Rezistența bacteriană la antibiotice este proprietatea acestora de a se sustrage efectului bacteriostatic și chiar bactericid al chimioterapicelor antibacteriene (antibioticelor). Această proprietate a bacteriilor este posibilă datorită marii labilități a genomului bacterian, format dintr-un singur cromozom neprotejat de membrana celulară și eventual câteva plasmide. Rezistența se instalează prin mutații permanente ale cromozomului bacterian, schimburi de plasmide sau chiar prin asimilarea unor gene provenite de la bacterii lizate. În cazul multor specii bacteriene, rezistența la anumite clase de antibiotice se instalează rapid, dar există și multe specii bacteriene care au rămas constant sensibile la anumite clase de antibiotice.

Utilizarea antibioticelor în controlul infecțiilor patologice a fost un succes (Mehdi și col., 2018, Hăbeanu și col., 2019).

Antibioticele pot fi utilizate în căi diferite în producția animală: doze subterapeutice pentru stimularea creșterii, doze profilactice pentru prevenirea bolilor, doze terapeutice ca tratament curativ pentru boli (Lander și col., 2012). Cu toate acestea, evidențele medicale sugerează faptul că exagerarea în folosirea antibioticelor generează probleme datorită mai sus menționatei rezistențe bacteriene. Rezistențele pot fi de procentaj redus sau mare la anumite antibiotice sau clase de antibiotice.

Rezistența bacteriilor la antibiotice este o problemă ce trebuie tratată la modul cel mai serios și presupune tehnici de examinare performante pentru caracterizarea cantitativă și calitativă  a rezistenței unei anumite tulpini bacteriene la antibioticele propuse pentru linia întâi a tratamentului (de primă intenție). Dacă nu este luată în considerare această posibilitate, rezultatul tratamentului poate fi extrem de slab, și o prelungire cu complicații variate, importante și chiar exitus. În prezent se fac alerte sanitare pentru tulpinile bacteriene care au dezvoltat în proporții importante rezistența la antibiotice dezvoltate în mod curent într-o regiune. Se mai propune rotația tratamentului la fazele unde este acceptată intervenția. 

La nivelul UE, numărul pacienților infectați cu bacterii rezistente crește. Toate clasele de antimicrobiene utilizate la om au fost folosite și pentru animalele crescute pentru obținerea de produse destinate consumului uman. La animale, antibioticele sunt interzise ca promotori de creștere, dar este acceptată utilizarea acestora în scop curativ în fazele tinere de creștere.

Ca o consecință, cercetările biotehnologice și nutriționale au venit cu o serie de soluții menite să ofere alternative viabile pentru animale. Este cunoscut faptul că bacteriile lactice pot acționa ca agenți fermentativi sau pot coloniza mucoasa intestinală la animale cu efecte pozitive, pot avea rol imunomodulator, fiind capabile să împiedice aderența bacteriilor patogene la celulele intestinale, iar în ultimii ani se folosesc tot mai mult ca probiotice.

Pe aceeași linie, la IBNA Balotești studiile interdisciplinare au condus la obținerea unor aditivi furajeri bazați pe monoculturi de tulpini bacteriene sau asocierea a două tulpini cu efect sinergic probiotic și enzimatic, testați cu succes în hrana purceilor și a puilor de carne în Biobaza experimentală a IBNA Balotești. Efectele s-au reflectat într-o bună stare de sănătate și performanțe la nivelul permis de potențialul genetic.

Rezultatele obținute confirmă faptul că știința modernă are soluții promițătoare chiar pentru viitorul apropiat. Experiența dată de descoperirea și aplicarea acestor soluții va rămâne valabilă pentru situațiile create de patologii emergente determinate de bacterii cu potențial important de dezvoltare a rezistenței la antibiotice.

Dr. ing. Mihaela HĂBEANU

Planul sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe anii 2019-2022, „Agricultură și Dezvoltare Rurală – ADER 2022“, își propune să ofere soluții în privința protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice, pentru o mai bună orientare spre piață și asigurarea într-o mai mare măsură a legăturii dintre cercetare, inovare, consultanță, fermieri și procesatori. De asemenea, ar trebui să asigure în continuare securitatea alimentară prin accesul permanent la alimente suficiente, sigure și hrănitoare și să contribuie la obținerea unei producții agricole sustenabile, o alimentație mai sănătoasă și la bunăstarea animalelor.

Având în vedere tematica și orientările cercetării, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală Balotești are în derulare un proiect care beneficiază de finanțare în cadrul ADER 2022 – „Caracterizarea genomică a raselor de ovine în vederea creării unor populații de referință ce vor fi folosite la estimarea valorii de ameliorare genomică“. Metodele tradiționale de ameliorare a ovinelor au dus la specializarea acestora și la scăderea variabilității caracterelor de importanță economică. La ora actuală, evaluarea genetică a reproducătorilor din populația de ovine, pe baza performanțelor proprii și a indivizilor înrudiți, este foarte costisitoare atât din punct de vedere financiar cât și al timpului. Astfel, prin valorificarea polimorfismelor unor singure nucleotide (SNP), evaluarea genomică permite identificarea indivizilor valoroși din punct de vedere genetic încă de la nașterea acestora, scurtând foarte mult procesul de selecție și costurile legate de acesta. Din acest punct de vedere, selecția genomică va intensifica ameliorarea atât a producției de lapte și carne la ovine, cât și rezistența la îmbolnăvire a acestora. Pentru a avea certitudinea unor producţii superioare noua generație trebuie să fie superioară atât din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ. Noua tendinţă şi concepţie în dezvoltarea zootehniei presupune o reorientare în toate compartimentele specifice proceselor tehnologice de bază, dar şi o creştere a calităţii producţiilor. În acest context, ameliorării animalelor îi va reveni, pe viitor, îndeplinirea unor obiective extrem de importante. Obiectivul lucrărilor de selecţiei este ca fiecare generaţie care apare să fie superioară celei precedente, plecându-se de la ipoteza că reproducătorii selecţionaţi sunt capabili să transmită la urmaşi însuşirile valoroase pe care le posedă.

