şi la semănat, mai ales că mulţi fermieri au renunţat parţial la arat. Eu, de exemplu, am unele sole pe care le ar, pe altele le scarific, pe unele le lucrez cu discul. Cam la patru ani fiecare trece printr-un ciclu din acesta, adică nu merg exclusiv pe arătură sau scarificare. Le îmbin, un 30-30-30%, depinde de premergătoare: după păioase prefer să pun rapiţa în disc, unde am porumb scarific etc. Rapiţa nu arată deocamdată prea bine, pentru că eu am semănat-o după 1 septembrie şi nu a avut umiditate suficientă. Acum, după ploi, dacă va avea căldură suficientă, se va duce la 6-8 frunze, cât să intre în iarnă bine pregătită.“

Mehedinţi: Valul de ploi, mană cerească

Asociaţia producătorilor Mehedinţi este conectată la ce va să fie anul viitor, odată cu crearea bursei de cereale din sudul ţării, de la Corabia. Ing. Cornel Stroescu ne spunea că preţul real şi sigur de pe bursă va împiedica fenomenul bănuit a fi speculativ, din acest an. Cât despre grâu, nimeni din zonă nu va diminua suprafaţa, pentru că „de pâine nu se poate lipsi nimeni.“  Tot pentru Mehedinţi, ploile, chiar şi în exces, au fost mană cerească. De mult timp nu au mai căzut precipitaţii toamna, în epoca de semănat: „Pe noi, chiar dacă vremea a întrerupt lucrările în câmp pentru câteva zile bune, ploile ne-au bucurat, fiindcă ne săturasem de secetă.“ Şi apropo de secetă şi de textura solului, pentru a păstra puţina umiditate în pământ Cornel Stroescu a adoptat soluţia scarificatului concomitent cu recoltarea: „La mine, indiferent de planta premergătoare, după combină merge tractorul cu scarificatorul. Am trei combine şi trei scarificatoare, aşa că o lucrare o am făcută indiferent de condiţiile meteo din tipul semănatului. În ferma mea am semănat 200 ha cu rapiţă, am pregătit terenul pentru 200 ha de orzoaică şi acum recoltez porumbul, mai am 100 ha, scarific şi pregătesc patul germinativ pe 600 ha pentru grâu. Sigur am să finalizez semănatul până în jurul datei de 15 octombrie.“

Satu Mare: Campanie agricolă aglomerată în octombrie

La Satu Mare, ca de altfel în centrul şi vestul ţării, situaţia e un pic diferită. Ing. Cristian Moldovan, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli: „În primăvară, cel puţin la noi în firmă (grupul Promat), dar sigur şi în alte zone din judeţ, pentru că au fost precipitaţii abundente, s-a semănat cu o lună întârziere. În septembrie nu am recoltat nimic, tot din cauza ploilor. Aproape toată campania de toamnă s-a concentrat în luna octombrie.“ Pe 4 octombrie mai erau de recoltat 80% din suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui, iar la porumb lucrarea era efectuată pe 15-20% din teren. Se recolta, de asemenea, la soia şi sfecla de zahăr. În paralel s-a semănat: „Rapiţa este semănată pe 400 ha, arată bine, acum suntem în faza tratamentelor chimice, la grâu vom merge cu 1.500 ha şi o mică diferenţă de teren o ocupăm cu triticale.“  Probleme cu pregătirea solului nu sunt, dat fiind că firma practică tehnologia no-tillage, ceea ce salvează, în condiţiile acestui an, mai ales timp şi costuri. Despre preţul grâului, Cristian Moldovan are o opinie total diferită de colegii săi: „Eu cred că este eronat să ne raportăm la preţurile anului trecut, an cu totul atipic, cu preţuri foarte mari, pe fondul producţiei mici. Corectă este comparaţia cu un an asemănător, 2011, în opinia mea, cu condiţii şi producţii asemănătoare cu 2013. Acum doi ani preţul a fost de 0,80 lei/kg la grâu şi de 0,70 lei/kg la porumb. Faceţi diferenţa şi cam pe aici ar trebui să judecăm lucrurile.“

