Digitalizarea agriculturii este un subiect despre care s-a tot vorbit și se vorbește fiind, de altfel, o soluție pentru multe dintre problemele industriei agricole.

Unul dintre principalele proiecte de transformare digitală a agriculturii este DEMETER, o aplicare pe scară largă a platformelor bazate pe IoT (Internet of Things) bazate pe agricultură inteligentă interoperabilă, implementată printr-o serie de 20 de piloți din 18 țări (dintre care 15 țări membre UE, inclusiv România).

Lansat în 2019, DEMETER a împlinit un an, ocazie cu care a fost lansat și primul apel deschis pentru proiecte, numit DEVELOP. Misiunea sa este de a atrage start-up-uri și IMM-uri cu produse tehnologice ce pot fi implementate în cadrul mediului de afaceri din agricultură. Proiectele depuse, ce au avut termen-limită data de 18 noiembrie 2020, vor fi evaluate și selectate în perioada 19 noiembrie – 31 decembrie 2020, potrivit unui comunicat transmis de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR). Urmează apoi faza de contractare, în perioada 1 ianuarie – 31 ianuarie 2020, iar până la 31 iulie 2021 se vor derula etapele de dezvoltare, respectiv Develop – Sprint #1, #2 și #3.

Ce finanțează DEMETER

Potrivit APPR, DEMETER va finanța activitățile de integrare și interoperabilitate ale soluțiilor tehnologice și îmbunătățirea nivelului lor de inovație. Astfel de soluții vor mări și îmbogăți rezerva de oferte și opțiuni tehnologice ale DEMETER către cocrearea unor soluții specifice, pentru a ajuta utilizatorii finali să-și depășească nevoile și provocările.

„Suma totală disponibilă pentru primul apel deschis DEMETER este de 300.000 de euro. Fiecare IMM poate obține până la 30.000 de euro finanțare fără capitaluri proprii, iar proiectul va sprijini între 8 și 12 IMM-uri. Dar finanțarea nu este totul, proiectul va sprijini IMM-urile selectate cu suport tehnic și acces la infrastructura de top“, explică Miguel Goncalves, reprezentantul F6S – cea mai mare comunitate de start-up/IMM la nivel global – și managerul apelului deschis DEMETER.

Potrivit lui Goncalves, un nou apel deschis este planificat a se lansa vara viitoare. DEPLOY va avea un obiectiv diferit de primul apel deschis, DEVELOP, obiectivul propus fiind acela de a desfășura piloți geografici distribuiți la scară mică, pentru a demonstra impactul și potențialul abordării DEMETER în digitalizarea și stimularea agribusiness-ului european. „Vom căuta să finanțăm mici consorții de 2-3 parteneri cu un buget de până la 150.000 de euro pe proiect“, mai spune managerul primului apel deschis DEMETER.

Cum se poate controla

Întreaga activitate în cadrul DEMETER se învârte în jurul celor 20 de piloți, a situațiilor de utilizare din lumea reală și a cerințelor pe care le generează. „Obiectivul este de a ne asigura că orice dezvoltăm în DEMETER poate fi util și altor părți interesate din domeniul agricol și, în primul rând, fermierilor. Subiectele, sfera și dimensiunea piloților noștri acoperă o suprafață vastă, de la economisirea resurselor, cum ar fi apa și energia, la o gestionare a culturilor mai compatibilă cu mediul înconjurător, prin aplicarea redusă a îngrășămintelor și pesticidelor, îmbunătățirea bunăstării animalelor și trasabilitatea lanțurilor de aprovizionare“, se mai arată în comunicatul transmis de APPR. Unul dintre aspectele cheie în toate activitățile este de a pune fermierii în control asupra datelor și de a sprijini schimbul de date ușor, dar sigur, de exemplu în scopul evaluării comparative sau de raportare. În timpul primului an al proiectului din cei patru ani, s-a lucrat îndeaproape cu fermierii pentru a înțelege corect situația lor actuală, provocările și așteptările lor, se mai precizează în comunicat.

Cum ajută

După dezvoltarea arhitecturii generale de referință DEMETER, prima versiune a platformei și a instrumentelor de integrare a fost lansată acum. Principalele sale componente sunt: spațiul de colaborare deschis părților interesate (SOCS), unde fermierii, experții și alte părți interesate se reunesc pentru a colabora și împărtăși cunoștințele; DEMETER Enabler Hub (DEH), în care utilizatorii pot naviga și obține acces la resursele DEMETER; spațiul de interoperabilitate agricolă (AIS), unde dezvoltatorii își pot integra și implementa aplicațiile compatibile cu DEMETER și un număr de entități consolidate DEMETER (DEEs), care sunt entități externe sau furnizate de parteneri (lucruri, aplicații, platforme, servicii) pentru a oferi API-uri comune și pentru a utiliza modele comune de date. Acestea din urmă sunt specificate în modelul de informații privind agricultura, care oferă un model de meta-date și o serie de ontologii care alcatuiesc un model comun de date semantice.

Ce probleme ar putea rezolva proiectele primului apel deschis

Apelul deschis DEMETER #1 Develop este concentrat pe câteva provocări diferite: lucrările solului și monitorizarea umidității; aplicație foto interoperabilă cu etichetă geografică (Interoperable Geo Tagged Photo APP) – obiectivul este de a facilita furnizarea de fotografii cu etichetă geografică cu meta-date specifice de la fermieri către FMIS sau Agențiile de Plată; activator ISOBUS – scopul este de a permite diferitelor protocoale și standarde din domeniul agroalimentar să comunice între ele, permițând echipamentelor să interopereze cu alte echipamente și platforme; soluții bazate pe blockchain pentru aplicații agricole: nevoia de trasabilitate în domeniul agricol este bine cunoscută și ar putea fi aplicată în numeroase scenarii, de la simpla monitorizare a lanțului de aprovizionare, urmărirea achizițiilor, producția recoltelor și produselor alimentare până la înregistrarea terenurilor și plata serviciilor; integrarea proceselor de afaceri DEMETER (BPM): se dorește încurajarea managerilor de fermă să utilizeze mai bine o serie de surse de date și să creeze acțiuni bazate pe analiza datelor colectate pentru a îmbunătăți eficiența operațională.

Simona Nicole David

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România – AIPROM împreună cu specialiştii din domeniu, cu fermierii şi cu distribuitorii de input-uri pentru agricultură, au analizat situaţia produselor de protecție a plantelor pentru cele mai importante culturi, pentru boli şi dăunători specifici, evidenţiind golurile de protecţie şi încercând să estimeze pierderile de producţie înregistrate în absenţa acestor soluţii.

”Rezultatele acestui demers analitic vor fi puse la dispoziţia factorilor politici, a reprezentanţilor MADR, ANF şi a asociaţiilor profesionale de fermieri. Scopul proiectului este acela de a trage un semnal de alarmă cu privire la faptul că protejarea culturilor de atacul bolilor și dăunătorilor a devenit din ce în ce mai dificilă în contextul reducerii numărului de soluții disponibile pe piața europeană. A interzice produsele de uz fitosanitar fără a pune absolut nimic în loc credem noi că nu este sănătos. Astăzi, mai avem aproximativ 30% - 40% din produsele de uz fitosanitar disponibile acum 15-20 de ani” – a declarat dl. Vasile IOSIF, Președinte AIPROM.

Fermierul român rămâne încet, dar sigur fără soluții viabile de protecția culturilor. România are organisme de dăunare specifice, extrem de agresive și care nu sunt prezente în alte state europene. ”Un exemplu în acest sens este Tanymecus Dilaticollis (Raţişoara Porumbului). În absența unei derogări pentru tratamentul la sămânță, fermierul român nu are niciun produs eficient omologat pentru combaterea acestui dăunător care pune în pericol cultura de porumb, o cultură extrem de importantă în România” – a explicat Președintele Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România.

AIPROM crede cu tărie ca inovaţia reprezintă o parte importantă a soluţiei pentru o agricultură durabilă şi produse sănătoase într-o societate care respectă mediul şi gestionează cu inteligenţă resursele.

”Împreună cu fermierii, ne-am asumat misiunea de a furniza hrană suficientă, de calitate și accesibilă pentru o populație în continuă evoluție. Putem realiza acest deziderat numai dacă suntem pregătiți să îmbrățișăm tehnologia și să permitem inovațiilor din agricultură să își exprime potențialul. Ne dorim ca factorii de decizie să țină cont de realitățile curente vizavi de inovare și să nu solicite industriei de protecția plantelor produse care ar putea fi disponibile în mod real în 20-30 ani de acum încolo. AIPROM crede că acesta este momentul potrivit pentru ca toţi factorii interesaţi să coopereze pentru a pune la dispoziţia autorităţilor responsabile argumente consistente care să servească intereselor agriculturii româneşti” – a concluzionat dl. Vasile IOSIF, Președinte AIPROM.

Dăunători în cultura de cereale                                                         

Culturile de cereale păioase ocupă astăzi cea mai mare suprafață cultivată a tării, aproximativ 2,6-2,7 milioane de hectare. Pentru a ajunge la maturitate cerealele păioase petrec aproximativ 10 luni în câmp și sunt expuse unui număr foarte mare de agenți patogeni: boli, buruieni și dăunători.

”Controlul chimic al acestor patogeni reprezintă cea mai eficientă armă în lupta integrată împotriva acestora, toate celelalte măsuri agrotehnice de control au rolul de a reduce atacul agenților patogeni fără a-i putea controla efectiv. Inițiativa de reducere a consumului de pesticide în culturile agricole pune fermierii în situația de a nu mai putea face față presiunilor mari ale atacurilor principalilor patogeni (gândac ghebos, viermi sârmă) și totodată creează condiții propice de dezvoltare pentru agenții patogeni secundari (afide, boli ale bazei tulpinii, boli ale spicului). Controlul parțial sau lipsa controlului acestor patogeni duce la bioacumulări îngrijorătoare în timp foarte scurt, producând atacuri fără precedent în culturile de cereale (ex: atacul masiv de afide, muște ale cerealelor și cicade din toamna lui 2019)” – a explicat Adrian Cosor, membru AIPROM.

Pe termen mediu și lung, fără posibilitatea de alternare a modurilor de acțiune ale soluțiilor chimice, inițiativa de reducere a consumului de pesticide va atrage după sine apariția mai rapidă a fenomenului de rezistență al patogenilor la acțiunea pesticidelor, lăsând astfel fermierii fără suficiente instrumente necesare în lupta împotriva dăunătorilor și a bolilor.

Dăunători în cultura de grâu

Retragerea tratamentului sămânță și ulterior aproape a tuturor insecticidelor sistemice va duce la o utilizare excesivă a produselor de contact, cunoscute sub denumirea generică de piretroizi.

”Timpul scurt de protecție și rezistență, pe care o vor căpăta de la utilizarea excesivă, va duce la un număr mare de aplicări. Astfel că într-un an cu presiune mare a dăunătorilor acest fapt se va răsfrânge într-un mod negativ asupra reziduurilor din recolte, existând riscul ca din cauza unui număr foarte mare de tratamente să fie depășite MRL-urile și recoltele respective să fie interzise pentru comercializare și consum, putându-se merge până la obligarea fermierului să își distrugă recolta, fiind improprie pentru orice fel de consum” – a explicat Vladimir Cojuhari, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de porumb

Aproximativ două treimi din cantitatea de porumb produsă în întreaga lume este utilizată ca furaj. În unele ţări randamentul mediu la hectar atinge 10 t/ha, iar o mare parte a acestei cantităţi este recoltată în stare matură şi utilizată ca furaj.

”Atât porumbul boabe, cât şi porumbul însilozat reprezintă hrană cu cel mai ridicat conţinut caloric cu care pot fi hrănite animalele şi care conţine mai mult ulei decât grâul sau orzul, dar are un conţinut de proteine mai mic decât alte plante cerealiere. In România, porumbul face parte din alimentele tradiționale și de rezistență ale țăranului român, făcându-și loc până și pe mesele cele mai rafinate. Producția de porumb a României în 2019 a fost de 16,99 milioane de tone de boabe. Este o recoltă cu 9% mai mică decât cea raportată în 2018, în ciuda faptului că suprafața semănată cu porumb în 2019 a fost mai mare cu 240.000 de hectare. În 2018, producția de porumb raportată de România a fost de 18,66 milioane de tone”- a spus Daniel Stanciu, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de floarea-soarelui

Floarea soarelui este o cultură de mare importanță economică și alimentară, însă până la momentul în care această plantă să ajungă să fie consumată, ea suportă atacul a numeroase specii de agenți fitopatogeni, dăunători și buruieni.

”Prin sămânță se transmit numeroase boli, în special putregaiul cenușiu, putregaiul alb, mana și altele. In faza de germinare/răsărire floarea soarelui poate fi atacată de viermii sârmă, gărgărița porumbului - Tanymecus dilaticollis și alți dăunători de sol” – susține Andreea Caimac, membru AIPROM.

Tanymecus dilaticollis repezintă un pericol deosebit, deoarece prin roaderea frunzelor cotiledonale în faza de răsărire, rămâne numai tija care se usucă. ” De asemenea, plantele pot fi retezate de la bază, producând mari pierderi de recoltă. De aceea tratamentul la sămânță reprezintă o verigă importantă în combaterea unora dintre cele mai păgubitoare boli și dăunători. Frunzele, tulpina și calatidiu sunt atacate de numeroși agenți patogeni precum Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinereal, Phomopsis helianthin, Phoma macdonaldi, Alternaria spp.” – a adăugat Liviu Chira, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de rapiță

Rapița este utilizată pentru producerea uleiului de calitate și a biodieselului. In același timp, rapița are multiple utilizări și în industrie precum și în producția de furaje pentru animale.

”Extinderea culturii de rapiță a fost însoțită de creșterea atacului dăunătorilor și o proliferare pe măsură a bolilor, care se constituie în reali factori limitativi ai cantității și calității producției. Siguranța producțiilor de semințe de rapiță este condiționată nemijlocit și de protecția culturilor împotriva atacurilor dăunătorilor” – a mai spus Liviu Chira, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de legume

Utilizăm cu aproximativ 2/3 mai puține produse de protecția plantelor pe hectar comparativ cu țările din vestul Uniunii Europene, dar avem cu mult mai multe provocări de depășit (entomofauna dăunătoare locală atât ca varietate cât și ca agresivitate este mult peste ceea ce se întâlnește în țările concurente, mari producătoare de legume).

”Pe lângă retragerea multor soluții de protecție eficiente, legumicultorii înfrunta si o concurență foarte agresivă reprezentată de țările din UE puternic subvenționate și cu un sistem de producție performant, dar și concurența cu importurile provenite din țările aflate în afara UE și care nu au aceleași restricții, acestea putând utiliza produse mai eficiente, mai agresive, dar generatoare de profituri mai mari. Provocările venite din partea unor dăunători nu pot fi sustenabil depășite cu actualele soluții și mai ales cu viitoarele retrageri de produse. Dăunători ca Tuta absoluta (minierul tomatelor), Helicoverpa armigera (omida fructelor) sau Musculița albă de seră (care nu mai este de mult un dăunător specific spațiilor protejate) sunt deja dăunători cu rezistență la un număr mare de produse de protecție a plantelor. Aici apare cea mai mare nevoie de inovație generatoare de noi soluții” – susține Sorin Petrache, membru AIPROM.