Scopul proiectului de față este acela de a pune bazele unei populații de referință prin genotiparea ovinelor din rasele locale, populație cu ajutorul căreia să se poate estima valoarea de ameliorare genomică. Astfel, pentru a atinge ceea ce s-a propus este nevoie de câteva etape măsurabile: cu ajutorul controlului oficial al performanțelor să se pună bazele unei baze de date care să cuprindă informații fenotipice (cantitatea de lapte, greutăți corporale, evaluarea exteriorului, informații despre reproducție); estimarea efectului SNP-urilor asupra caracterelor evaluate prin cele mai noi metode biometrice; estimarea componenților de varianță-covarianță care implicit conduc la estimarea parametrilor genetici; identificarea celor mai bune metodologii de analiză biometrică care vor fi folosite la predicția valorii de ameliorare. Ca obiective secundare ale proiectului amintim: optimizarea metodelor de măsurare a fenotipurilor; optimizarea metodelor alese pentru estimarea parametrilor genetici în funcție de specificul caracterelor (caractere cu heritabilitate mică, caractere care se măsoară repetat în decursul vieții productive ale animalului); verificarea SNP-urilor corespunzătoare populațiilor analizate și identificarea densității panelurilor ce urmează a fi folosite la genotipare; analiza comparativă a diverselor metode matematice folosite în estimarea valorii de ameliorare genomice.

Institutul Naţional de Cercetare­Dezvoltare pentru Biologie și Nutriţie Animală – IBNA Balotești organizează o licitaţie pentru vânzarea unui efectiv de 25 capete tineret taurin femel de reproducţie, din rasa Hollstein, cu vârsta cuprinsă între 6 și 25 de luni.

Licitaţia va avea loc în data de 29.06.2020 la ora 10:00.

Persoanele interesate sunt invitate ca până la data licitaţiei să vină la sediul institutului pentru vizionarea efectivului în vederea realizării unei oferte.

Contact:

- de luni până vineri, între orele 09:00 și 15:00 folosind datele de contact de mai jos:

• DIRECTOR TEHNIC: ing. Teodor MIHALCEA, tel: 0722.256.825
• ȘEF M.C.T.E.: ing. Alexandru KELEMEN, tel: 0764.909.219

Sistemul intensiv de creștere a tineretului taurin apelează frecvent la produse cu acțiune stimulantă în vederea îmbunătățirii capacității de valorificare a resurselor furajere şi a stării de sănătate. Dacă în trecut o practică des întâlnită a fost reprezentată de administrarea antibioticelor în doze de prevenție, cu rol de promotor în creșterea tineretului taurin, începând cu anul 2006 administrarea antibioticelor ca aditivi furajeri în zootehnie a fost restricționată în Uniunea Europeană. Ca alternativă, Comisia Europeană a elaborat recomandări privind utilizarea probioticelor în creșterea animalelor (Regulamentul CE nr. 767/2009). Probioticele sunt microorganisme vii, cu efecte potenţial benefice asupra organismului animal, administrate în cantități suficiente, într-un interval specific de timp.

Utilizarea probioticelor în alimentația viţeilor poate avea următoarele efecte:

• Administrarea în primele 3 săptămâni de viață poate reduce incidența și severitatea diareei cu 25-30% și crește sporul mediu zilnic cu până la 10-15% în perioada de alăptare;
• În perioada de creștere poate contribui la reducerea nivelului de stres, stimularea dezvoltării ruminale, limitând acidoza ruminală prin popularea tractului digestiv cu bacterii specifice;
• Favorizează absorbția nutrienților, contribuind activ la reducerea incidenței și a severității afecțiunilor gastrointestinale până la statutul de tineret taurin la îngrăşat;
• Contribuie la creșterea greutății carcasei și la o pondere mai mare a cărnii în carcasă, datorită efectului pozitiv exercitat asupra ratelor de creștere şi îmbunătăţirii ratelor de conversie a furajelor.

Posibilitățile de administrare diferă în funcție de formularea produsului bio-terapeutic, după cum urmează: lichid, pulbere, capsule și microcapsule.

Recomandările de administrare a produsului probiotic animalelor de fermă derivă din forma de prezentare a produsului, respectiv pe cale bucală: per os (administrare directă), în apă sau în rețetă (solidă sau lichidă). Rezultatele cele mai importante se observă, de regulă, în primele 14 zile de la debutul administrării probioticelor.

Recomandări în administrarea probioticelor:

• Rațiile furajere administrate să fie echilibrate energo-proteic, în funcție de necesarul fiecărei categorii de animale;
• Administrarea de probiotice pentru atenuarea perioadelor de stres, precum înțărcarea, transportul animalelor, vaccinarea, ecornarea, relotizări, schimbări ale rațiilor furajere;
• Evitarea suprapunerii mai multor factori de stres în același timp, ca de exemplu ecornarea şi vaccinarea;
• Asocierea probioticelor cu vitamine (A, B, C, D3, E), prebiotice (inulina) şi săruri minerale rehidratante (clorura de sodiu, citrat de sodiu și clorura de potasiu);
• Păstrarea în condiții optime de temperatură şi umiditate a produselor probiotice, evitând expunerea directă la soare a acestora;
• Administrarea corectă a produselor probiotice, respectând dozajul și timpul de administrare.