Dâmboviţa: Întârzieri la semănatul orzului

În Dâmboviţa, în ferma din Dărmăneşti a ing. Marius Gheboianu, situată pe un teren „categoria III şi IV în clasa de fertilitate“, cei 60 litri/mp de ploi au decalat semănatul: „La orz (70 ha) am ieşit din epoca optimă cu şapte zile cel puţin, sper să mă încadrez la grâu (300 ha), însă terenul mult prea umed îmi creează greutăţi şi va afecta calitatea patului germinativ. Totul depinde acum de vreme, la noi şi ieri (n.n. – duminică, 6 octombrie) a fost umed, iar de vineri am înţeles că plouă iar.“ Recoltarea se încheiase la porumb şi floarea-soarelui, dar nu şi la culturile succesive: „Ca să compensez lipsa de fertilitate a solului am mers, după orz, cu o cultură dublă de porumb şi floarea-soarelui, folosind hibrizi extratimpurii. Ele arătau extraordinar de bine, dar o furtună mi-a culcat la pământ o parte din cultură, aşa că estimez pierderi de 40%.“ Marius Gheboianu va renunţa la o parte din grâu: „Normal că m-a deranjat preţul speculativ. Voi obţine mai puţin grâu şi mă voi axa pe culturi cu preţuri stabile.“

Maria Bogdan

Starea de tasare şi compactare se întâlneşte, cu precădere, pe solurile cu conţinut ridicat de argilă dar poate fi provocată, în special, de executarea neraţională a lucrărilor solului (lucrări numeroase, la grad de umiditate necorespunzător, cu unelte neadecvate).

Măsurarea acestora se poate efectua prin determinarea densităţii aparente (Da) şi a porozităţii solului.

Un sol afânat, proaspăt arat, are Da de 0,8-1,0 g/cm³, solul aşezat are Da 1,0-1,4 g/cm³ şi este cel mai propice creşterii şi dezvoltării plantelor, iar solul tasat şi compactat are Da mai mare de 1,5-1,6 g/cm³ şi aici regimul aerohidric şi de nutriţie a plantelor, precum şi activitatea microbiologică sunt necorespunzătoare.

Tasarea se manifestă, de regulă, până la adâncimea de 30-40 cm, iar compactarea, la peste 40-50 cm.

Porozitatea optimă este considerată atunci când spaţiul lacunar reprezintă 48-60% din volumul solului, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară 18-24%.

Spaţiul lacunar din sol este ocupat 2/3 cu apă şi 1/3 cu aer.

Porozitatea necapilară sau de aeraţie este socotită deficitară când are valori de 6-10%, moderată la 11-22% şi bună la 23-30%.

Ce neajunsuri au aceste soluri?

În primul rând asemenea terenuri sunt greu permeabile pentru apă. Apa din precipitaţii, în majoritate, bălteşte, se scurge la suprafaţa solului, se evaporă, deci se pierde.

Experienţele demonstrează că într-un sol afânat se infiltrează 65% din precipitaţiile căzute, iar în solul tasat şi compactat doar 9,2%. În acelaşi timp, pierderea apei din sol prin evaporare este de 13-14% în solul afânat şi depăşeşte 80% pe solul compactat.

În astfel de terenuri şi aeraţia este deficitară, motiv pentru care metabolismul rădăcinilor este stânjenit, respiraţia este redusă, proces care asigură eliberarea energiei necesare absorbţiei apei din sol.

S-a demonstrat că atunci când oxigenul din sol scade la 5% respiraţia rădăcinilor se reduce, iar la 1% se opreşte.

La fel, creşterea conţinutului în dioxid de carbon din sol la 2% opreşte respiraţia rădăcinilor.