Dăunători ai pomilor fructiferi

Una dintre cele mai mari investiții pe care cultivatorii de livezi trebuie să le facă este investiția în produsele de protecție, deoarece pe tot parcursul ciclului de vegetație numărul de tratamente poate varia pentru o livadă intensivă de la 14 la 20 și uneori chiar mai mult în cazul în care se înregistrează o presiune ridicată a bolilor și dăunătorilor.

”Având în vedere numărul mare de tratamente care se aplică în livezile super-intensive, există o necesitate clară de a alterna diferite clase de chimie, pentru a ține sub control principalele boli și dăunători, și pentru a preveni apariția formelor de rezistență la substanțele disponibile pe piață, acestea fiind din ce în ce mai limitate că număr. În plus față de provocările cu principalele boli și dăunători cunoscuți, pomicultorii se confruntă cu apariția unor noi dăunători (de ex. Dasineura Mali, Drosophilla Suzukii) pentru care nu există soluții omologate în acest moment și care pot afecta calitativ și cantitativ producțiile obținute în livezile din România” – a explicat Ana-Maria Pascariu, membru AIPROM.

Fermierii au nevoie de suficiente produse pentru protecția plantelor care să răspundă punctual problemelor din arealul României. Retragerea mai multor produse fitosanitare poate pune presiune pe cultivator care va avea dificultăți în a produce la standardele cerute de piață.

”In plus, limitarea acestor soluții poate determina utilizarea produselor rămase întru-un mod nesustenabil și implicit poate duce la apariția unor forme de rezistență a agenților patogeni și dăunători. In cazul pomilor fructiferi fenomenul de rezistență se manifestă pentru acarienii din familia Tetranychidae, Paduchele lânos (Eriosoma lanigerum), Paduchele din San Jose (Quadraspidiosus perniciosus), Viespea merelor (Hoplocampa testudinea), Viermele merelor (Cydia pomonella) Afide (Aphis spp), Musculița cu aripi pătate (Drosophilla Suzukii) și boli precum Focul bacterian (Erwinia amylovora) și Moniliozele. Pomicultorii au nevoie de ajutor pentru a depăși problemele cu care se confruntă: atât soluții inovatoare de protecția plantelor, cât și suport pentru a produce fructe care să răspundă cerințelor din ce în ce mai riguroase ale consumatorilor” – a mai spus Andrei Doru, membru AIPROM.

Alegerea unor produse de protecţia plantelor selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţii corespunzătoare reprezintă un deziderat în strategia de management integrat, iar o plajă cât mai largă de produse de protecția plantelor ce au la bază substanțe active diferite, cu moduri de acțiune diferite și din clase chimice diferite pot contribui la îmbunătățirea managementului integrat la nivel de fermă.

Studiul complet realizat de AIPROM referitor la lipsa soluțiilor de protecția plantelor pentru anumite culturi, boli și dăunători poate fi consultat aici.

Scopul acestui parteneriat, o premieră în agricultura din România, este de a pune la un loc nevoile fermierilor și provocările care îi așteaptă în viitor cu expertiza și soluțiile pe care le poate oferi cercetarea la cel mai înalt nivel științific.

„Suntem în perioada în care împreună cu liderii politici ai Uniunii Europene putem și trebuie să decidem cum va arăta agricultura comunitară în următorii ani. În fața problemelor și provocărilor ce ne așteaptă suntem toți egali, nu există fermieri mici, mijlocii sau mari. Suntem toți oameni care iubesc pământul, care dau de mâncare la câteva sute de milioane și care vor și pe mai departe să poată trăi din roadele muncii lor. Numai că viitorul nostru nu pare atât de simplu și de sigur pentru că noile norme prevăzute a guverna agricultura Uniunii Europene ne ridică multe semne de întrebare și numeroase temeri. De aceea susținem că o rezolvare la multele provocări ce ni se ridică în față o reprezintă exact această colaborare între Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR și Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti», colaborare care, folosind intensiv resursele comune, va oferi resursele necesare depășirii problemelor. În acest context, LAPAR anunță și începerea procedurilor pentru punerea la punct a unui centru de cercetare aplicată, dezvoltare și implementare pentru agricultură, centru care va funcționa în apropiere de București, cu finanțare din surse private“, după cum a explicat președintele LAPAR ing. Nicu Vasile.

În discursul său referitor la primul Parteneriat Public Privat încheiat în domeniul agriculturii în România, președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, profesor doctor Valeriu Tabără, a vorbit despre provocările care îi așteaptă pe fermierii români, între acestea numărându-se o nouă Politică Agricolă Comună, mult mai restrictivă din punctul de vedere al folosirii input-urilor chimice, seceta care afectează pământul și culturile, accesul la piață al fermierilor și o oarecare rămânere în urmă a cercetării agricole europene în raport cu cea mondială. În acest context, participanții la conferință au discutat aplicat și realist despre finanțarea agriculturii și investițiile în acest domeniu esențial, alături de nevoia de o mai mare alocare bugetară către cercetare, în așa fel încât agricultura să se poată adapta cât mai rapid la dramaticele schimbări de climă.

În cadrul conferinței de presă, președintele LAPAR ing. Nicu Vasile a făcut un bilanț al anului 2020 și a vorbit și despre provocările ce îi așteaptă pe fermieri în 2021, în perspectiva unei noi Politici Agricole Comune.

(I.B)

Reducerea cu 30% a emisiilor de CO2 pe tonă de producție agricolă până în 2030 este unul dintre principalele obiective pe care compania BASF le-a anunțat joi, 19 noiembrie, în cadrul unei conferințe online. Prioritare sunt și: soluțiile durabile, agricultura digitală, utilizarea inteligentă a produselor cu focus pe sănătatea mediului și a oamenilor. 

Astfel, concentrându-se pe cele mai importante pârghii care pot face agricultura durabilă și pot contribui la satisfacerea celor mai presante nevoi ale societății, compania va ajuta fermierii să obțină o reducere cu 30% a emisiilor de CO₂ / tonă de producție agricolă. Totodată, ponderea vânzărilor soluțiilor ce au o contribuție substanțială la sustenabilitate va crește, de asemenea, cu 7% anual. În plus, BASF va introduce tehnologii digitale în ferme ce însumează peste 400 de milioane de hectare de teren agricol și va asigura consiliere privind administrarea corectă pentru utilizarea în siguranță a produselor sale. Noile angajamente susțin implementarea Strategiei BASF în agricultură, lansată în 2019.

„Agricultura este fundamentală pentru bunăstarea lumii. În deceniile următoare, sistemul nostru agroalimentar va trebui să treacă printr-o transformare accelerată, pentru a oferi o cantitate suficientă de alimente sănătoase și accesibile populației în creștere. În același timp, va trebui să atenuăm impactul asupra planetei. Această transformare este determinată de necesitatea obținerii unor producții agricole ridicate, producții obținute prin metode recunoscute ca fiind valoroase de către societate, care nu au impact asupra planetei și ajută fermierii să-și câștige existența”, a declarat Vincent Gros, președintele  BASF Agricultural Solutions. „Cu ofertele noastre inter-conectate, sprijinim fermierii din întreaga lume să practice cea mai importantă meserie de pe pământ, pentru a crea împreună un impact pozitiv asupra sistemului agroalimentar.”

Comentând modul în care angajamentele globale ale BASF se transpun în peisajul agricol european, Livio Tedeschi, vicepreședinte senior al diviziei BASF Agricultural Solutions din Europa, Orientul Mijlociu și Africa, a declarat: „Un sistem alimentar mai sănătos și mai durabil este o piatră de temelie a Pactului Verde European (Green Deal). Dacă traseul exact și obiectivele pentru strategiile Farm to Fork și Biodiversitate sunt încă în stadii incipiente, direcția este clară: fermierilor europeni li se cere să optimizeze în continuare inputurile, să contribuie la creșterea biodiversității și la atenuarea impactului schimbărilor climatice - cu accent pe digitalizare și agricultura organică.”

Cu peste 100 de ani de experiență în slujba fermierilor și o mare pasiune pentru inovație, BASF acceptă provocarea de a crea un sistem agroalimentar durabil. Angajamentele sale de sustenabilitate reprezintă un pas important înspre acest obiectiv comun. Tedeschi a explicat: „Deși vedem în continuare necesitatea unui dialog mai intens cu privire la elementele cheie ale strategiei Farm to Fork, sesizăm, de asemenea, o oportunitate semnificativă pentru schimbări pozitive. Modelarea viitorului producției de alimente în Europa este o transformare complexă, care necesită inovație și colaborare, de aceea încurajăm toate părțile interesate să coopereze, pentru a găsi echilibrul potrivit pentru succesul fermierilor, al agriculturii și al generațiilor viitoare.”

Agricultură smart din punct de vedere climatic

BASF va sprijini fermierii să devină mai eficienți din punctul de vedere al emisiilor de carbon și să facă față condițiilor meteorologice volatile, oferind tehnologii care sporesc producțiile, fac gestionarea fermelor mai eficientă și scad impactul asupra mediului. În același timp, compania explorează modalități de a stimula reducerea emisiilor de CO₂ și de a deschide noi surse de plusvaloare pentru fermieri. Printre produsele și soluțiile care vor contribui la reducerea cu 30% a emisiilor de CO₂ / tonă de producție agricolă se numără obținerea de soiuri de culturi cu producții ridicate, rezistente la diferite tipuri de climă și rezistente la stres, care pot reduce impactul ecologic și pot crește profitabilitatea fermei, într-un mediu agricol cu multe provocări. Noile varietăți de hibrizi de grâu, de exemplu, vor aduce o creștere semnificativă a producției și o calitate îmbunătățită a cerealelor.

Soluții durabile

Obiectivul BASF este creșterea numărului de soluții durabile pe care le oferă fermierilor an de an. Prin urmare, compania investește continuu în cercetare și dezvoltare, având la bază criterii clare de durabilitate. Diviza de cercetare și dezvoltare BASF propune soluții care susțin utilizarea eficientă a resurselor și reduc amprenta de mediu. De exemplu, soluții bazate pe fungicidul Revysol®, care asigură o creștere a producției de grâu cu 4% pe terenurile agricole existente, permițând fermierilor să protejeze habitatul natural. Sau aplicarea țintită a soluțiilor biologice, cum ar fi feromonii RAK®, care împiedică înmulțirea anumitor dăunători, protejând plantele pe tot parcursul ciclului lor de viață; ca soluții complementare celor convenționale.

În plus, BASF își evaluează întregul portofoliu de produse în raport cu criteriile de sustenabilitate clar definite și validate de terțe părți, prin metoda Sustainable Solution Steering. Divizia BASF Agricultural Solutions va contribui în mod semnificativ la obiectivul Grupului BASF de a a atinge, până în 2025, cifra de 22 miliarde de euro din vânzări de produse din categoria “Accelerator“. Aceste produse aduc o contribuție substanțială la durabilitate în lanțul valoric. Divizia de soluții agricole își propune să își mărească anual ponderea soluțiilor durabile în vânzări cu 7%.

Agricultura digitală

Digitalizarea poate face agricultura mai eficientă din punct de vedere al resurselor, mai incluzivă și mai durabilă. Prin urmare, BASF îi va ajuta pe fermieri să își dezvolte profitabil afacerile cu ajutorul instrumentelor digitale, reducând în același timp amprenta asupra mediului. Utilizarea tehnologiilor digitale permite fermierilor să producă mai mult cu mai puține resurse și să eficientizeze procesele agricole, începând cu monitorizarea culturilor și terminând cu lanțul alimentar de desfacere. Soluțiile agricole xarvio™ de la BASF permit aplicarea mai precisă a produselor de protecție a plantelor, gestionarea nutrienților, calcularea automatizată a zonelor tampon și monitorizarea biodiversității. Instrumentele digitale au, de asemenea, capacitatea de a ajunge la un număr mare de fermieri, inclusiv la cei din țările mai puțin dezvoltate, sporind astfel cunoștințele și gradul de conștientizare a durabilității în agricultură. BASF își propune să asigure disponibilitatea  tehnologiilor digitale pentru o suprafață de peste 400 de milioane de hectare de teren agricol cumulativ până în 2030.

Utilizare inteligentă

BASF ia în serios angajamentul față de siguranța sănătății umane și a mediului, oferind consiliere pentru o aplicare corectă a fiecărui produs, astfel încât utilizarea produselor sale să se desfășoare în siguranță atât în ferme, cât și în proximitatea acestora. Compania oferă acces la instrumente și servicii de administrare adaptate activității zilnice a fiecărui fermier. Acestea includ echipamente de protecție, instruire personalizată, soluții digitale și tehnologii noi de aplicare a produselor, adaptate exigențelor viitorului. Sistemul de transfer închis Easyconnect, de exemplu, a fost dezvoltat împreună cu diverși parteneri și este susținut de jucători cheie din industria agricolă, cu primele lansări pe piață preconizate în 2021/22.

• Programul are înscriși un numărul dublu de tineri fermieri dornici să se specializeze pentru a avea o contribuție substanțială în dezvoltarea agriculturii românești;
• Zece bursieri Agricover se alătură tinerilor recrutați de Club, cu toții urmând să beneficieze de o experiență educațională unică.

București, 17 noiembrie 2020 – Clubul Fermierilor Români continuă pentru al doilea an consecutiv programul “Tineri Lideri pentru Agricultură” și se implică responsabil în pregătirea generațiilor viitoare de tineri fermieri, răspunzând unei nevoi majore existente nu doar în România, ci și la nivel european, aceea de pregătire specializată în domeniul agricol, pentru a asigura succesiunea afacerii, implicit a conducerii viitoarelor ferme.

Ca reprezentant al fermierilor performanți, Clubul Fermierilor Români se implică activ în elaborarea și implementarea unor programe specifice, dedicate situațiilor complexe cu care se confruntă toți producătorii agricoli: nevoia de oameni pregătiți, calificați, motivați, angajați stabili și pro-activi.

“Luna trecută am dat startul celei de-a doua serii a programului Tineri Lideri pentru Agricultură, o inițiativă gândită fundamental pentru antrenarea viitorilor lideri din agricultură. Având în vedere rezultatele obținute cu prima grupă, am fost încurajați și motivați să continuăm programul de pregătire cu o nouă serie, cu mai mulți participanți, astfel încât am început cursurile cu 30 de tineri fermieri din toate zonele României.  Anul acesta implicăm mai mulți parteneri educaționali și traineri, introducem cursuri noi și folosim o programă mult mai aplicată pe nevoile de business și de dezvoltare profesională și personală a tinerilor lideri fermieri. În cadrul procesului de selecție, ne-au făcut plăcere discuțiile cu tinerii, apreciem mult energia și entuziasmul lor, ideile pe care le au, planurile de viitor și ambiția de a le pune în aplicare”, declară Florian Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.