Exemple de produse probiotice introduse în hrana vițeilor și dozarea recomandată:

Daniela GRIGORE,
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creştere a Bovinelor Baloteşti

Micotoxinele sunt toxine produse de fungi a căror prezență este raportată regulat în diferite surse de hrană animală sau umană. Detoxifierea acestora este foarte importantă în vederea protejării sănătății animalelor și oamenilor, iar abordările biologice sunt din ce în ce mai promițătoare. Mulți aditivi sunt comercializați și utilizați în hrana animalelor de fermă de către fermieri. Majoritatea au dovedit o bună eficiență în adsorbția unor micotoxine în studii in vitro, dar mai puține studii au investigat eficiența lor și in vivo. Sunt încă necesare studii pentru a demonstra eficacitatea acestora și a explica mecanismul lor de acțiune.

Reziduurile provenite din industria agroalimentară reprezintă surse importante de compuși bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturați-PUFA, fibre, vitamine, minerale etc.) care ar putea fi utilizate pentru reducerea toxicității contaminanților din hrana animală prin adsorbție fizică directă sau prin alte mecanisme (biotransformare/imunostimulare). Cercetări realizate de Shar și colab. (2016), Gambacorta și colab. (2016), Gutzwiller și colab. (2007) au demonstrat eficiența unor reziduuri de măr, coajă de banană, borhot de struguri etc în diminuarea absorbției la nivel gastrointestinal a unor micotoxine ca deoxinivalenol, fumonisine, ochratoxină, aflatoxine și de a contracara efectele lor negative. Studii recente realizate de Avantaggiato și colab. (2014) au arătat că reziduurile vinicole reduc concentrația de contaminanți din furaje (micotoxine) în urma unui proces de adsorbție în mediu lichid. Pe de altă parte, prin conținutul bogat în antioxidanți (polifenoli, PUFA etc,), acestea ar putea stimula capacitatea de apărare a organismului de a răspunde la acțiunea agresivă a contaminanților.

Printr-un test de nutriție efectuat în biobaza experimentală a IBNA pe purcei după înțărcare hrăniți cu un furaj contaminat cu 300 ppb aflatoxina B1 (AFB1) a fost investigat potențialul antifungic și antimicotoxic al șrotului de sâmburi de struguri inclus într-o nouă formulă de nutreț combinat.

Caracterizările analitice au pus în evidență o compoziție chimică superioară (nivel mare de fibre, proteină și compuși bioactivi) pentru șrotul de sâmburi de struguri. Dintre compușii bioactivi de tipul polifenolilor, cele mai mari concentraţii s-au înregistrat pentru isorhamnetine 3-O-glucoside (56,60 mg/100g), catechine (48,93 mg/100g) și epicatechine (48,23 mg/100g). Șrotul de semințe de struguri este de asemenea bogat în acizi grași polinesaturați (62,94%) în special acid linoleic (omega-6; 58,99 %), dar și acid oleic (omega-9; 17,05%).

Rezultatele testului de nutriție au arătat că AFB1 a produs efecte negative în perioada post înțărcare, alterând performanțele purceilor (-25,1%), statusul antioxidant și răspunsul inflamator la nivel sistemic și local. Astfel, micotoxina a produs un efect bifazic asupra răspunsului inflamator, prin scăderea markerilor pro-inflamatori la nivelul duodenului, situsul absorbției nutrienților din hrană și o barieră împotriva toxinelor și patogenilor, creșterea acestor markeri în ficat și în colon, organe cheie în metabolismul substanțelor xenobiotice, metabolismul microbian și imunitar. Produsul furajer incluzând șrot de semințe de struguri în proporție de 8% a diminuat efectele negative produse de aflatoxină, a ameliorat performanțele de creștere, răspunsul inflamator și statusul antioxidant.

Aceste rezultate sugerează că șrotul de semințe de struguri și furajul incluzând acest subprodus vinicol (nutreț combinat îmbogățit în compuși bioactivi pentru contracararea aflatoxinelor la purcei după înțărcare) este o sursă alternativă eficace în contracararea efectelor negative produse de hrana contaminată cu aflatoxină și poate fi folosit la purcei în perioada de înțărcare.

Dr. Ionelia TARANU

# Până în 1990, România era a treia țară din lume producătoare de cânepă, dar legislația europeană a trecut cânepa pe lista plantelor narcotice, ceea ce a dus la dispariția aproape în totalitate a acestei culturi din România. 

Conform Regulamentului EFSA, din 2015 a fost reinclusă cânepa în lista materiilor prime furajere ce pot fi folosite în hrana animalelor.

De ce revine în actualitate cânepa?

# Cânepa folosită pentru producerea de semințe și ulei este o varietate de Cannabis sativa distinctă de marijuana.

# Cânepa este larg răspândită în țările cu climă temperată, iar în România este reconsiderată.

# O echipă de specialiști din IBNA au reinițiat studiul acestui ingredient, iar rezultatele obținute până în prezent completează o serie de informații lipsă și reconfirmă potențialul valoros.