Pe solurile tasate şi compactate lucrările se execută mult mai greu. La fiecare creştere a Da cu 0,01 g/cm³ rezistenţa la arat creşte cu 0,8-1 kgf/dm², iar consumul de motorină creşte cu 0,24 l/ha. Pe astfel de terenuri gradul de patinare a tractoarelor este de 16,9%, faţă de 9,6% pe terenul netasat, iar consumul de motorină la executarea arăturii este de peste două ori mai mare.

Cultura porumbului pe solul tasat a dus la reducerea sistemului radicular cu 41%, a suprafeţei foliare de la 5.504 cm²/plantă la 2.804 cm²/ plantă, înălţimea plantelor a scăzut de la 171 cm la 140 cm, iar producţia a scăzut cu 540-1.560 kg/ha.

La sfecla de zahăr, socotind producţia obţinută pe un sol cu Da de 1,38 g/cm3 egală cu 100%, pe solul cu Da de 1,50 g/cm3 producţia s-a redus la 55%.

Ce măsuri sunt necesare pe asemenea terenuri?

Pe solurile tasate sunt necesare arături adânci executate cu plugul prevăzut cu scormonitori, iar pe cele compactate se vor efectua lucrări de scarificare la 60-80 cm adâncime.

Se vor administra cantităţi cât mai mari de îngrăşăminte organice şi se vor încorpora în sol toate resturile vegetale.

Practicarea asolamentelor de lungă durată, din care să nu lipsească gramineele şi leguminoasele perene, contribuie la îmbunătăţirea substanţială a acestor terenuri.

Prof. dr. Vasile POPESCU

După un an 2012 „catastrofal“ pentru producătorii de cartofi din România, anul în curs se anunţă ceva mai bun pentru cei care activează în sector. Mai mult, producţia mică obţinută la nivel european a făcut ca după mulţi ani interesul pentru cartofii româneşti să fie tot mai mare. Nu numai că aceştia sunt căutaţi, ci sunt preluaţi chiar direct din câmp. Mai rămâne doar ca şi producătorii să câştige de pe urma acestei situaţii.

La nivel naţional vorbim de o medie de 15-16 tone la hectar, faţă de 9 tone anul trecut şi chiar 25-30 de tone la hectar în cazul societăţilor care folosesc sămânţă de calitate, după cum afirmă Romulus Oprea, vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale Cartoful din România.

Producţiile au fost bune în Covasna, Harghita şi Braşov, în timp ce în Suceava au fost mici, spune şi Ioan Benea, preşedintele federaţiei. El adaugă că pentru „că cine a avut curaj să pună cartofi a fost un an bun“. Benea face referire la costurile ridicate pentru înfiinţarea unui hectar de cartofi (25.000-30.000 de lei), dar şi la faptul că în ultimii ani condiţiile meteo dificile, dar şi preţurile mici i-au determinat pe mulţi agricultori să renunţe la această cultură.

Suprafeţele s-au micşorat inclusiv în Harghita, una dintre regiunile importante pentru această cultură. Reducerea a fost determinată în principal de condiţiile dificile de piaţă, mai ales de importurile ieftine, care au adus în pragul falimentului agricultorii din zonă nevoiţi să renunţe la cultura cartofului şi să se reorienteze din mers spre alte culturi. În ultimii zece ani, în Harghita suprafeţele s-au redus cu aproape 5.000 de hectare, ajungând la mai puţin de 10.000 ha în acest an.

Producţii mai mari decât în 2012

În Braşov, una dintre zonele renumite pentru cartofi, producţia din acest an a fost considerabil mai ridicată decât cea de anul trecut, când condiţiile meteo nefavorabile şi-au spus cuvântul. Suprafeţele cultivate au atins în 2013 circa 13.400 de hectare, estimările privind producţia la hectar ridicându-se la aproximativ 23 de tone, comparativ cu 9,8 tone, în 2012.

„Putem spune că este o producţie normală pentru zona Braşovului. Producţia medie care se obţine într-un an agricol bun poate ajunge şi la 25 de tone la ha, iar la marii producători care aplică toată tehnologia necesară pentru obţinerea unei producţii mari se poate ajunge şi la peste 30 de tone la ha“, a declarat Mihai Gyero, director în cadrul Direcţiei Agricole Braşov.