Programul Tineri Lideri pentru Agricultură al Clubului Fermierilor Români este dezvoltat împreună cu Fundația Leaders și are ca parteneri educaționali companii mari de training din România, alături de specialiști cu experiență în business, afaceri de familie, training și mentoring.

Lansat în 2019, Programul “Tineri Lideri pentru Agricultură” este un proiect care și-a propus să pregătească copiii fermierilor membri ai Clubului pentru a continua afacerile familiei, pentru asumarea rolului de lider în afacerile familiei și în comunitate, și pentru a participa activ la mai buna reprezentare profesională a fermierilor în structurile administrației publice din România și de la Bruxelles, sau în dialogul cu acestea. 

”Anul acesta suntem onorați să avem alături de noi parteneri care împărtășesc valori comune și care investesc în educație. Salutăm inițiativa Grupului Agricover care a lansat Programul de Burse de Studiu pentru tinerii din familii de fermieri din România și susține 10 burse pentru anul 2020-2021, în cadrul acțiunilor de responsabilitate socială”, a continuat Florian Ciolacu.

Succesul viitorului afacerilor fermierilor depinde de pregătirea prezentului, atât în plan profesional, pentru a asigura continuarea afacerii, cât și în cel al reprezentării intereselor fermierilor în cadrul instituțiilor europene responsabile pentru dezvoltarea agriculturii. Contribuim la dezvoltarea și responsabilizarea acestor tineri pentru a deveni LIDERI, așa cum are nevoie și merită agricultura din România.

Program: cfro.ro/tineri/

Clip video: youtu.be/XoD-_fYMpbM

***

DETALII PROGRAM TINERI LIDERI PENTRU AGRICULTURĂ

Obiectiv Program

Programul pregătește noua generație de antreprenori în agricultură, cu o viziune integrată de business, pentru a crește competitivitatea în acest domeniu și pentru asigurarea succesiunii afacerilor fermierilor.

Profil Participanți

Tineri cu vârsta de până la 35 ani, absolvenți de facultate, copii ai fermierilor membri în Clubul Fermierilor Români sau tineri proveniți din familii de fermieri.

Curricula Program

Programul de pregătire este structurat pe trei module astfel: 

• INIȚIERE: Cursuri de 1-3 zile, de pregătire în următoarele domenii: comunicare și vorbire în public; diplomație și protocol; vânzare și tehnici de negociere; leadership; managementul strategic; marketing; administrarea afacerilor; resurse umane; simulare de business.
• APROFUNDARE: Cursuri de 3 zile, de pregătire în următoarele domenii: legislativ-juridic; fiscal-audit; marketing și comunicare pentru afaceri; tehnologie.
• CONSOLIDARE: Stagii de internship la Bruxelles: Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană; ComAgri din Parlamentul European, asociații europene ale fermierilor – ELO, FARM EUROPE, COPA-COGECA; Stagii de internship în România la instituțiile responsabile din agricultură: MADR, APIA, AFIR, ComAgri din Parlamentul României; Stagii de practică la companii private mari de tehnologie și inputuri agricole.

Perioadă desfășurare Program

Octombrie 2020 – Iunie 2021

Programele integrate NATUREVO aplicate în cadrul loturilor demo de la SCDA Caracal au adus diferențe considerabile de producție și, implicit, de profit.

Fiecare fermă este diferită și trebuie „tratată“ personalizat. Acesta este unul dintre punctele forte ale companiei Naturevo. În cei peste 20 de ani de activitate pe piață, compania a înțeles că nu poți face performanță dacă te ghidezi după o tehnologie cadru și o aplici oriunde, indiferent de condiții. Astfel, acum câțiva ani, compania a lansat conceptul FlexiTech Agro, care presupune o „radiografie“ cât mai detaliată a fermelor, în vederea unei recomandări corespunzătoare care să aducă rezultatele scontate.

La începutul anului 2020, specialiștii Naturevo au evaluat condițiile pedoclimatice și economice din cadrul SCDA Caracal și au venit cu recomandarea aplicării programelor integrate pentru cele 4 culturi, care să susțină o producție profitabilă. Culturile la care s-au aplicat tehnologii comparative au fost: grâu, rapiță, floarea-soarelui și porumb.

Prin aplicarea rețetelor Naturevo, soiul de grâu Glosa a adus un spor de producție de 726 kg/ha. Produsele utilizate au fost: Novatec Classic, Amosulf NG, Evoright Plus, Keraol, Rootip Basic, Basfoliar 36 Extra, Evogel P, Wetcit, Copfort, Polyactiv Mn și Alsupre S.

La cultura de rapiță, hibridul analizat a fost PT 264. Aplicarea produselor Naturevo a condus la obținerea unei producții de 2.982 kg/ha STAS la hibridul PT 264, rezultând un spor de producție de 391 kg/ha față de hibridul PT 264 cultivat cu tehnologia SCDA Caracal.

La o analiză mai detaliată, s-a ajuns la concluzia că la cultura de rapiță programele integrate Naturevo au adus un profit de aproximativ 500 lei/ha comparativ cu programul aplicat de SCDA Caracal. Produsele folosite în tehnologia de rapiță sunt: ArgintEVO, Basfoliar 36 Extra, FinalEVO, Kerafol și Evoright PLUS.

Pentru culturile de primăvară, programele Naturevo au fost aplicate la porumb și floarea-soarelui. La floarea-soarelui, analiza comparativă s-a făcut pe hibridul SUBARO. Sporul de producție a fost de 177 Kg/ha datorită aplicării unui program adaptat condițiilor specifice din fermă.

Aplicarea produselor Naturevo a condus la obținerea unei producții STAS de 6.676 kg/ha la hibridul de porumb P 9978, rezultând un spor de producție de 879 kg/ha față de hibridul P 9978 cultivat cu tehnologia SCDA Caracal; Producția medie a celor 66 hibrizi de PORUMB semănați în platforma Naturevo a fost de 6.654 kg/ha, rezultând față de martor un spor de producție de 857 kg/ha, ceea ce confirmă superioritatea unui  program integrat cu produse marca Naturevo.

La culturile de porumb și floarea-soarelui, produsele care au influențat pozitiv producția sunt: Nutri Top 5.10.15, Uree NG, Kerafol, Evogel P, Wetcit.

Încă o dată, compania Naturevo demonstrează că, dacă ai cunoștințele necesare și produse de calitate, poți face față schimbărilor climatice și poți chiar să obții profit în condiții dificile.

Contează foarte mult ca partenerii fermieri să înțeleagă diferențele și să aplice produsele adecvate, așa cum au procedat cei de la SCDA Caracal.

Pentru consultanță de specialitate, apelați la echipa NATUREVO sau accesați  https://www/naturevo.ro/contact/

Ing. Mihaela RADU, dir. Marketing NATUREVO

În contextul schimbărilor climatice și al pagubelor pe care le pot provoca fenomenele extreme, asigurările agricole sunt extrem de importante pentru gestionarea riscurilor, pentru a proteja investiția în lucrările agricole (inputuri, tehnologie, utilaje etc.) și, în caz de daune, pentru acoperirea pagubelor. Împotriva riscurilor majore din agricultură se asigură culturi, animale, utilaje și alte bunuri din fermă. Mai multe detalii despre acest subiect puteți citi în interviul de mai jos în care Georgiana Rusu, director executiv Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare, a răspuns întrebărilor noastre.

Reporter: Care este suprafața de teren arabil asigurată în ultimii ani?

Georgiana Rusu: Din informațiile pe care le avem din piață, în 2019 s-au asigurat 2,3 milioane ha, cota noastră de piață fiind de 13%, respectiv 300.000 ha intermediate, structura portofoliului deținut de Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare fiind de 84% asigurări agricole și 16% asigurări non-agricole. Evoluția suprafețelor agricole asigurate în ultimii ani a variat de la un an la altul. Conform estimărilor din piață, în 2017 au fost asigurate 2,03 milioane hectare, în timp ce în 2018 s-au asigurat doar 1,63 milioane hectare.

Rep.: Cum au fost afectate suprafețele cultivate de teren de fenomenele meteo de anul acesta?

G.R.: Principalele cauze care au dus la deprecierea suprafețelor agricole cultivate au fost determinate de condițiile meteo nefavorabile.

Spre deosebire de anul 2019, când culturile au fost afectate preponderent de inundații și grindină (cca 100.000 ha), din informațiile pe care le avem, în anul 2020 cele mai multe suprafețe de teren au fost afectate de secetă, 1.2 milioane de ha înființate în toamnă și 1.2 milioane de ha înființate în primăvară.  Județele afectate sunt preponderent din regiunile Dobrogea, Bărăgan, Moldova, Oltenia, dar fenomele metro nefavorabile s-au manifestat cu intensitate diferită de la regiune la regiune. Seceta a afectat în cea mai mare măsură județele Constanța, Călărași, Brăila, Buzău, Ialomița, Iași, Vaslui, în timp ce grindina a fost principalul fenomen meteo care a afectat județele Vâlcea, Iași, Teleorman, Maramureș. Furtunile s-au manifestat preponderent în Botoșani, Iași, Alba, Bistrița – Năsăud, Buzău.

Rep.: Care este nivelul de afectare a culturilor la nivel regional, național?

G.R.: Conform estimărilor Comisiei Europene, anul acesta vom trece ușor de 25 milioane de tone, față de anul trecut, când producția totală de cereale a României se apropia de 30 de milioane de tone. România este țara cea mai afectată de secetă, cu un minus de 14,5%, în condițiile în care întreaga Europă a pierdut 12% din cantitatea totală produsă. Uniunea Europeană va exporta cu 11 milioane de tone mai puțin grâu. România rămâne al patrulea cel mai mare producător de cereale din Uniunea Europeană, după Franța, Germania și Polonia.

Rep.: Care sunt efectele secetei asupra producției de cereale anul acesta față de 2019?

G.R.: Potrivit datelor publicate de autorități, scăderile producției medii pe hectar variază de la 16% pentru floarea-soarelui, 18% pentru rapiță, 23% pentru porumb, până la 40% pentru grâu și chiar 47% pentru orz.

În această situație, fermierii care au încheiat asigurări agricole pentru culturi au acum posibilitatea să-și recupereze cheltuielile tehnologice directe sau valoarea producției în urma efectuării constatărilor de daună și întocmirii dosarului de despăgubire.

Rep: Fermierii pot accesa sprijin public nerambursabil pentru finanțarea asigurărilor agricole?

G.R: Fermierii au posibilitatea să accese fonduri nerambursabile prin Submăsura 17.1, program finanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României, prin care se subvenționează prima de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor. Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri este de 70% din valoarea primei de asigurare eligibile și plătită efectiv de către fermier. Submăsura 17.1 –  „Contribuții la primele de asigurare“ are ca scop încurajarea fermierilor să participe la schemele de asigurare private în vederea gestionării corespunzătoare a riscurilor care le pot afecta producția agricolă și stimularea fermierilor pentru a beneficia de asigurare și extinderea sferei riscurilor asigurabile de către societățile de asigurare;

Aici doresc să vorbesc despre modul în care parteneriatul dintre Clubul Fermierilor Români și CFRO Broker de Asigurare a lucrat anul acesta în beneficiul fermierilor. Clubul și Brokerul de Asigurare au lucrat împreună pentru a identifica problemele fermierilor în accesarea Submăsurii 17.1 și pentru a propune soluții de simplificare a procedurilor. Ca urmare a demersurilor comune ale Clubului și Brokerului către MADR și AFIR, cele mai multe propuneri au fost preluate și incluse în ghidul actualizat. Noile măsuri incluse în ghidul actualizat simplifică mult procesul de accesare a fondurilor alocate prin Submăsura 17.1. Lucrăm în continuare cu reprezentanții Ministerului Agriculturii pentru clarificări la ghidul actualizat, care, dacă vor fi preluate pe sesiunea curentă, vor fi în avantajul fermierilor.

Acest demers comun este un exemplu elocvent pentru modul în care Brokerul de Asigurare și Clubul reprezintă interesele fermierilor și, folosind resursele combinate ale celor două organizații, pot obține rezultate favorabile fermierilor.

Rep.: Cum poate sprijini fermierii Brokerul de Asigurare al Clubului Fermierilor Români?

G.R.: Ne propunem să sprijinim fermierii pentru a cunoaște instrumentele de gestionare a riscurilor și a le crește încrederea în sistemul de despăgubire. Cu ajutorul Brokerului Clubului, fermierii pot realiza propria analiză a riscurilor și vor putea decide mai informat cu privire la asigurarea culturilor și bunurilor, contribuind la dezvoltarea responsabilă a comunității agricole. Prin colaborarea pe care o avem cu clienții noștri contribuim la creșterea și consolidarea afacerilor fermierilor, precum și la creșterea nivelului de anticipare și predictibilitate în realizarea planurilor de afaceri.

În contextul în care România are aproximativ 8 milioane de hectare de teren exploatate, o provocare principală pentru Brokerul de Asigurare al Clubului rămâne instruirea fermierilor cu privire la soluțiile de protecție împotriva efectelor negative ale schimbărilor climatice, boli ale animalelor, ale culturilor sau incidentelor de mediu. Prin cunoașterea produselor oferite de companiile de asigurare și a instrumentelor puse la dispoziție de către stat, cu ajutorul Brokerului fermierii își vor putea face propria analiză a riscurilor și vor avea posibilitatea să decidă mai informat cu privire la asigurarea culturilor și bunurilor, contribuind la dezvoltarea responsabilă a comunității agricole.

Simona-Nicole David

Abia acum se lucrează la Strategia de dezvoltare a județului Ialomița pentru următorii șapte ani, iar documentul va fi finalizat cel mai probabil în septembrie 2022, la un an și nouă luni după ce UE intră în exercițiul financiar 2021-2027. Proiectul costă 2,27 milioane de lei, iar banii sunt asigurați majoritar (84, 58%) din fonduri europene. Este de așteptat să vedem cam care este viziunea de dezvoltare a unui județ a cărui cea mai importantă resursă este solul. Anterior, nici nu se puteau realiza previziuni clare, dat fiind faptul că, spre deosebire de alte județe, care au câte o strategie pentru fiecare ciclu financiar european, Ialomița și-a imaginat un plan pe 12 ani, 2009-2020!

Situat în inima Bărăganului, cu o suprafață de 445.289 ha și 265.559 de locuitori, județul Ialomița este al 35-lea, ca întindere și al 38-lea, ca populație, din România. Ca structură administrativ-teritorială, are în componență trei municipii (Slobozia, Urziceni și Fetești), patru orașe (Țăndărei, Amara, Căzănești și Fierbinți-Târg) și 59 de comune (127 sate, din care patru aparțin mediului urban). Vorbind despre elementele pe care s-ar putea clădi viitorul, ialomițenii menționează câteva atuuri: stațiunea balneoclimaterică Amara, cu tot cu parcul de 64 ha din preajmă; Târgu (sau orașul, cetatea) de Floci, locul de la vărsarea Ialomiței în Dunăre, important centru comercial medieval între Orient și Occident, unde se spune că s-ar fi născut și primul întemeietor al Unirii, Mihai Viteazul, iar actualmente, pe 80 ha de lângă Giurgeni, s-au efectuat săpături arheologice, ce au evidențiat existența în orașul dispărut a patru biserici, trei necropole, peste 200 de locuințe, ateliere și portul; punerea în valoare a turismului pe Dunăre, inclusiv prin realizarea unor porturi și pontoane turistice la Fetești-Bordușani-Făcăeni-Vlădeni-Giurgeni; exploatarea (și a) potențialului agricol dintre Dunărea Veche și Brațul Borcea, precum și pe cel din luncile Ialomiței și Dunării etc.