# Cânepa este un ingredient low-cost, bogat în acizi grași omega-3 (n-3), cu proprietăți antioxidante mai pronunțate comparativ cu alte resurse vegetale oleaginoase:

• Concentrația în acid gras alfa-linolenic este ~17%.
• Concentrația crescută a acizilor grași polinesaturați, respectiv acizi grași omega-3 în semințele de cânepa conduc la un raport n-6/n-3 de ~3,20.
• Conținutul semințelor de cânepă Jubileu (soi românesc) în THC (tetrahydrocannabinol), de 0.0139%, este mai scăzut decât cel menționat de Regulamentul EFSA, 2015.
• Conținutul total în polifenoli este de ~10,57 g GAE/ 1 kg de semințe.
• Compoziția chimică a semințelor de cânepă Jubileu determinată la IBNA Balotești: 89,67% SU; 21,26% proteină; 27,70 % grăsime; 28,82% celuloză.

Studiile desfășurate în IBNA Balotești arată că:

# Un nivel de 5% semințe de cânepă în hrana purceilor la îngrășat modifică semnificativ concentrația acizilor grași polinesaturați în mușchi (Longissimus dorsi), ficat, inimă și creier, fără a afecta performanțele de creștere. În creier, concentrația acidului gras alfa-linolenic este mai scăzută la animalele hrănite cu semințe de cânepă Jubileu probabil ca urmare a conversiei crescute în acizi grași cu lanț lung (> 8%). Ficatul și creierul au o concentrație mai ridicată în acizi grași polinesaturați omega-3 și acid gras arahidonic care conduc la un nivel mai crescut al indicelui de peroxidare.

# Laptele de la scroafele hrănite cu 5% semințe de cânepă se caracterizează prin:

• concentrație în acid gras alfa-linolenic mai mare cu 35% față de concentrația din laptele de la scroafe hrănite clasic;
• un nivel de 1,86% acid gras docosahexaenoic (DHA), comparativ cu 0,92% în cazul hrănirii clasice;
• S acizi grași omega-3, mai crescută cu 32% față de nivelul observat în laptele provenit de la scroafe hrănite clasic.

# La purcei în maternitate și în criza de înțărcare un adaos de 1,5-2% semințe de cânepă în hrană contribuie la performanțe superioare și o bună stare de sănătate.

Important de știut !!!

# În ultimii ani a crescut interesul în utilizarea medicinală a semințelor de cânepă ca urmare a toxicității reduse a acestora.

# Semințele de CÂNEPA sunt ingrediente de perspectivă, ce deschid noi oportunități pentru hrana umană și a animalelor.

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională - Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

- Se redeschide interesul pentru o veche cereală!!!!

- Revine în actualitate sorgul și capătă importanță din ce în ce mai mare, în special în anii secetoși și în zonele uscate.

- La nivel european s-a regândit politica vizavi de suprafața cultivată cu sorg datorită unor argumente care pledează pentru această cereală:

• Sorgul (Sp. vulgare) este o cereală rustică, cu potențial nutritiv valoros.
• Sorgul poate fi o alternativă la cereale fezabilă din punct de vedere economic (în ultimii ani a reprezentat 80-90% din costul porumbului).
• Sorgul este a 5-a cereală din lume adaptată la zonele cu climă caldă, secetoasă (FAO).
• Sorgul reprezintă o sursă de principii activi ce influențează pozitiv sănătatea:

- vitamine hidrosolubile (complex B);

• compuși fenolici.
• Rezultatele obținute la IBNA Balotești confirmă argumentele de mai sus:

- performanțele de creștere la purcei în faze critice de dezvoltare nu se diminuează semnificativ la un nivel de includere de 20%, dimpotrivă sporul mediu zilnic înregistrează o creștere cu 12% comparativ cu cel obținut la animalele hrănite cu porumb.

- parametrii biochimici plasmatici, ca markeri de referință pentru sănătate, se încadrează în limite normale: sorgul adăugat în hrană conduce la descreșterea concentrației colesterolului în sânge cu cca 17,53% datorită probabil compușilor fitochimici aflați la un nivel mai ridicat în boabele de sorg.

- nu determină o creștere semnificativă a frecvenței enteritelor sau asupra scorului de incidență diaree.

Important de știut !!!

- Sorgul conține tanini condensați care au ca efect reducerea palatabilității și implicit a consumului de hrană. Nivelul taninilor variază între 0,2-2%.

- Ca regulă, sorgul cu un nivel redus de tanini (0,05%) poate fi folosit ca singură cereală în nutrețul combinat la porci, cu excepția sugarilor.

- Actualmente sunt varietăți libere de factori antinutriționali.

- 40% din producția de sorg este folosită în consumul uman.

- Tendința este de creștere a producției, a suprafeței și a ponderii de utilizare în hrana animalelor.

- RECOMANDĂM VARIETĂȚI DE SORG ALB ÎN HRANA PURCEILOR.

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Meiul este una dintre cele mai vechi cereale cultivate și consumate, caracterizată printr-un grad ridicat de toleranță la secetă și o perioadă scurtă de vegetație (60-90 de zile, în funcție de soi și zona de cultură). Este cultivat extensiv în India, Rusia, Orientul Mijlociu, Turcia și România. Dat fiind impactul încălzirii globale asupra agriculturii, meiul alături de sorg ar trebui repus în valoare atât pentru consumul uman, cât și pentru hrana animalelor.