În Harghita producţia a fost ceva mai mică, estimările iniţiale ale oficialilor de la Direcţia Agricolă şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Harghita – cu câteva săptămâni înainte de finalizarea recoltatului – ridicându-se la circa 16 tone la hectar în medie, în timp ce în Covasna estimările erau de peste 20 tone/ha.

Interes scăzut pentru cartofii de sămânţă

Suprafeţele cu loturi semincere s-au redus dramatic în ultimii ani şi se pare că vor continua să scadă şi în viitor. Cultivatorii spun că s-a ajuns la această situaţie din cauza lipsei apei.

„2013 a fost un an slab pentru cartoful de sămânţă pentru că nu a plouat. Din luna mai nu a mai căzut nicio ploaie şi s-a instalat seceta. A fost un an prost, la fel ca şi 2012. Fără irigaţii nu se poate face producţie“, spune Emil Turdean, un producător de cartofi din Turda, judeţul Cluj care a recoltat în acest an doar vreo 60 de tone de cartofi de sămânţă de pe 15 ha. El susţine că este pe cale să renunţe la loturile semincere, pentru că nu poate să facă faţă secetei.

Nici la cartofii de consum lucrurile n-au stat deloc mai bine în zona Clujului, pentru că nici aceştia n-au crescut din cauza lipsei apei, povesteşte Turdean.

Potenţial de export

Spre deosebire de alţi ani, în care producătorii locali se plângeau de faptul că piaţa românească este invadată de importuri, la preţuri de dumping, din Polonia în mod special, în acest an situaţia s-a schimbat radical. Pe fondul producţiei mici la nivel european, este cerere mare pentru cartofii româneşti, care sunt preluaţi direct din câmp, după cum spune Ioan Benea.

„Producţia s-a vândut direct din câmp la greci, bulgari, unguri sau polonezi. Importatorii vin direct cu tirul în câmp, îl încarcă, dau banii producătorului şi pleacă. Producătorii sunt mulţumiţi, chiar dacă iau pe un kg 1 leu – 1,5 lei, dar au fost eliminaţi intermediarii, iar faptul că primesc banii imediat este un mare ajutor pentru ei. Cererile sunt destul de mari, de la 5.000 de tone până la 100.000 de tone de cartofi“, a spus Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale „Cartoful“ din România.

Pe piaţa internaţională cererea continuă să crească ca urmare a producţiei reduse din Europa în acest an. Aşa se şi explică preţul actual de 1,5-2 euro pe kilogram la extern, comparativ cu 1 euro pe kilogram cu un an în urmă, spune Benea.

Şi producătorii din Harghita speră să profite de pe urma acestei conjuncturi.

„Preţul este mult mai bun decât anul trecut şi avem speranţe că va mai creşte. (...) Este o producţie mai slabă şi în Germania, nordul Italiei, Slovacia sau Cehia şi de aceea creşte preţul. Vestea bună este că se cer cartofi atât pe piaţa internă, cât şi la export, în Grecia, Italia sau Ungaria şi avem producători pregătiţi pentru export“, a afirmat Torok Jeno, directorul Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Harghita.

Acesta susţine că pe piaţa internă preţul la producător este de 1 leu pe kilogram, comparativ cu 65 de bani, anul trecut.

Cât despre evoluţia viitoare a pre­ţului, Romulus Oprea susţine că acesta va mai creşte mult în acest an pentru că nu e marfă nicăieri şi să nu ne mire dacă peste câteva luni vom găsi în piaţă cartofii la 3 lei kilogramul.

Suprafeţele cultivate cu cartofi în 2013 la nivel naţional se ridică la circa 41.000 de ha, potrivit datelor APIA, comparativ cu 250.000 ha, în 1989. Cât despre loturile semincere, în prezent mai avem doar 103 ha, faţă de 13.000 ha în anul 1990.