Poziție oscilantă, după PIB general și PIB/cap de locuitor

Dar să vedem în ce stadiu se află astăzi Ialomița. Conform estimărilor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, PIB-ul s-ar putea situa, în 2020, la 10.445 milioane lei, cifră care situează județul pe locul 38 la nivel național, în urma sa aflându-se doar Covasna, Sălaj și Mehedinți. Ca PIB pe cap de locuitor, cu 8.733 euro, Ialomița face un salt spectaculos, plasându-se pe poziția a 25-a între județele României. În fine, din punctul de vedere al salariului mediu net, Ialomița se poziționează pe locul 28, chiar înaintea altor județe mult mai dezvoltate, cum ar fi Maramureș, Bihor sau Neamț! Pe fondul epidemiei și a crizei bugetare și economice din 2020, totuși e de preferat ca datele CNSP să fie luate cu rezerva de conjunctură.

Penultimul pe plan național, ca venituri totale

Cifre veridice avem însă din 2019, furnizate de Direcția pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Administrației și Dezvoltării, iar acestea privesc bugetul de venituri și cheltuieli ale autorităților publice județene și locale. Cu un total de 699,98 milioane de lei venituri totale, Ialomița se situează pe locul 40, în urma sa fiind doar Covasna. În această sumă sunt cuprinse însă și plățile proiectelor europene sau finanțate din fonduri guvernamentale. Cifra seacă, a veniturilor proprii, care reflectă puterea economică reală a unei zone, a fost de 278,38 mil. lei, poziționând Ialomița spre sfârșitul clasamentului la nivel național (locul 39, înaintea județelor Giurgiu și Sălaj, dar după Covasna, Teleorman, Mehedinți sau Caraș-Severin). Realitatea este că profilul preponderent agricol nu a reușit – ca nicăieri în lume, de altfel – să facă minuni, deci Ialomița ar putea plăti tributul neindustrializării. În fine, cândva o fi fost ceva producție, dar astăzi industria este slab reprezentată în cele mai mari două orașe, Slobozia și Urziceni. Ca să nu spunem că două orașe, „făcute“ la comandă, din cerința de a avea un anumit procent al populației urbane, am numit Căzănești și Fierbinți Târg, realizează venituri proprii (în jur de 3,3 mil. lei) cât o comună săracă din Ilfov (ultimul, vă amintiți, are cele mai bogate așezări rurale din România). Cât despre satele din Bărăganul ialomițean, ei bine, doar două, Sinești și Făcăieni, au venituri la bugetul primăriei mai mari de 3 mil. lei.

În afară de alimentare cu apă și drumuri, infrastructura e la... pământ!

Alte elemente clare privind infrastructura vin din cifrele Institutului Național de Statistică. Astfel, în 2019, Ialomița avea o rețea de drumuri de 1.160 km (din care 25 km de autostradă), dar 72 km (6,2%) erau încă din pământ, iar 156 km (13,44%) de căi rutiere, cel mai probabil de interes local, din pietriș. Acestora li se adaugă 500 km de străzi orășenești, din care numai 240 km sunt modernizate, ceea ce ar însemna că mai mult de jumătate dintre ele n-ar fi în stare tocmai bună. Singura utilitate publică mai bine pusă la punct – asta la prima vedere – este rețeaua de alimentare cu apă; din 7 orașe, 7 au sistem de alimentare cu apă, iar din 59 de comune, 53 (89,83%) dispun de rețea proprie de apă. Dar, fiindcă aici apare și un „dar“, sistemul nu a ajuns probabil în toate satele/cartierele ori nu toate gospodăriile s-au conectat la apă de vreme ce INS spune că, în Ialomița, la o populație de 265.559 de locuitori, doar 161.215 (60,75%) de persoane beneficiază de alimentare cu apă. Cât despre canalizare sau gaze, lucrurile stau foarte slab: 6 orașe și 7 comune dispun de sistem de canalizare (19,69%), iar 5 orașe și 6 comune sunt branșate la rețeaua de gaze (16,66%). Multe chestiuni devin deci explicabile, apropo de dezvoltarea sau mai bine-zis subdezvoltarea Ialomiței. Dacă am adăuga și școlile care au toaleta în fundul curții – nu multe, dar în acest caz „mult“ înseamnă și 5 sau 10! – avem o imagine de ansamblu nu foarte optimistă.

Salvarea vine (a venit!) tot din agricultură

În schița de strategie viitoare se vorbește despre turism ca despre salvarea economică a județului. Între noi fie vorba, până acum progresele au venit realmente din agricultură, unde Ialomița se află între primii 11-12 mari producători de cereale din România și pe poziția a 16-a, ca producție de legume. Fermele sunt mai dinamice ca oricare alt sector, făcând pionierat și la atragerea fondurilor europene, și la retehnologizare, și la producția pe unitatea de suprafață. Doar că agricultura e cum e, mai prost plătită. În fine, industria – atât cât este – e legată tot de agricultură. Cât despre visul turistic al ialomițenilor (29 de structuri de cazare și 43.567 de turiști), să fim serioși, abia acum se fac ceva renovări în stațiunea Amara, iar porturile mult visate de la Dunăre sunt aproape de domeniul SF.

Mă rog, SF pentru autoritățile județene, de vreme ce pe site-ul Consiliului Județean (la Instituția Prefectului nici nu există!) sunt creionate idei generale, fără nicio cifră suport. Sau, dacă vreți, iată o cifră suport: prin Programul Operațional Regional, derulalt prin ADR Sud-Muntenia, din 307 proiecte, doar 35 au fost atrase de autoritățile publice din Ialomița, adică fix 11,5%!

Maria Bogdan

În fiecare an, aproximativ 200.000 de oameni mor din cauza otrăvirii cu pesticide în întreaga lume, un număr mare dintre aceștia căzând pradă pulverizării directe cu aceste substanțe chimice. Organizația Națiunilor Unite a lansat un raport în anul 2017, atrăgând atenția publicului asupra acestui aspect ignorat de mult timp. Expunerea toxică la pesticide ar putea provoca probleme de sănătate, de la cancer, sterilitate, malformații congenitale și până la tulburări neurologice. „În unele țări, otrăvirea cu pesticide depășește chiar și decesele cauzate de bolile infecțioase“, se menționează în acel raport.

Intoxicarea cu pesticide a fost, timp de milenii, o reală problemă pentru fermierii din întreaga lume. Cu toate acestea, nu a apărut nicio soluție eficientă până în ultimii ani, când oamenii de știință au început să folosească roboți automatizați în agricultură. Un exemplu elocvent în acest sens este China.

China are aproximativ 134,86 milioane de hectare de teren arabil, potrivit Ministerului Resurselor Naturale al țării, dintre care 66% sunt extinse în regiuni deluroase și muntoase, precum și pe platouri.

Când o echipă s-a îndreptat către plantațiile de nuci de betel din Hainan, care reprezintă aproximativ 95% din recolta totală a țară, au descoperit că fermierii de acolo trebuiau să țină un stâlp de 10 metri pentru a pulveriza pesticide pe respectivele nuci de betel, printr-un sistem agățat undeva la înălțime. Produsele chimice se scurgeau în jos, expunând fermierii la efecte toxice. În plus, pesticidele nu au fost atât de eficiente. Este de menționat și faptul că acest fruct tropical oferă o sursă majoră de venituri generațiilor de fermieri din această provincie din sudul Chinei. În prezent, 2,3 milioane de fermieri cultivă această cultură, în ciuda pericolelor pentru sănătatea lor.

Zorii unei noi ere

Introducerea dronelor de praf de culturi i-a liniștit pe cultivatorii de nuci de betel de acolo. Cu cât panta este mai abruptă, cu atât este mai periculos pentru fermieri să pulverizeze pesticide pe culturile lor. Practic, aceștia trăiesc „la mila naturii“. În estul Chinei, pe plantațile din Zhejiang, unde dealurile ocupă 70% din suprafața sa terestră, drona mărește eficiența fermierilor de nuci de pecan cu un factor de 20% și reduce forța de muncă intensivă cu 90%, potrivit fermierilor.

De exemplu, anul trecut fermierii care au avut culturi de nuci de pecan au gestionat acolo 1.000 de mii (66,6 hectare) de teren pentru a lucra, dar anul acesta pot lucra 3.000 mii. Tehnologia eliberează fermierii de munca intensivă pentru a se concentra pe adăugarea unei valori mai mari producției. Experiența pe care o câștigă din cultivarea nucilor de pecan poate fi, prin urmare, utilizată mai departe în lanțul de aprovizionare, de la procesare la vânzarea nucilor.

Drona autonomă a crescut în popularitate pe piețele de peste mări în ultimii ani deoarece a făcut munca la fermă mai sigură și mai ușoară. Folosirea dronelor în loc de oameni pentru pulverizarea substanțelor chimice a atenuat expunerea cronică a fermierilor la toxine atât în ​​țările sărace din agricultură, cât și în lumea dezvoltată.

Produsele au fost exportate către o serie de țări nu doar în țările adiacente din Asia de Sud-Est, cum ar fi Thailanda, India și Japonia, ci și către Brazilia – al doilea cel mai mare exportator de porumb din lume și SUA, unde fructele și nucile sunt cultivate de mulți fermieri.

În contextul mondial, pandemia a alimentat și mai mult cererea de drone. Anterior, Statele Unite nu aveau forță de muncă pentru a ieși pe terenurile agricole, așa că au importat muncitori din Mexic pentru a face față deficitului. Anul acesta, COVID-19 și politicile stricte de imigrație au agravat și mai mult lipsa forței de muncă. În California deluroasă, care găzduiește 11.462 de ferme de struguri, comanda pentru drone a crescut considerabil în această primăvară.

În timp ce compania de tehnologie lucrează zi și noapte pentru a crește producția, inginerii și oamenii de știință cu experiență în tehnologie din șapte țări colaborează pentru a perfecționa această dronă mică, cu aspect simplu, în timp ce lucrează la cercetare și dezvoltare în domeniile vizuale, control automat, inteligența artificială, precum și protecția plantelor.

Eforturile lor sunt conduse de o firmă de tehnologie chineză. Acum, când agricultura se confruntă cu un impuls enorm la nivel mondial, concentrarea pe mașinile agricole inteligente ar putea fi o șansă pentru China să preia conducerea.

Anca Lăpușneanu

România a atras în acest an fonduri europene pentru agricultură de peste două miliarde de euro, bani care iniţial au fost acordaţi din bugetul de stat, urmând să fie rambursaţi la începutul anului viitor de Comisia Europeană, a declarat, vineri, ministrul Adrian Oros, într-o conferinţă de presă.

"În acest an, în ţară au intrat peste două miliarde de euro bani europeni atraşi de structurile din subordinea Ministerului Agriculturii, bani care în prima fază sunt cheltuiţi de stat şi apoi banii sunt rambursaţi", a declarat ministrul agriculturii.

Potrivit ministrului Adrian Oros, avansurile sunt plătite până pe 30 noiembrie, iar restul după 1 decembrie, din bani de la bugetul de stat, iar la începutul anului viitor această sumă este rambursată, de regulă pe 5 - 6 ianuarie.

De asemenea, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a plătit până acum 656 de milioane de euro, cea mai mare sumă plătită în ultimii ani, depăşind ţinta de 550 milioane de euro, iar Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a autorizat începând de vineri, de la ora 0:00, suma de 135,4 milioane de euro pentru un număr de 30.005 fermieri, în cadrul schemelor de plăţi directe aferente anului 2020 şi al măsurilor de dezvoltare rurală legate de suprafaţă şi de animale. 

Toată agricultura României se află într-o situație fără precedent. În primul rând, ne confruntăm cu virusul SARS COV-2, problemă generală la nivel mondial, iar în al doilea rând, o mare parte dintre fermierii români s-au confruntat cu o secetă nemaiîntâlnită din 1946-1947.

Fermierii sunt obișnuiți cu provocări agresive, dar responsabilitatea noastră, a tuturor, este să ne îndreptăm atenția către o agricultură adaptată acestor condiții, care sunt din ce în ce mai dificile. Ne aflăm în plină campanie de semănat cerealele păioase și acum este momentul să abordăm o altă strategie pentru o siguranță mai mare a recoltelor din 2021. Prin utilizarea tehnologiilor clasice, o mare parte din fermieri au înțeles că acestea nu se adaptează actualelor schimbări climatice și, astfel, nivelul producțiilor este scăzut.

La începutul unui nou an agricol este momentul să alegem inteligent fertilizarea adecvată. O hrană echilibrată pentru plante este similară cu nutriția omului. Atunci când ne hrănim corespunzător și echilibrat, organismul uman, dar și plantele, beneficiază de o stare excelentă. Nutriția echilibrată se realizează în concordanță cu necesarul plantelor. Surplusul de fertilizanți înseamnă ineficiență economică.

Selecția de fertilizanți pentru următorul an agricol este necesitate. Naturevo recomandă reorientarea de la îngrășămintele clasice din cauza pierderilor ridicate de substanțe active. Îngrășămintele cu eliberare controlată reprezintă soluția modernă și are la bază ani întregi de cercetare. Acestea sunt adaptate condițiilor actuale de mediu și de producție cu care se confruntă fermierii.

Experiența confirmă că îngrășămintele inteligente rămân cea mai bună variantă de fertilizare.

Îngrășămintele clasice sunt expuse la pierderea azotului prin volatilizare sau levigare și blocarea celorlalți nutrienți. În România, alternanța temperaturilor foarte ridicate cu cele scăzute și perioadele scurte cu precipitații abundente au loc din ce în ce mai des și neprevăzut, ducând la pierderea azotului prin levigare sau evaporare și blocarea altor nutrienți.

Produsele Naturevo cu inhibitor de nitrificare DMPP (NOVATEC CLASSIC) au procesul de nitrificare încetinit (transformarea din NH4 în NO3 are loc in câteva săptămâni), iar azotul nitric eliberat mai lent. Ca urmare, disponibilitatea azotului este adaptată suplimentar la cerințele plantelor, eficiența azotului și a celorlalte elemente nutritive din compoziția îngrășămintelor este crescută. Pentru fertilizarea din primăvară menținem aceeași linie a unei fertilizări inteligente și venim în întâmpinarea fermierilor cu uree ce conține inhibitori de urează – Nexur, NEXUR S, AirTek și inhibitori de nitrificare din gama NG.

Produsele cu inhibitori de nitrificare și de urează depășesc performanța îngrășămintelor clasice, chiar cu doze mai reduse la hectar.