Potențialul nutrițional al semințelor de mei a fost confirmat prin studii recente efectuate la IBNA Balotești pe purcei Topigs  începând cu perioada crizei de înțărcare. Rezultatele au fost notabile la o pondere de includere în structura rețetelor de nutreț combinat de 25%. Analiza chimică brută comparativă a semințelor de mei Marius (furnizat de INCDA Fundulea) cu a altor resurse vegetale utilizate în hrana purceilor a scos în evidență un conținut nutritiv comparabil cu al boabelor de porumb și sorg: substanță uscată 87,19%, proteină brută 9,86%, grăsime brută 2.99%, iar energia metabolizabilă calculată cu ajutorul ecuațiilor de regresie se plasează în jurul valorii de 2.759 Kcal/ kg.

După înțărcare, la un adaos de 25% mei se pot înregistra performanțe cu 14% mai mari, respectiv un spor mediu zilnic de 285 g comparativ cu 250 g obținut la purceii hrăniți clasic, iar consumul specific se reduce cu ~12%.

Deoarece funcțiile și morfologia intestinală sunt afectate imediat după înțărcare, iar capacitatea de prevenire a colonizării bacteriilor patogene (Escherichia coli, Salmonella, etc.) la nivel intestinal este redusă (Kim și col., 2012), purceii sunt extrem de sensibili la boli enterice patogene după separarea de scroafele-mamă. Instalarea în forma severă a diareii ca urmare a factorilor generatori de stres specifici acestei perioade critice poate duce la o rată a mortalității crescută sau la compromiterea performanțelor permise de potențialul genetic pe seama reducerii consumului de hrană cu pierderi economice importante pentru crescători. Comunitatea de bacterii intestinale devine stabilă după o săptămână de la înțărcare (Faubladier, 2014), iar enzimele necesare pentru digestia proteinei complexe din hrana solidă sunt incomplet dezvoltate.

În studiul desfășurat în biobaza IBNA Balotești pe purcei înțărcați, la probele de fecale prelevate zilnic timp de o săptămână în vederea monitorizării stării de sănătate, evaluarea compoziției bacteriologice și fungice a evidențiat faptul că valorile înregistrate au fost în limitele normale (conform Gournier-Chateau și col., 1994):

Indiferent de categoria fiziologică, parametrii metabolici biochimici plasmatici, considerați markeri de referință pentru sănătate, se încadrează în limite normale pe fondul adaosului semințelor de mei în hrană.

Este de notat de asemenea faptul că la tineret în creștere sporul mediu zilnic poate atinge valori de 646 g. Rezultatele pozitive obținute ne-au determinat să includem semințele de mei și în faza următoare de creștere, iar rezultatele obținute au fost conform așteptărilor și au reconfirmat valoarea nutrițională a semințelor de mei.

Dincolo de faptul că meiul are dublă funcționalitate (hrana omului și a animalelor), caracteristicile nutriționale valoroase și efectele pozitive asupra stării de sănătate sunt argumente în sprijinul folosirii semințelor de mei în hrana animalelor. În plus, porcul fiind model animal pentru cercetări medicale la om ca urmare a similitudinilor anatomice și fiziologice, rezultatele obținute din studiu pot servi ca referințe medicale.

Mihaela HABEANU, IBNA

Utilizarea antibioticelor ca factori de creștere a fost interzisă în Uniunea Europeană încă din 2006, dată fiind creșterea rezistenței la antibiotice a bacteriilor patogene și a celor potențial periculoase. În acest context sunt necesare alternative naturale la antibioticele de sinteză, în special în nutriția porcilor, aceștia fiind afectați de tulburări gastrointestinale cu componentă infecțioasă și inflamatorie mai ales în perioada pre- și post-înțărcare. Cercetările din ultimii ani au demonstrat rolul unor ingrediente naturale ce conțin compuși cu activitate biologică antiinflamatoare și antioxidantă (polifenoli, acizi grași, microelemente) în contracararea inflamației de la nivelul tractului gastrointestinal la purceii înțărcați. Dintre aceste ingrediente, a fost acordată o atenție deosebită reziduurilor (subproduselor) rezultate în urma procesării plantelor în vederea obținerii de produse alimentare sau nealimentare. Aceste subproduse au valori nutritive și proprietăți ca cele amintite mai sus care merită luate în considerare în vederea includerii lor în hrana animalelor de fermă. Subprodusele rezultate în urma producerii vinului, ca de exemplu tescovina sau borhotul de struguri, reprezintă o sursă de compuși bioactivi, cum sunt compușii polifenolici, cu recunoscute beneficii pentru sănătatea animală. În cadrul INCDBNA – IBNA Balotești au fost realizate studii de caracterizare a compoziției acestui subprodus, precum și experimente de nutriție pe purceii după înțărcare care au fost hrăniți cu nutreț combinat incluzând 5% făină de tescovină.

Determinările de compoziție chimică brută realizate în IBNA au pus în evidență faptul că tescovina conține puțină proteină (10,32%), dar este bogată în fibre (25,01%), dintre acestea hemiceluloza, celuloza și lignina (NDF) fiind în concentrație mai mare (58,01%). Deși tescovina are un conținut redus de proteine și grăsime, studiile arată că acest subprodus de vinificație este bogat în compuși valoroși care includ polifenoli (flavonoli și antociani, identificați și în struguri și vin) și acizi grași saturați și nesaturați (omega 6 și omega 9 în principal). Datele obținute în urma analizelor au arătat că tescovina are un conținut de 19% în acizi grași saturați, dintre care cea mai mare pondere o au acidul  palmitic (14,3 g%) şi stearic (3,8 g%). Tescovina are un conținut ridicat în acizi graşi nesaturaţi (79,8%). În concentrațiile cele mai mari se găsesc acidul linoleic, n-6 (58,9%) și acidul oleic, n-9 (16,8%). De asemenea, acidul alpha-linolenic, n-3 are o pondere de 2,1% în totalul acizilor grași nesaturați.

