Evoluția zootehniei în Dâmbovița, Argeș și Vâlcea

Astăzi, vom analiza zootehnia din ultimii 27 de ani în trei județe cu aceeași dispunere geografică: Dâmbovița, Argeș și Vâlcea. Economic însă lucrurile diferă. Argeșul se află în Top 10 între județele țării ca PIB/cap de locuitor, bazându-și dezvoltarea pe sectorul industrial, mai puțin pe agricultură, în vreme ce Vâlcea și Dâmbovița au o economie agrarindustrială. Ca performanțe, Dâmbovița ocupa, în 2012, locul I în ierarhia județelor la producția de ouă, iar Vâlcea deținea poziția secundă la producția de miere.

Evoluția efectivelor de animale în cele trei județe a urmat trendul general, cu o prăbușire a numărului până prin anul 2000, perioadă ce coincide cu dezafectarea fostelor unități comuniste, o ușoară redresare până în 2005, o nouă diminuare după anul aderării țării la UE și o a doua creștere pesemne după atragerea banilor europeni. Cu o singură excepție în cazul județului Dâmbovița, unde numărul de caprine din 2015 îl depășește pe cel din 1990, peste tot efectivele scăzând în medie cu 40-50% față de acum 27 de ani.

Dâmbovița: cu excepția creșterii păsărilor, zootehnia a cedat în fața culturilor vegetale

Fondul funciar al județului Dâmbovița cuprinde 61,1% terenuri agricole. Din totalul acestei suprafețe, cea mai mare parte este reprezentată de arabil – 70,7%, pășuni – 17,2% și fânețe – 8,1%. La dispoziția crescătorilor de animale ar fi deci peste 25% din terenul agricol. De altfel, din totalul producției agricole, zootehnia are o pondere de doar 28,7%. Explicabil de ce efectivul de bovine a scăzut cu 71,41% față de 1990, cel de porcine – cu 41,89% și cel de ovine – cu 64,78%. Chiar și în cazul păsărilor, acolo unde Dâmbovița este un important furnizor de ouă, numărul de păsări a scăzut cu mai bine de 50%. Singurul domeniu în care au excelat crescătorii de animale ar fi sectorul caprinelor.

Argeșul nu acordă o foarte mare importanță zootehniei

Jumătate din teritoriul județului Argeș (682.631 ha) este reprezentat de suprafață agricolă, 338.755 ha: arabil – 171.208 ha, pășuni – 98.960 ha, fânețe – 46.790 ha, livezi – 20.761, vie – 1.036 ha. Deși are câteva unități de elită, Argeșul nu se bazează foarte mult pe agricultură în compoziția PIB; profilul zonei rămâne unul industrial. Totuși, dincolo de pomicultură, sector reprezentativ inclusiv în domeniul cercetării, ținuturile deluroase, care ocupă 38,3% din suprafața județului, și cele muntoase, cu o pondere de 29,6%, ar fi propice cel puțin creșterii ovinelor, dar nu s-a remarcat o astfel de tendință cel puțin în anii din urmă. De fapt, impresia ar fi că nu există o strategie de dezvoltare unitară a agriculturii, dovadă și evoluția efectivelor de animale, cumva fără o explicație logică.

De exemplu, la bovine efectivul a scăzut până în 2000, apoi a crescut până în 2007 pentru ca, în 2010 și 2015, să se înregistreze cel mai mic număr de animale din perioada analizată (o scădere, în 2015, cu 45,67% față de 2007 și cu 60,99% față de 1990). Același lucru s-a întâmplat în cazul porcinelor: în 2015 se înregistrează 19,4% din efectivul din 2007 și 18,27% față de 1990. La porcine s-a petrecut un lucru rar, în sensul în care efectivele din 2007 au fost mai mari decât cele din 1990! La ovine, caprine și păsări numărul de animale este mai mare decât în 2007, dar mai mic cu 15-40% decât în 1990.

Vâlcea: resurse suficiente, animale puține!

Dacă ar fi să-și utilizeze resursele, Vâlcea ar trebui să performeze în zootehnie. Județul dispune de o suprafață agricolă de 242.856 ha (42,15% din întregul teritoriu), pășunile deținând 44%, la care se adaugă fânețele, cu 13% din totalul agricol.

În strategia de dezvoltare a județului se spune: „Extinderea pășunilor din zonele montane, deluroase și subcarpatice ale județului a favorizat activitățile de creștere a ovinelor și caprinelor, plasând zootehnia județului Vâlcea pe primul loc în Regiunea Sud-Vest Oltenia.“ Să vedem în ce fel le-a favorizat: efectivul de ovine era, în 2015, de 114.338 capete (date INS), e adevărat, cu 24.569 de capete mai mult decât în anul aderării țării la UE, dar cu 128.362 de capete mai puțin decât în 1990. Unde este „favorizarea“? Nici la caprine nu a fost atins numărul deținut în 1990. În ceea ce privește bovinele, efectivul a scăzut cu 57,04% față de 1990, iar cel de porcine se află la 72,81% față de efectivul de acum 27 de ani.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 34-35