Inhibitorii din îngrășămintele pe care Naturevo le are în portofoliu, cum ar fi DMPP, NBPT, NPPT, NGuard, au fost de mult cunoscuți pentru reducerea emisiilor de amoniac în atmosferă și cantitățile de nitrați/nitriți în sol.

Plantele au nevoie ca fenofazele să se desfășoare mult mai repede pentru a trece de multiplele perioade critice. În afară de soluția de stimulare a semințelor odată cu tratamentul clasic, avem la îndemână un instrument cu valori multiple: Basfoliar Triple Flo – un fertilizant cu Zn – 33%, Mn – 22% si Cu – 9%.

Culturile de rapiță au nevoie de o fertilizare cu bor în toamnă pentru a se evita crăparea tulpinilor și instalarea unor boli foarte periculoase precum Phoma, Verticillium, Botrytis etc. Borul mărește rezistența plantelor la ger cu 2-3°C. Nu toate tipurile de bor sunt la fel de ușor asimilabile pentru plante. Produsele cu bor care au în compoziție polioli sunt cele care fac diferența. Poliolii reprezintă un complex de substanțe organice obținute din sfecla de zahăr cu efecte stimulatoare pentru toate procesele fiziologice din plante și de transfer accelerat al borului în plante; Polyactiv B este un produs care a făcut diferența în cultura de rapiță, de cereale, aplicat atât în toamnă, cât și în primăvară. Astfel, oferta de produse Naturevo pentru fermierii care vor să aplice tehnologii performante este diversificată și adaptată unei agriculturi performante.

Nu este ușor să renunțăm la obiceiurile vechi și să aplicăm ceva modern, dar când o facem culturilor vor răsplăti prin producții ridicate și profitabile.

Echipa Naturevo vă ajută să faceți lucrurile diferit!

Ing. Mihaela RADU, director marketing Naturevo

www.naturevo.ro

Satul sucevean Moara, comuna Liteni, a devenit un loc unic în ţară prin existenţa unei galerii de artă contemporană. Dacă în mari oraşe ale ţării galeriile de artă se închid una după alta, Marian Zidaru, sculptor, desenator şi pictor român, și soţia sa, Victoria Zidaru, a cărei operă artistică include lucrări de pictură, grafică, sculptură şi broderie, au lăsat Capitala şi s-au întors în satul natal pentru a investi în lucruri considerate adesea depăşite, cum ar fi vechea casă părintească. După ani de muncă, au clădit prima „Fermă de Artă“ din România, un spaţiu tradiţional, cu livadă cu pomi fructiferi, cu ateliere, cu o căsuţă bucovineană şi anexele sale, un spaţiu destinat întâlnirilor artiştilor, arhitecţilor şi studenţilor la arte cu meşteşugul ţărănesc şi agricultura.

Singura galerie de artă din mediul rural sucevean a pornit de la „căsuţa animalelor“

Ferma de Artă se împarte în două spaţii diferite. Primul este o gospodărie bucovineană dezvoltată şi adaptată, cu funcţiune de locuinţă pentru artişti şi rezidenţi, ateliere, spaţii de expunere şi infrastructură pentru desfăşurarea unor activităţi culturale.

Casa de locuit şi anexele au fost transformate în spaţii expoziţionale, cu lucrări care au legătură cu spaţiul din care provin cei doi creatori de frumos, Marian şi Victoria Zidaru, lucrări care îmbină meseria lor cu trăirea unei vieţi religioase, dar şi opere de artă care îmbină tehnica modernă, abstractul, cu meşteşugul ţărănesc sculptural sau pe suport textil. Este un loc pe care l-a moştenit doamna Victoria de la părinţi, plin de frumuseţe, echilibru şi armonie, pus la dispoziţia artiştilor şi arhitecţilor, fie că este vorba de nume consacrate sau studenţi. Sunt cinci spaţii expoziţionale, numite magazii, cel mai recent fiind cel în care a avut loc vernisajul unei expoziţii de fotografie a comunităţii din Liteni, un amfiteatru, care, pentru a nu fi invaziv în natură s-au coborât destul de jos pardoseala şi zona în care  se poate sta, existând astfel legătura cu natura. Toate spaţiile sunt pline de lucrări, vechea şură a devenit atelierul de lucru al domnului Marian Zidaru, iar atelierul doamnei Victoria Zidaru te întâmpină cu mirosul pânzei de in şi cânepă, ţesută manual de gospodinele din sat.

„Aici era căsuţa animalelor şi în rest era fân. A fost primul loc în care am înfipt ţăruşul când am venit. Sunt lucrări din diverse perioade, cele mai multe din anii ’90, dar şi una din 1983. Cobiliţa suspendată pe tavan este de la o mătuşă, este originală, am scris «CER».

Acest loc a apărut de la sine datorită mamei Victoriei, doamna Ionescu, care a ţinut morţiş ca acest pământ să nu se împartă, să îl ţină întreg până în ziua în care am revenit acasă şi am început să ne ocupăm de anumite reparaţii care erau absolute necesare. Văzând că locul devine din ce în ce mai interesant şi noi ne ataşam din ce în ce mai mult de acest spaţiu, ne-am gândit că primul pas ar fi o rezidenţă pentru artişti“, ne-a spus sculptorul Marian Zidaru

Artistul are nevoie de un spaţiu de atelier în care să gătească, să doarmă

Spaţiile din întreaga fermă sunt organizate pavilionar, nu există o construcţie mare în care se organizează totul. Ceea ce au găsit cei doi soţi în locul acesta au păstrat, iar ceea ce s-a făcut nou este în acelaşi spirit al locului, folosind materialele tradiţionale pentru construcţii, respectiv lemnul şi lutul şi forţa de muncă locală.

„Spaţiul în care ne aflăm este împărţit în cinci pavilioane pe care le numim magazii, chiar şi casa veche am numit-o magazie. M5 este singura galerie în care se şi găteşte (bucătăria), dar jumătate este galerie de artă, pentru că am mers pe principiul că artistul nu are nevoie de dormitor, de sufragerie, de bucătărie etc., ci de un spaţiu de atelier în care să gătească, să doarmă. Pe acest principiu ne-am construit noi existenţa chiar şi la Bucureşti încă din timpul facultăţii.

Locuiam la un bătrânel foarte simpatic, fost farmacist în perioada interbelică, care, ca prin minune, şi-a salvat una dintre case aflată într-un loc foarte bun, pe strada Alexandru Sahia, acum Jean Louis Calderon. El închiria toate camerele la artişti, pe ateliere. Pentru că noi nu ne permiteam mai mult, am închiriat o cameră în care lucram şi dormeam. Pe acest principiu am continuat şi în acest loc. De aceea putem să deschidem toate aceste magazii spre vizitare. Dar să nu vă mire că într-un loc veţi vedea o cămaşă aruncată pe o sculptură, o căciulă pusă pe un alt obiect. Asta dă farmecul locului. Am făcut un stil din ceea ce nu am putut schimba; ce nu poţi să schimbi trebuie să accepţi. Şi s-a dovedit a fi o idee foarte bună“, consideră Marian Zidaru.

„Casa cu aripi“, prima construcţie dintr-un complex artistic realizat pe trei hectare de teren

Cel de-al doilea spaţiu este un teren de trei hectare, aflat nu departe de gospodărie, fiind locul viitorului complex artistic ce va cuprinde: ateliere-locuinţă pentru rezidenţi, spaţii pentru expunere şi evenimente culturale, un muzeu ce va conţine lucrări din întregul parcurs artistic al sculptorilor Victoria şi Marian Zidaru. Terenul de 3 hectare conţine actualmente o plantaţie de nuci şi o primă locuinţă-atelier, de tip arhitectură experimentală, în stadiu de structură închisă, realizată în cadrul unui proiect-pilot, şi un al doilea exerciţiu de sculptură-arhitectură în jurul fântânii.

În această nouă locaţie a Fermei de Artă o echipă de arhitecţi (Alexandra Mihailciuc, Alexandra Culescu, Andrei Tache) clădesc împreună cu sculptorii Marian şi Victoria Zidaru proiectul Triunghi – arhitectură – sculptură – agricultură, un ansamblu de locuinţe, galerii de artă modulare, săli de conferinţe, ateliere şi spaţii pentru concerte, într-o concepţie de ecologie culturală şi umană.

Despre Casa cu aripi, prima construcţie de la Triunghi, ne-a vorbit arhitecta Alexandra Culescu, cea care a gândit a realizat proiectul împreună cu alţi câţiva colegi arhitecţi.

„Am încercat să dăm drumul la o serie întreagă de căsuţe care vor găzdui locuinţe de lucru pentru artişti, spaţii de adunare şi expoziţionale, poate şi un muzeu. Casa este inspirată din şurile de pe lângă casele de aici; am încercat să fie în tradiţia locală, dar să nu fie o pastişă şi să dea un pic de speranţă acestui loc, o casă cu aripi, aripile făcând legătura între spaţiul interior, destinat artistului, şi spaţiul exterior, care va fi întreaga gospodărie. Această căsuţă are atât spaţiu de odihnă, de lucru, cât şi spaţiu de expoziţie; va fi pentru un rezident artist”, a precizat arhitecta Alexandra Culescu.

Proiectul Triunghi – Sculptură – Arhitectură – Agricultură a deschis ferma de artă pentru public

În perioada 16-29 august, la Ferma de artă din satul Moara s-a desfăşurat workshopul de sculptură – arhitectură Triunghi – Sculptură, Arhitectură, Agricultură.

Timp de două săptămâni, aici au avut loc prezentări de carte, cea mai interesantă fiind cea a volumului. Marea lume mică, care poartă semnătura arhitecţilor Alexandra Mihailciuc şi  Alexandra Culescu (o carte-joc recomandată copiilor şi familiei, cu un text de citit pe două dimensiuni, mesaje şi simboluri care te provoacă să le descoperi, cu istorii de citit şi provocări ascunse pentru ochi curioşi, o carte despre case şi visele lor, despre obiecte preţioase şi ale lor făuritori), vernisaje comunitare, proiecţii de filme de autor, s-au experimentat proiecte arhitecturale şi artistice. Proiectul, cofinanţat de AFCN, a fost coordonat de arhitecţii Alexandra Mihailciuc, Alexandra Culescu, Andrei Tache împreună cu artiştii vizuali Marian Zidaru, Victoria Zidaru şi Dan Sandu şi partenerii: Atelier Zidaru, Ordinul Arhitecţilor din România Filiala Nord-Est, Asociaţia Designers, Thinkers, Makers, Primăria Moara.

Workshopul s-a încheiat pe 29 august cu o prezentare a proiectului susţinută de sculptorul Marian Zidaru şi de arhitecta Alexandra Mihailciuc, o expoziţie de fotografie istorică a comunităţii din Liteni – Culorile trecutului şi un recital de chitară clasică a arhitectului Tudor Irimescu, absolvent şi al unei şcoli de muzică şi cu o vastă experienţă concertistică de 12 ani.

„Aşteptăm această zi de şapte-opt ani, nu suntem complet gata, dar suntem vizitabili. Ferma de artă se deschide cu proiectul Triunghi, Sculptură – Arhitectură – Agricultură şi cu o expoziţie despre satul Liteni“, ne-a spus Marian Zidaru

Mediul urban şi cel rural, două realităţi care se ating fără să se intersecteze

În perioada workshopului, studenţi, arhitecţi şi meşteri ai satului au confecţionat chirpici, au ridicat un spaţiu care pune în valoare fântâna, s-a lucrat ceramică, realizarea infrastructurii în acest al doilea spaţiu devenind prilej de întâlnire interdisciplinară între lumea artelor (arhitecţi, artişti plastici), motorul formativ (pentru studenţi şi săteni deopotrivă), loc de experiment, de expresie şi dezvoltare culturală.

„Noi căutam un loc pentru experimente de arhitectură şi pentru a învăţa ce înseamnă arhitectura şi drumul de la schiţă la realitate. Ca arhitecţi lucrăm foarte mult abstract în facultate şi nu înţelegem foarte clar anumite lucruri, iar când ieşim din şcoală dăm peste o nouă realitate şi trebuie să compensăm această carenţă. Căutăm mereu noi teritorii de explorare şi oameni deschişi către aceste aventuri şi nu este foarte uşor să îi găseşti, iar dacă îi găseşti, sunt în zona asta de artă, arhitectură. După ce am făcut primul exerciţiu mai pragmatic de zidărie am înţeles foarte multe despre proiectele de zidărie pe care doar le desenăm şi nu le executăm.

Al doilea lucru care ne-a adus aici era o observaţie pe care am avut-o: mediul rural şi mediul urban sunt două realităţi care, cumva, se ating fără să se intersecteze cu adevărat. Încercăm să scurgem cât mai mult dintr-un loc în celălalt şi să luăm ce e mai important din ele şi să le împrietenim.

Ne propunem să punem umărul şi la ceea ce s-ar putea numi şcoala satului. Asta însemna să facem ateliere cu copii din sat, teatru de umbre, pictură, desen, lecţii despre icoane, despre pristolnice. Sunt atâtea lucruri absolut fabuloase care te formează ca om indiferent de drumul  pe care îl alegi mai departe în viaţă.

Un al treilea lucru pe care ni l-am propus prin acest proiect, consecinţă şi a altor proiecte, este lansarea unei publicaţii. Prin prima publicaţie de artă în mediul rural  încercăm să vorbim despre artă unui public divers“, ne-a spus arhitecta Alexandra Mihailciuc.

Până unde poate merge compromisul între modern și tradiţional?

Comuna Moara s-a urbanizat, au apărut case de odihnă ale celor care locuiesc în Suceava, doar Liteniul a mai rămas în proporţie de 60% rural.

„Nu ştiu cât va mai rezista în acest fel pentru că sunt o serie de facilităţi pe care le oferă tehnologia modernă, chiar şi noi avem tot felul de dispozitive şi aparate pe care încercăm să le integrăm cât de cât într-o atmosferă rurală. Ceea ce încercăm la Triunghi este să găsim soluţii în acest sens. Nu este simplu, este foarte greu să pui panouri solare pe o şură cu şindrilă. Nu se poate aşa ceva, nu au ce căuta panourile acolo şi atunci trebuie să faci un compromis. Până unde faci acest compromis, până unde laşi de la tine, până unde îţi impui punctul de vedere? Asta căutăm aici, asta încercăm cu aceşti tineri şi cu studenţii care vin în practică“, ne-a mărturisit Marian Zidaru.

Bucovina, zona unde se amestecă sacrul cu profanul, tradiţia cu modernismul

Forma artistică pură, ce populează spaţiul, trecând prin tehnicile specifice lemnului împreună cu capacitate expresivă a sculptorului Marian Zidaru, creaţiile vieţuirii în echilibru cu natura şi cu Dumnezeu, ale iertării, renaşterii şi ale devenirii împletite creativ de Victoria Zidaru sunt predate, într-o formă academică, arhitecţilor, care, infuzează propriul meşteşug cu un adaos de semnificaţie prin folosirea structurilor vizuale arhetipale împletite creativ cu o sete autentică a redescoperirii formei prin înglobarea meşteşugului popular în repertoriul tehnic şi simbolic abordat.