Ioana GUŢE

• Interviu cu George Robu, preşedinte APNLF

În luna septembrie a acestui an, Asociaţia Profesională Naţională pentru Legume şi Fructe, înfiinţată în 2008, şi-a schimbat conducerea în următoarea formulă: preşedinte – George Robu, vicepreşedinţi – Ion Oprea, Emil Apostoloiu, Mircea Croitoru şi ca membri – Florin Ciobanu, Francisc Kelemen, Petre Cătineanu, Marian Băluţă şi Florin Istrat. În forma sa „rebranduită“, APNLF a anunţat o serie de măsuri şi acţiuni despre care am vorbit cu preşedintele George Robu, legumicultor „de când se ştie“, cum chiar domnia sa spune, cunoscut publicului larg ca actor şi prezentator al emisiunii „Viaţa satului“, de la TVR 1.

– Asociaţia dvs. a fost înfiinţată în 2008. Aveaţi, la vremea respectivă, 82 de membri. În septembrie 2013, după noile alegeri, câţi membri aveţi şi ce suprafaţă însumată de legume şi fructe?

– M-aţi prins pe picior greşit. Suntem în curs de desfăşurare a procedurii şi vă pot spune invers, că nimeni dintre cei cu care eu am luat legătura ori din foştii membri nu şi-a anunţat retragerea. Dim­potrivă, toată lumea vrea să continuăm în această formulă.

– Comitetul de conducere a cerut să fie informat despre problemele reale pe care fermierii le întâmpină. Care sunt dificultăţile frecvente pe care vi le-au comunicat colegii din ţară?

– Cea mai stringentă şi cu care am de gând să mă bat până la capăt este evaziunea fiscală. De fiecare dată când m-am întâlnit cu ministrul Daniel Constantin şi secretarii de stat Achim Irimescu şi Daniel Botănoiu am spus că este treaba dumnealor, mă rog, a guvernului, să rezolve acest cancer fundamental al agriculturii, evaziunea fiscală, fenomen care nu va face altceva decât să spulbere orice plan naţional de dezvoltare rurală, orice încercare de atragere de fonduri etc. Atât timp cât va exista evaziunea fiscală toate-s apă de ploaie! Este părerea mea. Dacă cineva mă poate combate şi-mi va dovedi contrariul voi fi fericit; altminteri asta cred şi spun că nu-mi place ceea ce se întâmplă cu ţara mea şi în ţara mea. Şi nu luaţi doar o vorbă mare ceea ce vă spun, am avut o mulţime de ocazii să plec, dar n-am făcut-o pentru că eu doresc ca, peste timp, copiii mei să trăiască cu onoarea şi mândria de a fi român.

– Printre scopurile pentru care a fost înfiinţată organizaţia v-aţi propus să fiţi partener de dialog cu statul. În ce mod aţi reuşit acest lucru şi cât de receptive, în sensul pragmatic, au fost instituţiile la propunerile dvs.?

– Nu mă pot exprima din poziţia pe care o am în cadrul organizaţiei, aici se poate pronunţa mult mai bine colegul Mircea Croitoru, pe care l-am înlocuit la cârma APNLF, că dumnealui s-a bătut până acum pentru asociaţie şi producători. Mă pot exprima doar din punctul meu de vedere, bazat pe experienţa mea de agricultor, de copil de la ţară, la nivel de prima persoană fizică din judeţul Teleorman care a făcut primul proiect SAPARD, prima persoană din judeţ care a făcut şi un al doilea SAPARD: mi se pare o ipocrizie. Se vorbeşte mult şi se face puţin.

– La ultima întâlnire aţi acreditat o societate – SC Traditional Resources Management, membră şi ea a organizaţiei – ca unic distribuitor pentru produsele obţinute de fermieri care nu au puterea să-şi comercializeze pe cont propriu rodul activităţii.