Ținând cont de compoziția chimică a tescovinei, a fost formulată o receptură de nutreț combinat experimental care a îndeplinit necesarul de substanțe nutritive esențiale pentru purcei după înțărcare (NRC, 2012) în care a fost inclus un procent de 5% tescovină măcinată (NC-T). Pentru receptura de bază (NC-Control) s-a folosit o rețetă IBNA pentru purcei înțărcați (NC-P2) care a îndeplinit de asemenea necesarul de substanțe nutritive esențiale pentru această categorie (NRC, 2012) și care a avut în componență porumb, grâu, făină de orez, șrot de soia, premix vitamino-mineral pentru purcei la înțărcare. Cele două rețete au fost fabricate în IBNA.

Rezultatele obținute au demonstrat că, deși receptura cu 5% tescovină nu influențează semnificativ performanțele zootehnice, ea a redus semnificativ concentrațiile unor markeri pro-inflamatori cum sunt interleukinele și citokinele (IL-6, IL-1β, TNF-α) la nivel intestinal (colon), ceea ce confirmă rolul benefic al compușilor bioactivi din acest subprodus. De asemenea, o diminuare a acestor markeri a fost semnalată și în probele de ficat recoltate de la purceii care au primit receptura cu 5% tescovină. De asemenea, în cazul purceilor care au primit receptura cu 5% tescovină a crescut statusul antioxidant prin creșterea activității enzimelor antioxidante catalază (CAT) și superoxid dismutază (SOD) în duoden, ficat și splină, ceea ce sugerează o îmbunătățire a activității antioxidante și o creștere a rezistenței la stres oxidativ a purceilor în perioada post-înțărcare.

Studiile realizate în INCDBNA – IBNA Balotești au demonstrat că tescovina, prin conținutul mare în compuși bioactivi de tipul polifenolilor, are rol benefic asupra purceilor aflați în faza post-înțărcare prin: (i) îmbunătățirea statusului imun local prin scăderea inflamației intestinale la purcei în perioada post-înțărcare; (ii) creșterea răspunsului purceilor la stresul oxidativ (atât la nivel duodenal, cât și în ficat și splină), a posibilității de contracarare a radicalilor liberi a căror concentrație crește ca urmare a inflamațiilor de la nivel intestinal.

Dată fiind necesitatea urgentă de a găsi alternative noi la antibioticele de sinteză, ieftine și eficiente în ameliorarea inflamațiilor tranzitorii de la nivel intestinal la purcei după înțărcare, considerăm că subprodusele de tipul tescovinei pot fi utilizate cu succes în nutriția animală. Ca urmare, recomandăm utilizarea resurselor naturale cum este tescovina (cu o rată de incluziune de 5% în hrană) ca o sursă alternativă pentru menținerea sănătății purceilor, îmbunătățirea activității antioxidante și reducerea inflamațiilor tranzitorii din perioada post-înțărcare.

Gina Cecilia PISTOL & Ionelia ȚĂRANU

Recent a ieşit de sub tipar lucrarea „Predicția valorii de ameliorare a taurinelor“, autori – Horia GROSU, Sorin LUNGU, Pascal Anton OLTENACU, Corneliu DRĂGĂNESCU și Raluca MATEESCU – lucrare  elaborată, după cum susţin autorii, cu scopul de a pune la dispoziţia celor interesaţi un material care să prezinte cronologic procedurile de predicție a valorii de ameliorare a taurinelor în ultima sută de ani. Sunt prezentate în detaliu toate metodele utilizate pentru evaluarea genetică a reproducătorilor, de la metoda Comparației fiicelor cu mamele acestora (1915) până la selecția genomică, introdusă în SUA începând cu anul 2009.

În lucrare au fost prezentate pe larg cele două clase de modele biometrice (liniare și neliniare) recomandate de ICAR (Comitetul internațional pentru controlul performanțelor la animale – Roma, Italia) și INTERBULL (Centrul internațional pentru evaluarea genetică a taurilor, Universitatea din Uppsala, Suedia), în procesul de predicție a valorii de ameliorare a taurinelor, pentru caracterele de:

a) producție (cantitatea de lapte; cantitatea de grăsime; cantitatea de proteine; greutatea corporală la o anumită vârstă);

b) conformație (caracterele de exterior apreciate prin metoda descrierii liniare);

c) caracterele de reproducție (vârsta primei fătări; numărul de însămânțări/monta fecundă; service-period-ul; nota la fătare)

d) caractere referitoare la rezistența la îmbolnăviri (numărul de celule somatice din lapte folosit în selecția indirectă pentru sănătatea ugerului);

e) caractere funcționale, în care longevitatea productivă ocupă un loc important.

Pentru analiza biometrică a respectivelor grupe de caractere s-a utilizat metodologia BLUP, aplicată unei game variate de modele animale, de la cel mai simplu, până la analiza de tip „prag“, în cazul notei la fătare (Treshold-model) sau analizei longevității, prin modele de tip Weibull (Survival analysis).