Întâlnirea celor două profesii, artist – arhitect, naşte o abordare specifică a materiei, numită „sculptură-arhitectură“, utilitară şi expresivă deopotrivă, arhaică prin tehnică şi contemporană prin filtrul critic al protagoniştilor, un parcurs ce poate naşte soluţii la relativul impas vizibil astăzi atât în arhitectură şi arte plastice, cât şi în sfera meşteşugurilor tradiţionale din România.

„Galeria pe care tocmai am deschis-o prin vernisajul expoziţiei dedicate satului Moara este destinată expoziţiilor temporare de artă contemporană în special şi, nu în ultimul rând, artiştilor din Suceava. Sperăm ca întreg spaţiul să fie sub tutela Muzeului de Artă Recentă din Bucureşti, pe scurt Muzeul Mare. Avem discuţii în acest sens cu patronul muzeului, Roger Akoury, şi cu directorul muzeului, Erwin Kessler, care au vizitat locul acesta şi au afirmat că este o idee foarte bună pentru artiştii străini care vin în rezidenţă la Muzeul Mare să facă şi un popas în Bucovina, fiind zona cea mai interesantă din România, unde se amestecă sacrul cu profanul, tradiţia cu modernismul, toate într-o măsură foarte echilibrată“, a precizat Marian Zidaru.

Proiectul îşi propune să exploateze la maximum acest spaţiu, generând un complex de activităţi diferite, fiecare cu specificul, publicul, valenţele şi obiectivele sale, ca bază nutritivă pentru o creştere organică, viguroasă în ediţiile următorilor ani, sperând într-o permanentizare a  unei acţiuni de tip festival cultural care să crească de la an la an.

„Aici au venit artişti din diverse colţuri ale lumii; primul a fost un arhitect din America, care a vrut să vadă cum arată o fermă din România. Apoi au început să vină artişti din Germania, din Suedia, din Franţa, dar cei mai mulţi au fost din România, în special artişti tineri“, ne-a mărturisit Marian Zidaru.

Cuplul de artişti Marian şi Victoria Zidaru și-au expus lucrările în mai multe ţări România, Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania, Grecia, Coreea de Sud şi Statele Unite ale Americii, precum şi în multe muzee ale lumii, propunând o înnoire morală, ascetică şi spirituală, prin arta antimodernă, arhaică, primitivă şi tradiţională, prin jocul subtil cu obiectivele tradiţiilor.

Silviu Buculei

GALERIE FOTO

Agricultura, silvicultura și pescuitul constituie sectorul primar al industriei economiei japoneze împreună cu industria minieră japoneză, dar împreună reprezintă doar 1,3% din produsul național brut. Doar 20% din pământul Japoniei este potrivit pentru cultivare, iar economia agricolă este puternic subvenționată.

Agricultura, silvicultura și pescuitul au dominat economia japoneză până în anii ’40, dar ulterior au scăzut în importanță. La sfârșitul secolului al XIX-lea (perioada Meiji), aceste sectoare reprezentau peste 80% din ocuparea forței de muncă. Ocuparea forței de muncă în agricultură a scăzut în perioada dinainte de război, dar sectorul a fost în continuare cel mai mare angajator (aproximativ 50% din forța de muncă) până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost scăzut în continuare la 23,5% în 1965, 11,9% în 1977 și la 7,2% în 1988.

Importanța agriculturii în economia națională a continuat ulterior declinul rapid, ponderea producției agricole nete în PNB reducându-se definitiv între 1975 și 1989 de la 4,1% la 3% la sfârșitul anilor ’80. 85,5% din fermierii japonezi au fost, de asemenea, angajați în ocupații în afara agriculturii, iar majoritatea acestor fermieri cu timp parțial și-au câștigat cea mai mare parte a veniturilor din activități nonagricole.

Boom-ul economic al Japoniei, care a început în anii 1950, i-a lăsat pe fermieri mult în urmă atât în ​​domeniul veniturilor, cât și al tehnologiei agricole. Aceștia au fost atrași de politica de control alimentar a guvernului, în baza căreia prețurile ridicate ale orezului erau garantate, iar fermierii au fost încurajați să crească producția oricărei culturi la alegere.

Fermierii au devenit producători în masă de orez, transformând chiar și propriile grădini vegetale în câmpuri de orez. Producția lor s-a umflat la peste 14 milioane de tone metrice la sfârșitul anilor 1960, rezultat direct al unei suprafețe cultivate mai mari și al unui randament crescut pe unitate de suprafață datorită tehnicilor de cultivare îmbunătățite.

S-au dezvoltat trei tipuri de gospodării agricole: cele care se ocupă exclusiv de agricultură (14,5% din cele 4,2 milioane de gospodării agricole din 1988, de la 21,5% în 1965); cele care obțin mai mult de jumătate din veniturile lor din fermă (14,2% în scădere de la 36,7% în 1965) și cele care se ocupă în principal de alte locuri de muncă decât cele agricole (71,3%, în creștere față de 41,8% în 1965).

Pe măsură ce tot mai multe familii de ferme s-au îndreptat către activități neexploatatoare, populația fermelor a scăzut de la 4,9 milioane în 1975 la 4,8 milioane în 1988.

Rata de scădere a încetinit la sfârșitul anilor ’70 și ’80, dar vârsta medie a fermierilor a crescut la 51 de ani până în 1980, cu douăsprezece ani mai mare decât angajatul mediu industrial.

Și astăzi femeile agricultori sunt peste numărul fermierilor de sex masculin. Datele guvernamentale din 2011 au arătat că femeile erau mai mult de trei sferturi din totalul celor care se ocupau cu agricultura.

George Scripcariu

Inscrierile în program au avut loc în perioada 1-31 iulie. Pe platforma online a site-ului Corteva  s-au înscris 59 de doamne fermier, care au fost validate și care vor participa la un curs gratuit de instruire, cu îndrumare din partea experţilor şi a mentorilor din domeniu, compusă din leaderii de cursuri din partea Corteva Agriscience și leaderii de cursuri din partea Star Performining.

Lansat în România la 1 iulie 2020, Talenta este un program gratuit pentru dezvoltarea competențelor profesionale în managementul afacerilor și agricultură pentru femeile inovatoare din mediul rural. Programul se adresează femeilor care lucrează în agricultură şi locuiesc în zonele rurale, indiferent de statut şi domeniul de activitate, care doresc să implementeze proiecte de dezvoltare şi sunt hotărâte să facă din afacerea lor o afacere sustenabilă, dinamică şi competitivă, precum şi să contribuie la dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc şi muncesc.

In perioada următoare, între 3 august - 14 septembrie, doamnele înscise în program vor parcurge cursurile online, care vor conține 17 cursuri segmentate în două module – 10 cursuri de Business și 7 cursuri Agri-Business. Programul online a fost construit de o echipă formată atât din experți Corteva, cît și de consultanți Starperformining.

Scopul acestui program online de învățare este de a oferi posibilitatea de a înțelege, învăța și practica conceptele, procesele și instrumentele necesare în dezvoltarea unei afaceri în Agri-Business. Conceptele din modulul de business oferă suport în dezvoltarea competențelor manageriale pentru conducerea unei afaceri, iar conceptele modulului de Agri-Business ajută în extinderea cunoștințelor și calificărilor necesare în dezvoltarea diferitelor culturi de porumb, floarea soarelui, rapiță, cereale, viticultură, cartof.

“Considerăm că femeile au avut și vor avea un rol determinant în dezvoltarea agriculturii în țara noastră. Implicarea, tenacitatea și inspirația de care dau dovadă în producerea de hrană, nu numai în așezarea ei pe masa familiei, ne-a determinat să le implicăm în acest proiect de perfecționare a cunoștințelor lor, și de ce nu, de a le ambiționa să demonstreze încă o dată că au capacitatea și puterea de muncă într-un domeniu vitreg, cum este agricultura.” a menționat Maria Cirja, Marketing Manager Corteva Agriscience Romania& Moldova 

Echipa de experți Corteva este compusă din: George Andron, Ana Maria Pascariu, Andrei Ciocoiu, Ion Mutafa, Valentin Mihai, Alfred Stefan, Jakab Arpad și Alexandru Staicu.

Echipa de consultanți Starperformining este compusă din Radu Dumitru Stanescu, Andra Chiru, Dan Rusu, Daniela Necefor, Cristina Costăchescu și Iulia Teodorescu, Marius Dan, Adrian Marinică.

Dupa finalizarea instruirii, prin parcurgerea cursurilor și acumularea de cunoștiinte noi, în perioada 14 septembrie - 10 octombrie, Corteva Agriscience va asigura suport pentru construirea și  implementarea celor mai bune planuri de afaceri. Proiectele trebuie să se axeze pe îmbunătăţirea securităţii alimentare, asigurarea accesului la apă potabilă în comunități, susţinerea consumului responsabil, combaterea schimbărilor climatice şi conservarea ecosistemelor.

Vor fi premiate 3 proiecte, cu o valoare totală de 12.000 $:

• locul I – 5.000 $,
• locul II – 4.000 $,
• locul III – 3.000 $.

Ceremonia de Premiere va avea loc pe 15 octombrie 2020 - Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural – data la care vor fi anunțate câştigătoarele concursului.

Lista doamne fermier înscrise în program:

Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi site-ul Corteva şi urmăriţi detalii despre Programul TalentA pe Facebook

Iniţiatorul şi coordonatorul programului TalentA: Corteva Agriscience Romania

Partener la organizarea programului TalentA: Star Perfomining

Cercetarea și dezvoltarea din agricultură vor putea constitui în următorii ani locomotiva întregului domeniu, după cum spune Csaba Éber, directorul economic al companiei Malagrow. El consideră că, în timp ce diferitele ramuri economice se confruntă cu dificultăți în perioada asta incertă și nu de puține ori recurg la tăierea fondurilor de dezvoltare, agricultura relativ stabilă rămâne pe mai departe un domeniu de perspectivă în acest sens. Așadar, inovarea în domeniu nu dă semne de încetinire. Elanul inovator probabil nu va fi frânt nici de criza curentă care până la urmă și-a făcut resimțită prezența și în acest domeniu.

„Ne așteptăm la repetarea scenariului crizei globale din 2008. Agricultura pare să fie și de această dată, pe toată durata crizei actuale, ramura economică care va rămâne pe baricade și chiar mai mult decât atât. Va constitui locomotiva inovației pentru că are capacitatea de a se finanța în continuare“, explică Csaba Éber. În opinia managerului economic al firmei Malagrow preocupat de găsirea celor mai noi soluții pentru suplimentarea substanțelor nutritive, sectoarele economice aflate în dificultate sunt nevoite să reducă fondurile alocate pentru dezvoltare, însă agricultura rămâne stabilă, de aceea se așteaptă ca studiile, cercetările științifice și inovările tehnologice să iasă chiar mai mult în evidență în următorii ani. „Inovarea în domeniul agrar a dat rezultate incredibile chiar și în anii, deceniile trecute. Acum rezultatele pot fi mai evidente pentru că în această perioadă de criză foarte multe sectoare nu-și permit să finanțeze programe de cercetare de anvergură“ – a ținut să precizeze. Poate cel mai concludent exemplu pentru ilustrarea tenacității cu care se lucrează în cercetarea agricolă în pofida crizei cauzate de coronavirus este dat de complexul de laboratoare al firmei Valagro din Italia care se află în curs de construcție. Complexul va fi unul dintre centrele de excelență în cercetare și dezvoltare agricolă și, în ciuda limitărilor impuse de epidemie, va fi finalizat în acest an. În calitate de partener al Valagro putem vedea cu claritate că efectele negative ale evenimentelor din Italia nu au împiedicat continuarea cercetărilor din regiune.

O perspectivă pe termen lung

Csaba Éber este de părere că domeniul cercetării și dezvoltării este extrem de important în agricultură, mai ales pe termen lung. Actorii de vârf din agricultură și centrele de cercetare, companiile partenere și-au asumat această perspectivă și își desfășoară activitatea ca atare deja de decenii bune. Însă se pare că domeniul devine chiar mai dinamic în acești ani și nici actuala criză economică nu o va putea opri sau încetini.

Deși economia în general trece printr-o perioadă dificilă în care activitățile se desfășoară tot mai greu, domeniul C+D lucrează în continuare. „Este și va fi nevoie de aceste activități și există în continuare oportunități de finanțare și fonduri dedicate“ – precizează Csaba Éber.

Nevoi globale

Creșterea rapidă a populației în diferite părți ale globului și nevoile tot mai speciale ale unei clase de mijloc tot mai numeroasă sunt doi dintre factorii importanți care motivează cercetările din domeniu. Nevoia de alimente sănătoase și variate ne obligă să găsim soluții pentru creșterea capacității și eficientizarea producției. Răspunzând acestor nevoi, structura agriculturii, profesionalizarea metodelor utilizate și îmbunătățirea randamentului s-au schimbat extrem de rapid în ultimii ani și au acumulat un rezervor imens de posibilități accesibil și în anii ce vin. De aceea experții vorbesc de o nouă revoluție agrară care se desfășoară chiar sub ochii noștri. Ne așteptăm ca elanul inovator și de dezvoltare agricolă să nu fie frânt nici în anii următori.

Ion BOGDAN

Cine se poate înscrie la acest program?

Femeile care lucrează în agricultură şi locuiesc în zonele rurale, indiferent de statut şi domeniul de activitate, care doresc să implementeze proiecte de dezvoltare şi sunt hotărâte să facă din afacerea lor o afacere sustenabilă, dinamică şi competitivă, precum şi să contribuie la dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc şi muncesc.

Detalii despre programul TalentA

În România, Corteva Agriscience va contribui prin programul TalentA la dezvoltarea comunităților rurale. Astfel, prin intermediul microproiectelor înscrise în acest program de investiții se urmărește securitatea alimentară prin:

• asigurarea hranei necesare și combaterea foamei;
• asigurarea accesului la apă potabilă;
• susținerea risipei alimentare;
• combaterea schimbărilor climatice;
• conservarea ecosistemelor.

Ce înțelegem prin securitatea alimentară? Asigurarea hranei zilnice a tuturor oamenilor. Mai bine spus, orice om, în orice moment trebuie să aibă acces fizic, economic și social la hrană suficientă, sănătoasă și diversificată astfel încât să îi acopere așteptările, dar mai ales nevoile  alimentare care să-i asigure o viață sănătoasă.

Microproiectele depuse în cadrul programului TalentA trebuie să se raporteze la beneficiul adus mai multor oameni, deci al unei întregi comunități, nu trebuie tratate individul. Pentru ca acest lucru să devină posibil sunt necesare parteneriatele, cum ar fi cele cu diverse ONG-uri și astfel se poate ajunge la îndeplinirea obiectivelor precum:

• Dezvoltarea de programe alimentare diverse și durabile;
• Asigurarea accesului la hrană/alimente tuturor persoanelor, indiferent de veniturile de care dispune;
• Promovarea unui sistem de viață sănătos;
• Contribuie la dezvoltarea comunităților locale și la crearea de noi oportunități de colaborare;
• Dezvoltarea economică locală și încurajarea consumului de alimente obținute pe plan local și regional;
• Crearea de parteneriate între fermieri / producători locali și consumatori, astfel încât micile afaceri de familie să prospere;
• Promovarea unui mediu de lucru plăcut, care să includă condiții prielnice de muncă și mijloace convenabile de trai pentru fermieri și reprezentanții sistemului alimentar;
• Crearea de programe educaționale (ex: ziua porților deschise, Școala Altfel).