– Fac o precizare. Mai mult de 80% din membrii asociaţiei noastre şi mai mult de 90% din cultivatorii de legume şi fructe din România nu au puterea financiară şi capacitatea logistică de a încheia contracte cu lanţurile de supermaket-uri din ţară, inclusiv din cauza clauzelor impuse – să aibă maşini şi depozite frigorifice, o continuitate în livrare, un plan de cultură etc. Atunci, pentru că asociaţia este nonprofit şi nu poate face acest lucru, am creat o firmă, Traditional Resources Management, care să preia această povară a distribuţiei şi valorificării recoltei. Ei au infrastructură, transport la condiţiile solicitate, oameni care să negocieze preţurile. Este, ca să nu se înţeleagă altceva, un reprezentant al nostru, al fermierilor din APNLF, în relaţia cu supermarket-urile, iar vizate sunt toate sortimentele care se produc în ferme, inclusiv bio, eco sau în conversie.

– Conducerea asociaţiei a avut o întâlnire şi cu anumite lanţuri de magazine. Cu ce rezultat?

– Am avut întrevederi chiar dinainte de a prelua funcţia de reprezentare în APNLF, pe vremea când lansasem proiectul „SOS Legumicultura“, tradus „Sfaturi, Oportunităţi, Soluţii în Legumicultură“. Aici m-am bucurat de sprijinul oficialilor de la Ministerul Agriculturii, pe un subiect pentru care întotdeauna am găsit uşa deschisă. La nivel declarativ şi uşile supermaket-urilor sunt deschise! În clipa de faţă, într-o asociere cu BIO România, organism condus de colegul Marian Cioceanu, am avut întâlniri cu mai multe supermaket-uri, un singur lanţ reacţionând pozitiv deocamdată la propunerile noastre.

– Într-un comunicat către membrii asociaţiei spuneaţi că, pe 13 septembrie, la Sediul Sucursalei Regionale CEC, în prezenţa dvs. şi a lui Marius Cioceanu – preşedintele BIO România, s-a lansat un produs de finanţare denumit „Oferta pentru finanţarea proiectelor de investiţii privind trecerea de la convenţional la bio şi modernizarea fermelor bio existente“. Care sunt condiţiile de creditare?

– Proiectul este numai al BIO, eu n-am niciun merit. Creditul este de 10.000 până la 50.000 de euro, iar condiţia este ca solicitantul să aibă un proiect, să fie membru al BIO –România sau al Asociaţiei Profesionale Naţionale pentru Legume şi Fructe. În rest, toate lucrurile sunt făcute, deci solicitantul care îndeplineşte aceste criterii are calea deschisă la creditare, la garanţii, la piaţă.

– Şi acum, pentru că ştiu că este proiectul dvs. de suflet, vorbiţi-ne despre experimentul Piaţa Filaret, pe care aţi deschis-o.

– Experimentul îmi depăşeşte toate aşteptările. Trebuie ca oamenii să vină să vadă ce este aici ca să-şi dea seama despre iniţiativa noastră. Regula de bază într-o piaţă în care se vând doar produse adevărate, adică de la mama lor, este ca omul întâi să guste şi apoi să facă un preţ, de comun acord cu producătorul. În felul acesta şi producătorul are un feedback, îşi adaptează tehnologia, să corespundă produsul muncii lui cu dorinţa şi gustul cumpărătorului. Pe de altă parte, vreau să fac şi o curăţenie în lumea noastră, a producătorilor. Chiar dacă sunt preşedintele APNLF nu înseamnă că voi ţine în orice condiţie partea producătorilor. Pentru că nu sunt ipocrit, spun clar: în rândul producătorilor români sunt foarte mulţi, scuze, golani care nu respectă tehnologia, nu respectă nimic, intră pe piaţă otrăvind produsele, fără să se gândească că, dacă vor fi corecţi cu tehnologia, pe parcurs piaţa îi va răsplăti. Deci experimentul Filaret va face şi triere între producători astfel încât piaţa să ofere cinstit calitate.

Maria BOGDAN