Pentru fiecare model biometric în parte s-au prezentat aspectele teoretice asociate, cu accent pe  scrierea modelului matematic, urmate de analiza detaliată a rezultatelor, astfel încât cititorul interesat să poată urmări şi înţelege filiera de calcul, etapă cu etapă, de la organizarea datelor primare până la obţinerea valorii de ameliorare, pe baza căreia se poate lua decizia de selecție, respectiv admiterea sau respingerea taurinelor de la reproducție.

Din conţinutul prezentei lucrări reiese, fără putinţă de tăgadă, bogata experienţă în domeniu a autorilor.

De pildă, Horia Grosu este profesor la disciplina Ameliorarea animalelor din cadrul Facultății de Zootehnie – București și director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală Balotești, Ilfov, iar Sorin Lungu a activat în cadrul Facultății de Zootehnie –București, unde a predat, pe lângă disciplina de bază, Programarea calculatoarelor și informatică în zootehnie.

Pascal Anton Oltenacu este profesor în cadrul departamentului de Zootehnie al Universității din Florida și profesor emerit al Universității Cornell, din New-York, SUA, iar Raluca Mateescu – profesor de genetică cantitativă și genomică în cadrul departamentului de Zootehnie al Universității din Florida, SUA.

Un alt autor a cărui personalitate merită amintită este Corneliu Drăgănescu, fost șef al Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești.

Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor interesaţi de problema evaluării genetice a taurinelor, în conformitate cu standardele internaționale în domeniu, respectiv: doctoranzi, cadre didactice de la disciplinele de profil, cercetători ştiinţifici, specialişti care activează în reţeaua naţională de ameliorare genetică a animalelor, asociaţii ale crescătorilor de taurine etc.

Ca urmare a remarcabilelor rezultate obţinute de către cercetătorii Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie și Nutriţie Animală – IBNA Baloteşti în activitatea specifică domeniului – nutriţie animală, dar şi a îndelungatei experienţe a specialiştilor de aici în ceea ce priveşte ameliorarea animalelor de reproducţie – rasă pură – respectiva entitate ştiinţifică şi de cercetare a fost acreditată de către Agenţia Naţională pentru Zootehnie prin decizia nr. 774, din 17 decembrie 2019, în vederea evaluării genetice a animalelor de reproducţie.

Este încă o dovadă a recunoaşterii calităţii muncii de cercetare zootehnică pusă în slujba crescătorilor de animale, categorie care, asemenea unor semeni ai lor, din păcate puţini, ar trebui să „cupleze“ mai mult la ceea ce înseamnă progres, competitivitate, performanţă şi, evident, profitabilitate.

Aşadar… să profităm de ceea ce încă avem la dispoziţie, de cercetare şi cercetători ale căror rezultate sunt recunoscute la nivel mondial.

Ion BANU

Consumul de carne de miel și ied sunt strâns legate de tradiția pe care românii o respectă cu ocazia sărbătoririi  Paștelui, ceea ce face ca, premergător acesteia, în România, să fie sacrificații cca. 3-4 milioane de miei și iezi anual. Se recomandă ca aceștia să atingă o greutate de minimum 10-15 kg în viu înainte de sacrificare pentru a se evita consumul de carne imatură, sursă de substanțe responsabile pentru boli precum guta. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie-martie al fiecărui an. La fătare mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (de exemplu Țurcana) și 4,5-5,5 kg (de exemplu Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor. În general, mieii îngrășați in sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie 2019 vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală. Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești vă  pune  la  dispoziție  gama  sa  de  nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii români, administrarea  de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând S.M.Z. de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/ caprine.

Nutrețurile combinate IBNA pentru miei și iezi au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermieri.

Nutrețuri combinate

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate (continuare)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

NUTREȚURI COMBINATE PENTRU TAURINE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Şrotul de rapiţă provine din două specii de plante, ambele aparţinând genului Brassica spp. În Europa Centrală şi de Nord se cultivă hibrizi din varietatea Brassica napus, iar în Canada şi Asia sunt cultivate ambele varietăţi (Brassica napus şi Brassica campestris sau Brassica rapa). Potrivit rapoartelor US Department of Agriculture/Foreign Agricultural Service (USDA/ FAS, 2018/19), şrotul de rapiţă este al doilea, ca producţie mondială, dintre şroturile proteice produse în lume, după cel de soia.

Utilizarea şroturilor de rapiţă ca sursă proteică pentru hrana păsărilor a fost limitată mult timp de prezenţa unor concentraţii ridicate de glucozinolaţi şi acid erucic prezente în varietăţile tradiţionale de rapiţă. Atunci când seminţele de rapiţă sunt încălzite, mirozinaza, enzimă prezentă în seminţele crude, descompune glucozinolaţii în mai multe grupe de compuşi toxici şi amari. Toxicitatea seminţelor de rapiţă afectează, în principal, funcţionarea tiroidei şi, în consecinţă, întârzierea creşterii (la tineretul aviar) şi scăderea procentului de ouat (în cazul păsărilor ouătoare). Factorii care produc gustul amar (de exemplu, izotiocianat) sunt puţin activi la păsări, care sunt sub acest aspect mai puţin sensibile decât mamiferele. Niciun tratament tehnologic nu poate, la ora actuală, în afară de cele care se practică pentru boabele de soia (toastare, extrudare etc.), să facă produsul perfect din punct de vedere nutriţional. Doar selecţia vegetală a permis scăderea considerabilă a nivelului de glucozinolaţi.