Abordarea securității alimentare trebuie să includă următoarele strategii:

• Reprezentare diversă în cadrul comunității;
• Parteneriate de colaborare pentru luarea deciziilor;
• O perspectivă clară asupra sistemului alimentar care să conducă la abordări integrate ale problemelor locale;
• Concentrarea pe abordarea nevoilor comunităților cu venituri mici și marginalizate.

Exemple de proiecte de securitate alimentară în comunități:

• ajutorarea persoanelor cu venituri mici să aibă acces la alimente proaspete și sănătoase, precum și la apă potabilă;
• promovarea piețelor/ târgurilor locale pentru a crește încrederea comunității;
• introducerea mai multor alimente locale în școli;
• creșterea vânzărilor de alimente locale;
• sprijinirea proiectelor comunitare care generează locuri de muncă și îmbunătățesc accesul la hrană sănătoasă;
• consolidarea infrastructurii alimentare locale;
• susținerea programului de la fermă la școală;
• evenimente agricole care creează oportunități pentru construirea comunității și dezvoltarea abilităților de lucru;
• inițiative care să ofere fermierilor posibilitatea de a dona produse persoanelor nevoiașe;
• oportunități de muncă voluntară și răsplătirea ei prin donații;
• crearea unor parteneriate între cooperativele de profil și cei care dețin afaceri de familie;
• implementarea și adaptarea sistemelor de irigații în zone secetoase și aride;
• crearea de cooperative alimentare ca instrument de consum durabil;
• crearea unor ferme/grădini în școli, apoi produsele obținute să fie donate ori comercializate;
• crearea unei rețele de voluntari care să împartă gratuit alimente
• curățarea și îmbunătățirea sănătății pajiștilor dintr-o comunitate, astfel încât locuitorii să poată asigura animalelor hrana sănătoasă pe termen lung.

Pentru mai multe informatii referitoare la programul TalentA accessati site-ul Corteva Romania.

Aflat la cârma unuia dintre cele mai complexe ministere ale României, Nechita-Adrian Oros este un om destul de ocupat. Pentru că l-am rugat să ne acorde un interviu, ministrul Oros ne-a primit după orele de program, la ora 18:00. Într-o seară de luni, când ar fi putut să facă orice altceva, Adrian Oros a răspuns la toate întrebările pe care echipa noastră i le-a adresat. În tot acest timp, în geamul biroului în care ne aflam – toți cei patru membri ai echipei Lumea Satului, ministrul Oros și colega sa de la Departamentul de comunicare, Raluca Panait – ploaia timidă își cerea parcă iertare pentru absența sa care a secat pământul multor agricultori.

În timpul discuțiilor, ministrul ne-a răspuns cu detalii la întrebări referitoare la legislația din domeniu (pentru cei care nu știu, Adrian Oros are inclusiv experiență de membru în Comisia de Agricultură din Camera Deputaților, acolo unde se „plămădesc“ legi), probleme întâlnite în teren și discuțiile cu fermierii, camerele agricole și necesitatea înființării acestora, cooperative agricole, promovarea produselor românești, seceta și refacerea sistemului de irigații, protecția plantelor, bănci de gene, vânzarea terenurilor agricole și legea ce reglementează acest subiect de interes pentru români, zootehnie și protejarea raselor românești, educație, cercetare, investiții.

Cadru didactic de 30 de ani, ministrul Oros spune că educația este una dintre cele mai importante și urgente măsuri de reglementat temeinic pentru ca România să fie acea țară normală pe care o dorim cu toții. Dar pentru aceasta trebuie să fim conștienți că fiecare pas este important. Unul dintre acești pași este și modificarea curriculei. Nu de alta, dar ar fi păcat ca elevii să știe practic despre ultimele tehnologii și să fie nevoiți să învețe teorie despre utilaje care nu se mai folosesc, de pildă. 

Iar acești pași se referă nu doar la învățământul ce pregătește forța de muncă în agricultură și domenii conexe, ci în toate zonele.

Învățământul dual, soluție pe termen mediu și lung

Învățământul agricol, încă departe de cerințele unei agriculturi moderne, ar putea fi salvat prin proiectul-pilot ce pare să dea roade – învățământul dual. O simbioză între fermieri și tinerii care își doresc să lucreze în domeniu, în țară, fără a mai fi nevoiți să plece către alte zări, învățământul dual reprezintă alternativa liceelor agricole. Putem spune și că este singura soluție.

De ce învățământ dual și nu licee agricole? Ei bine, pentru că acestea ar avea sprijinul necesar, material și financiar din partea celor interesați să beneficieze de forță de muncă bine pregătită profesional în fermele autohtone. De altfel, învățământul agricol este ruinat și departe de practică. În calitate de profesor universitar, ministrul Adrian Oros știe mai bine decât oricine că actualele școli agricole nu au cum să pregătească rapid forța de muncă de care au atâta nevoie fermierii români.

Potrivit ministrului Agriculturii, acest tip de învățământ dual este o modalitate care funcționează peste tot în lume. Adrian Oros știe destul de bine cum stau lucrurile prin alte părți nu doar în calitatea sa de ministru; mai are trei frați care locuiesc în alte țări.

De asemenea, spune că, la toate întâlnirile pe care le-a avut cu fermierii, forța de muncă a fost una dintre cele mai acuzate probleme. Capitalul uman este cel mai important, iar soluția realistă este un parteneriat stabil între agenții economici și instituțiile de învățământ.

„Toată lumea, indiferent de domeniul de activitate, caută oameni profesioniști, buni și responsabili. Este foarte important, pentru orice tip de fermă, să aibă forță de muncă pe care să se poată baza“, spune ministrul Adrian Oros.

Mai mult decât atât, învățământul dual rezolvă și problema banilor care s-ar cheltui fără rost și care oricum lipsesc dintr-un buget sărăcit, din care se tot ia inclusiv pentru probleme neprevăzute. Pandemia de coronavirus și tot ce înseamnă această problemă reprezintă o lovitură grea pentru „buzunarul“ tot mai golit al țării noastre frumoase, dar tot mai sărace...

Astfel, în loc să se cumpere terenuri pentru realizarea de ferme și să se investească în utilaje și angajați, elevii și studenții pot face practică direct în fermele care deja există și care sunt dotate cu utilaje de ultimă oră. Fermierul care își cultivă pământul folosește cele mai moderne utilaje pentru că are nevoie de ultimele tehnologii pentru a fi eficient și pentru a rămâne pe piață.

Practic, fermierii își pregătesc oamenii de care au nevoie și pe care îi vor angaja imediat după terminarea studiilor. Și, de altfel, cine poate fi cel mai bun profesor, dacă nu practicianul?

Acest tip de învățământ dual se poate practica și dacă nu este instituționalizat, mai spune ministrul, pentru că fermierii vin chiar ei către sistemul de învățământ și iau în practică elevi.

Pentru a se putea realiza, este nevoie de o bună comunicare. Apoi totul vine de la sine: parteneriat între administrația publică, unitatea de învățământ și fermieri.

Iar acest învățământ dual este posibil și dacă statul nu are vreo intervenție, știut fiind că, în multe cazuri, statul mai mult încurcă. Cum ar fi, de pildă, camerele agricole, despre care ministrul spune că trebuie să fie private.

Direcțiile Agricole Județene, numai la noi

Despre Camerele Agricole și utilitatea lor se vorbește de mulți ani. Astfel de entități sunt importante pentru fermieri în general, așa cum spune ministrul Adrian Oros, iar pentru cei mici cu atât mai mult.

De ce Camere Agricole? Pentru că pot fi de un real folos chiar și pentru autoritățile din domeniu întrucât sunt conduse de fermieri, buni cunoscători ai realităților din zonele lor de activitate.

Mai mult, aceste camere agricole pot contribui și la îmbunătățirea legislației în funcție de ceea ce se întâmplă concret în teren. Pentru aceasta, este nevoie să se treacă la treabă, depășindu-se stadiul discuțiilor fără rezultate. Ministrul Oros pornește de la ideea că fermierii și agricultorii trebuie să fie consiliați și sprijiniți pentru a putea fi eficienți și pentru a-și putea continua activitatea. Ca peste tot în lume, camerele agricole trebuie să fie private 100%, după cum explică ministrul.

Soluția găsită de Oros este poate și singura: transformarea Direcțiilor Județene Agricole în Camere Agricole.

„Nu există nicăieri în Europa așa ceva (Direcții Agricole Județene – n. red.). Toată activitatea din agricultură este privată. Ce să caute o Direcție Agricolă? Să facă ce? Să facă niște statistici...“, explică ministrul.

Proiect-pilot de succes în Mureș

Un proiect-pilot de succes pentru învățământul dual există în comuna Râciu, din Mureș, unde liceul a înfiinţat o clasă de agricultură şi alta de mecanizare.

Deși este doar un exemplu, se mai pot înființa asemenea, nu neapărat licee, în prima fază şcoli profesionale pentru că există o cerinţă atât din partea fermierilor cât și a copiilor de a activa în acest domeniu. Iar statul nu cheltuiește mare lucru, costă doar bunăvoință pentru a pune niște oameni în legătură. Pentru că practica la fermieri asigură o pregătire foarte bună și astfel diploma de carton are acoperire reală, învățământul dual rezolvă și problema legată de inserția muncii, care va fi de 100%, explică ministrul Oros.

Ce îl recomandă pe Nechita-Adrian Oros să conducă și să dezvolte agricultura României?

Despre actualul responsabil al agriculturii României se pot spune multe. Este irelevant ce spun gurile rele, mulți se pricep doar să critice.

Este important ce se vede. Iar la prima vedere ministrul Nechita-Adrian Oros este un păstrător al tradițiilor și produselor românești. Ca medic veterinar, știe mai bine decât oricine altcineva ce înseamnă rasele românești și cum se pot păstra și proteja acestea. Puțini sunt cei care înțeleg ce înseamnă genotipare – ministrul Oros nu doar că știe despre ce este vorba, dar poate explica pe înțelesul oricui.

Ei bine, ce-i drept, îl ajută și experiența de profesor. Ministrul Oros este profesor universitar la Cluj. Profesor doctor  de toxicologie, Adrian Oros a publicat peste 60 de lucrări științifice, două manuale de specialitate și a primit diplome de excelență din partea unor instituții de prestigiu.

Născut în Gherla, într-o zi de 9 iulie, ardeleanul Oros este un om calm, modest, perfecționist și foarte atent la detalii.

Prima trăsătură a caracterului său, pentru cei care îl văd pentru prima dată, este non agresivitatea.

L-am văzut pe Adrian Oros în Parlament, la audieri, înainte de a primi votul pentru mandatul de ministru al Agriculturii. Atacat din multe părți de opozanți politici, Adrian Oros a răspuns cu diplomație și mult calm.

Ce mi-a atras atenția încă de atunci a fost unul dintre răspunsurile sale, replică pe care nu o voi uita niciodată: „Voi răspunde la ceea ce știu.“

Cu toată pregătirea sa, ceea ce îl recomandă cu prisosință să conducă și să dezvolte unul dintre cele mai complexe ministere ale României, Adrian Oros a transmis, încă de la început, un mesaj plin de modestie: „Nu am pretenția că le știu pe toate.“

Poate este irelevant pentru unii, dar ar trebui menționat că Adrian Oros mai are trei frați care trăiesc în alte țări.

Ar fi putut să aleagă orice altă țară, știut fiind că un creier valoros este căutat oriunde în lume, cu atât mai mult cu cât vorbim despre profesori și medici...

Și totuși, Adrian Oros a ales să-și servească țara. Iar misiunea sa nu este deloc ușoară…

Simona-Nicole David

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

PARTEA 1

PARTEA 2

Legislația clară, coerentă și previzibilă ar rezolva multe dintre problemele agriculturii autohtone, iar fermierii ar putea să-și întocmească liniștiți business planul pe termen mediu și lung.

Atunci când se discută o lege în Parlament, soluțiile sunt date de fermieri pentru că doar ei au imaginea de ansamblu. Un politician care știe doar management politic fără să fi avut contact cu mediul privat nu ar putea avea toată imaginea de ansamblu. De aceea, de multe ori, anumite prevederi legislative și, mai ales, ambiguitatea și impredictibilitatea lovesc fermierul la fel de puternic ca o secetă cruntă, un îngheț, o grindină etc.

Pentru a se ajunge la o formă ideală, care să ajute în mod concret, este nevoie și de o foarte  bună comunicare între toți cei implicați. Nu este suficientă doar cunoașterea legii sau scrierea unor articole bune, ci și modul în care este înțeleasă de toți cei implicați. De aceea este atâta nevoie de o bună comunicare, fără bariere, între membrii Comisiei de Agricultură și fermieri. Nu este ușor, având în vedere că, de multe ori, există bariere de comunicare chiar și între membrii aceluiași partid politic. Orice întârziere a legii poate avea efecte dramatice asupra oricărui domeniu, dar mai ales în agricultură unde există nenumărați factori care pot lovi grav o afacere: calamități, lipsa forței de muncă, a banilor etc.

De pildă, una dintre cele mai importante și urgente legi este cea a terenurilor agricole, un act normativ ce stă la „dospit“ de mai bine de un an. În timp ce terenurile agricole mai au de așteptat până a se vedea exact ale cui sunt, a fost totuși adoptată legea care reglementează schema de sprijin pentru fermierii afectați de seceta din ultimul an.

„Schema de sprijin pentru fermierii afectați de secetă este un model care a mai funcționat și în anii 2000, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Este singura soluție pentru a veni în ajutorul fermierilor. Peste un milion de hectare sunt afectate de secetă în proporție de 100%, iar fermierii au cheltuit între 1.500 și 3.000 de lei pentru înființarea unei culturi“, ne-a explicat Valeriu Steriu, membru al Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților.

De altfel, parlamentarul vorbește nu doar ca om politic, ci și în calitate de fost fermier și specialist în economie agrară.

Legea reglementează și amânarea ratelor pentru fermieri

Mai mult decât atât, actul normativ recent adoptat prevede și amânarea ratelor pentru fermieri.

Astfel, dacă debitorul solicită, plata ratelor se poate amâna cu până la 18 luni. Maturitatea creditului se prelungește, fără ca fermierul să fie nevoit să achite costuri suplimentare.

Practic, valoarea ratelor rămâne la fel, doar că se plătesc mai târziu. Această măsură se acordă doar celor care au împrumutat bani din bancă și sunt afectați direct sau indirect de fenomene meteorologice nefavorabile. În argumentarea amendamentului privind amânarea ratelor se precizează că, „prin compromiterea totală sau parțială a culturilor ce se recoltează în perioada iunie-iulie și neîncasarea sumelor aferente acestor producții, este periclitată înființarea noilor culturi care se însămânțează în aceeași perioadă cu recoltarea culturilor de floarea-soarelui și porumb, tocmai de aceea este necesară prelungirea maturității finanțărilor cu o perioadă ce depășește 12 luni. Fenomenul de secetă cuprinde mai multe perioade, după cum urmează: perioada de recoltat, însămânțare – înființarea de noi culturi, eventual depozitare, conservare și comercializare și abia în final înregistrare venituri“.

De ce „bancherii iubesc fermierii“

„Bancherii iubesc fermierii și sunt dispuși să le acorde anumite facilități pentru că sunt clienți care le asigură venituri mici, dar sigure; nu se poate pune problema pentru neplată. Este nevoie doar de un cadru legislativ pentru ca întreaga procedură de preluare a ratelor să fie clară. Și aceasta este baza legislativă“, a mai spus deputatul Valeriu Steriu.

Schema se aplică în toată țara și se adresează tuturor fermierilor, fie că și-au asigurat sau nu culturile. Și, din păcate, nu stăm bine la capitolul acesta și din cauză că fermierii nu sunt încurajați să încheie polițe de asigurare, preferând să riște. Motivele sunt multe. „În primul rând, costurile sunt prea mari, iar facilitățile prea mici. Și atunci fermierii preferă să riște, să meargă spre o agricultură la risc, mai ales că natura este plină de surprize. Au fost trei ani impecabili în care a plouat la ceas și recoltele s-au dus la un nivel de necrezut. Dar iată că a venit al patrulea an și seceta face ravagii în anumite zone“, a mai detaliat Valeriu Steriu.

Cum ar putea fi încurajați fermierii să se asigure?

Singura soluție este aceea de a porni un fond mutual de asigurare care să fie valabil nu doar pentru calamități cauzate de secetă și de alte fenomene meteo, dar și pentru bolile care ar putea apărea la animale.

De altfel, o astfel de măsură este solicitată și de Uniunea Europeană. „O soluție în care fermierul, statul român și Uniunea Europeană contribuie cu câte o treime fiecare este nu doar bună, ci și modalitatea văzută de Uniune“, a precizat deputatul.

Pe de altă parte, au fost și cazuri când asigurătorii au oprit subscrierea polițelor pentru domeniul agricol. Anul trecut, de exemplu, căderile de grindină și ploile abundente au fost motive suficient de puternice pentru ca unele companii de asigurări să-și anunțe brokerii că își restrâng temporar activitatea.

În funcție de previziunile meteorologice anunțate de ANM, companiile de asigurări au mai încetat preluarea de riscuri și în alți ani.

Totodată, asigurătorii au tot atras atenția în ultimii ani că se pierd sume importante alocate de Uniunea Europeană din cauza neasigurării împotriva riscurilor din agricultură.

Încă de acum 4-5 ani, companiile de asigurări cereau autorităților să modifice legislația astfel încât asigurările să fie subvenționate, după modelul unor țări ca Franța, Italia, Ungaria sau Croația.

La nivelul Uniunii sunt fonduri care se acordă pentru acoperirea riscurilor în agricultură prin Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020. Aceste fonduri pot fi accesate prin subvenția primei de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor; prin fonduri mutuale ce acoperă atât fenomenele meteo nefavorabile, bolile plantelor și ale animalelor, diferite incidente de mediu, dăunători, precum și ca instrument de stabilizare a veniturilor sub forma unor contribuții financiare la fonduri mutuale, ce acordă compensații fermierilor pentru o scădere drastică a veniturilor.

Simona Nicole DAVID

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Vlad Andrei este un antreprenor tânăr din agricultură care și-a ales ca domeniu de activitate înființarea unei pepiniere de glădiță în Bârlad, județul Vaslui, și comercializarea puieților și semințelor acestei specii. Glădița, cunoscută și sub numele popular de salcâm sălbatic sau lemn câinesc, este o specie rezistentă la secetă și reprezintă o modalitate foarte ieftină de a construi un gard viu. Potrivit interlocutorului nostru, în țara noastră glădița este foarte folosită de fermieri în special pentru a împrejmui stupine, iazuri, livezi, pășuni, terenuri agricole. În plus, gardurile vii realizate cu această specie sunt și decorative pentru că vorbim despre un arbust care rămâne verde până toamna târziu, iar primăvara înverzește odată cu păpădia.

Șase hectare, 240.000 de puieți

Reporter: De câtă vreme vă ocupați de comercializarea glădiței?

Vlad Andrei: Am dezvoltat această activitate, comercializarea semințelor de glădiță, începând cu anul 2008. Practic, totul a pornit din necesitatea de a împrejmui o stupină de aproximativ 1.000 m². Am ales să înființez un gard viu cu glădiță pentru că gardul convențional pe care l-am făcut a fost furat de câteva ori și aveam uneori musafiri nedoriți în stupină. La început nu știam cum se plantează acest tip de copac, dar cu timpul și cu multă documentare roadele au început să apară.

Rep.: Astăzi aveți o pepinieră proprie. Ce suprafață și ce densitate de puieți aveți?

V.A.: Pepiniera se află lângă orașul Bârlad și are o suprafață de 6 hectare plantată cu puieți de glădiță care ajung la vânzare în luna octombrie a fiecărui an. În plin sezon, pe un hectar de pepinieră avem 40.000 de puieți.

Rep.: Ce este, de fapt, glădița și ce caracteristici are?

V.A.: Salcâmul sălbatic este un arbust arhaic ce aparține unui gen primitiv din familia Fabaceae, care acum este dispărut. Glădița, foarte apreciată și ca arbore ornamental, poate crește până la 15 m, formând o coroană bogată, semi-sferică, care este susținută de un trunchi cu scoarță aspră.  Aceasta dezvoltă frunze pinate, cu foliole eliptice și fructe sub formă de păstăi lungi, numite roșcove, care sunt comestibile și au un gust dulceag aparte.

După patru ani asigură protecție totală

Rep.: Care sunt condițiile pedoclimatice de care are nevoie salcâmul sălbatic?

V.A.: Glădița crește foarte ușor, nu necesită un anumit tip de sol și se pretează oricărei zone geografice din țara noastră. Poate fi plantată singură sau se poate pune pe lângă gardurile de sârmă, chiar și pe o parte și alta a gardului de sârmă deoarece lăstăreii glădiței intră prin găurile gardului și îl întăresc foarte bine. Singurul inconvenient al gardului viu din glădiță este perioada în care aceasta ajunge la maturitate. Este nevoie de trei-patru ani pentru ca gardul să se formeze și protecția să fie completă, astfel ca nimeni să nu mai poată trece prin el. Primii spini apar destul de devreme și pot crește până la 15 centimetri în lungime. Pentru protejarea proprietăţilor, a terenurilor, a pajiştilor sau a altor obiective glădiţa realizează cu succes protecţia de care aveţi nevoie.

Rep.: Cum se realizează semănatul sau plantarea?

V.A.: O perdea (un gard) de glădiţă se poate realiza în două moduri, şi anume prin plantarea puieţilor direct în locul pregătit în perioada repausului vegetativ sau prin semănarea directă a seminţelor. Norma de semănare este de 15 grame/ metru liniar, adică 1 kg de sămânță pentru 67 metri liniari. Pregătirea solului nu este o activitate foarte dificilă. Terenul este pregătit în prealabil cu un motocultor, apoi se realizează un șănțuleț nu mai adânc de 8 cm și nu mai puțin de 5 cm în care se presară semințele.

Cu 40 de lei poți împrejmui 67 de metri

Rep.: Care sunt avantajele înființării unor astfel de garduri în jurul culturilor agricole?

V.A.: Avantajele sunt multe, mai ales dacă ne raportăm la costurile de înființare. Cu 40 lei, prețul unui kilogram de semințe, poți împrejmui 67 de metri. În plus, odată înființat acest gard nu mai poate fi furat și nu se reînnoiește. Am văzut astfel de garduri și cu o vechime de 65 de ani.

Rep.: Care este volumul de vânzări pe care îl aveți anual?

V.A.: Anual vindem peste 70.000 de puieți. Este o cifră nu foarte mare pentru că în ultimii ani am început să plantăm puieți în pepinieră doar la comandă. A fost o decizie pe care am

luat-o ca urmare a faptului că lumea a început să se orienteze spre varianta cu semințe și atunci eram nevoit să recepesc puieții, proces care le scădea automat calitatea. Vând anual între 350-500 kg de semințe de glădiță. În primul an copăcelul va crește ca un lăstar drept, urmând ca din anul II, când îl tăiem la înălțimea dorită, să se ramifice cu spini și rămurele care pornesc direct din tulpină, nu din sol. Nu țin semințe vechi în stoc și nu le stropesc cu vreo substanță pentru a rezista. Pur și simplu le adun direct din pădure, le sortez și sunt gata pentru vânzare. Ofer în colet toate informațiile despre modul de pregătire a semințelor.

• Glădița se întâlnește în aproape toate zonele țării (cel mai des în Moldova, fiind o zonă de câmpie) pentru că nu este un arbust pretențios din punct de vedere climatic și nu necesită un anumit tip de sol.
• Înființarea gardurilor de salcâm sălbatic se poate face atât cu puieți care se plantează toamna, dar și cu semințe care se pot planta pe toată perioada anului. A doua variantă este mai eficientă.
• După plantare gardul nu necesită prea multă atenție; dacă nu plouă trebuie udat cam la două săptămâni. Nu are nevoie de îngrășăminte sau de un anumit tip de sol.

Laura ZMARANDA

Agrigenomica este definită ca fiind studiul genetic al culturilor și animalelor și al modului în care genele influențează dezvoltarea lor. Astfel, aplicarea genomicii în agricultură permite îmbunătățirea durabilității și a productivității în producția de animale și culturi. Mihaela Androne, director de vânzări în compania Antisell, o companie cu peste 50 de ani de istorie pe piața internațională și 10 ani de prezență în România, ne-a vorbit despre această știință a viitorului.

De la genetica umană...

Potrivit directorului de vânzări, în momentul de față serviciile pe care compania de origine greacă le oferă se adresează în special cercetătorilor și celor care pun diagnostice genetice, iar după un deceniu de existență pe piața autohtonă concluzia este una pozitivă.

Tehnologiile puse la dispoziția specialiștilor au fost primite bine, mai ales în contextul în care cercetătorii români și personalul specializat din domeniul geneticii sunt conectați la noutățile acestui segment de activitate, sunt prezenți cu lucrări și articole de referință în literatura de specialitate și au colaborări cu parteneri din alte state. Provocarea reală nu ține de pregătirea specialiștilor din țara noastră, completează dna Androne, ci mai degrabă de resursele financiare limitate privind implementarea unei infrastructuri corespunzătoare.

„Colaborăm cu aproape toate institutele din țară care dețin laboratoare de genetică. Câteva exemple sunt Institutul Cantacuzino, Institutul de Medicină Legală, institute oncologice, dar și instituții care fac teste genetice, mai exact teste prenatale și neonatale pentru boli moștenite sau dobândite. Sperăm ca importanța acestor teste genetice să fie foarte bine înțeleasă și de clinicieni, iar rezultatele lor să fie aplicate în diagnostic.“ Pentru a veni în întâmpinarea provocărilor impuse de trendul accelerat al schimbărilor climatice și al creșterii numărului populației, compania a dezvoltat și un segment dedicat agriculturii.

...la genetica animal și vegetală

Agrigenomica sau știința viitorului are ca obiectiv ameliorarea raselor de animale și a plantelor de cultură.

„Există în momentul de față două provocări esențiale. Populația globului este în creștere, iar schimbările climatice determină noi tipare în agricultură. Sunt, așa cum spuneam, provocări majore pentru care trebuie să găsim soluții, iar agrigenomica este o soluție viabilă pentru că, prin intermediul ei, putem să adaptăm rasele de animale și speciile de plante. La momentul actual, acest domeniu încearcă să ofere soluții eficiente, simple, folosind tehnologii moleculare. Cercetătorii de la Institutul Național pentru Biologie și Nutriție Animală, spre exemplu, se ocupă de ameliorarea raselor, iar prin tehnologia Microarray au reușit să genotipeze câteva sute de probe. Avem colaborări și cu cercetători care studiază scrapia la oi și care, de asemenea, încearcă fenotiparea ovinelor din România pentru a eradica această boală.“

Potrivit dnei Androne, soluțiile simple și eficiente la care face referire sunt genotiparea și secvențierea  întregului genom sau targetată.

„Cu ajutorul acestor tehnici putem obține anumite avantaje în agricultură. Este vorba despre scurtarea ciclurilor de reproducere și de costurile mai reduse legate de selecția indivizilor. În trecut selecția animalelor se realiza doar pe bază de fenotip, dar acum, având la îndemână tehnicile moleculare de selecție, acest proces se face mai rapid și mai ieftin. În același timp putem să facem această selecție cu o precizie mult mai mare. Astfel putem crea soiuri îmbunătățite, animale mai sănătoase, ne adaptăm la schimbările climatice și putem hrăni întreaga omenire.“

Valoarea economică a geneticii până în 2021

Tehnologiile de microarray și secvențiere de generație următoare sunt utile pentru studierea diferitelor aspecte ale genomicii plantelor și animalelor, inclusiv genotipul, expresia și reglarea genelor și epigenetica. Aceste abordări oferă capacitatea, sensibilitatea și precizia necesară pentru evaluarea markerilor genetici și descoperirea celor noi asociate cu anumite trăsături sau o anumită boală. Tehnologia microarray este ideală pentru aplicațiile de screening de rutină în genomica plantelor și animalelor, iar datele de genotip rezultate pot oferi informații concrete care conduc la decizii de selecție și reproducere. Acestea sunt deosebit de rentabile, în special, pentru analiza unui număr mare de eșantioane.

Potrivit estimărilor, valoarea economică a agrigenomicii va atinge 13,56 miliarde USD până anul viitor. Analiza sectorului a arătat că, în anul 2015, agrigenomica a fost folosită cu precădere în sectorul vegetal (în Statele Unite ale Americii, Departamentul de Agricultură a solicitat sprijinirea productivității culturilor și au fost demarate cercetări cu privire la cultivarea în special a cerealelor cu gluten redus). Ameliorarea genetică a animalelor a fost pe loc secund, aplicarea ei în sectorul creșterii animalelor limitându-se la anumite teste care să ajute la identificarea bolilor genetice și la stabilirea liniei genealogice. Totuși, în viitor agrigenomica, spun specialiștii, va fi utilizată pe scară largă în zootehnie datorită creșterii numărului de solicitări venite din partea crescătorilor de animale de rasă.

„La nivelul mediului științific, al cercetătorilor, tehnologiile pe care noi le propunem sunt cunoscute, dar, din nefericire, nu toate instituțiile dispun de infrastructura necesară în acest moment pentru a le folosi. Mai sunt necesare investiții în domeniul acesta.“ (Mihaela Androne)