În ultimii 20-30 de ani cultivatorii canadieni, printr-un program de selecţie şi hibridare, au dezvoltat noi varietăţi de rapiţă care combină atât nivelurile reduse de acid erucic ( 2%), cât şi de glucozinolaţi (15-30 µM tioglucozide la 1 gram substanţă uscată), varietăţi cunoscute sub denumirea comercială de Canola, forma abreviată de la „Can. O., L-A“ (Canadian Oilseed, Low-Acid). Canola este o plantă oleaginoasă importantă atât pentru conținutul de proteine (16-24%), dar mai ales pentru ulei (38-50%). Şrotul provenit din seminţe de Canola este galben la culoare comparativ cu cel de rapiţă (varietatea Brassica napus), care are o culoare mai închisă (maro). Şrotul de rapiţă și/sau Canola obţinut din boabe întregi conţine circa 40% proteine brute (în raport cu SU). Comparând principalele surse proteice vegetale, din punctul de vedere al profilului în aminoacizi, constatăm că şrotul de rapiţă este deficitar în lizină, dar are un conţinut ridicat în aminoacizi cu sulf (metionină şi cistină).

Recomandăm ca formularea reţetelor de nutreţuri pentru păsări, care au în componență șroturi de rapiță, să se facă ţinând cont atât de concentraţia în aminoacizi a acestui ingredient, dar mai ales de coeficienţii de digestibilitate ai acestora.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente, recomandă următoarele niveluri de includere ale şrotului de rapiţă în hrana păsărilor:

Niveluri de includere

Găini ouă consum:

15% (se înlocuieşte 50% din şrotul de soia; totodată, se reduc costurile cu furajarea cu 5-7%, în funcţie de preţul de achiziţie a şrotului de rapiţă).

Pui de carne:

• Start – 5%
• Creștere-dezvoltare – 8%
• Finisare – 11%

IBNA Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate și de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM) pentru toate categoriile de păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe și gâște). Toate produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau saci de 30 kg și sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată.

Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau prin intermediul paginii noastre: http://www.magazin.ibna.ro

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Este cunoscut faptul că rumegătoarele prezintă o particularitate a sistemului digestiv ce le deosebește de organismele monogastrice. Această particularitate este reprezentată de rumen, primul și cel mai voluminos compartiment dintre cele trei prestomace existente la nivelul tractului digestiv. În rumen au loc procese complexe, de degradare a moleculelor din hrana ingerată, dar și procese de biosinteză. Practic, rumenul permite transformarea nutrețurilor grosiere, greu digerabile, în substanțe nutritive esențiale pentru organismul rumegătoarelor.

Procesele de fermentație din rumen au loc sub acțiunea microflorei existente (bacterii, protozoare, fungi), producându-se acizi grași volatili (acetic, propionic, butiric), amoniac, dioxid de carbon și hidrogen, dar și molecule furnizoare de energie, ca ATP-ul. Acizii volatili constituie sursa nutritivă majoră de carbon și energie necesară proceselor digestive ulterioare. O parte din amoniacul produs este asimilat de anumite microorganisme și transformat în proteină de natură microbiană cu o valoare nutritivă ridicată, iar surplusul este preluat prin circulația sanguină și prelucrat la nivelul ficatului în uree, eliminată apoi prin urină. Partea nedegradată a hranei din rumen, împreună cu proteina microbiană (reprezentată de protozoare), continuă traiectul digestiv spre stomacul propriu-zis – cheag –, unde se realizează digestia chimică a nutrețurilor și spre intestinul subțire, la nivelul căruia acționează enzimele consti­tuente ale sucurilor digestive (pancreatic și biliar), substanțele nutritive putând fi absorbite prin peretele intestinal. Proteina microbiană conține mai mult de jumătate din cantitatea de aminoacizi ce va fi absorbită de organismul animal și aproximativ 70% din azotul disponibil la nivel intestinal.

Această complexitate de procese ce au loc în rumen este studiată și în prezent, iar noile direcții de cercetare vizează modularea populațiilor microbiene din rumen în sensul stimulării anumitor categorii de microorganisme, în funcție de structura rației furajere, prin introducerea în hrană a unor substanțe biologic active, cum ar fi uleiurile esențiale din plante. Dovezile științifice sunt, din ce în ce mai mult, în sprijinul proprietăților antimicrobiene, bactericide și bacteriostatice ale compușilor activi din compoziția acestora.

Uleiurile esențiale sunt substanțe volatile asociate în particular cu plantele aromatice și sunt responsabile pentru esențele și aromele caracteristice. Efectele benefice ale uleiurilor esențiale asupra fermentațiilor ruminale, datorate proprietăților antimicrobiene pe care le posedă, sunt recunoscute și demonstrate prin experimente in vitro și in vivo. Acestea îmbunătățesc producția de acizi grași volatili, inhibă metanogeneza, stimulează meta­bolismul pro­teinei microbiene și a acidului linoleic conjugat din produsele lactate Uleiurile esențiale de oregano, de rozmarin și de scorțișoară determină scăderea ponderii de bacterii metanogene (speciile Archeae) și de protozoare, reducerea concentrației de acid acetic, dar nu influențează digestibilitatea furajelor. Uleiul de salvie a dus la creșterea biomasei ruminale concomitent cu scăderea emisiilor de metan de la nivelul rumenului. Contrar însă, uleiul esențial de coada șoricelului a avut efecte negative asupra fermentațiilor in vitro, ducând la creșterea producției de amoniac și scăderea producției totale de acizi grași volatili și a degradabilității substanței uscate.

Efectele acestor uleiuri asupra ecosistemului ruminal se reflectă și în performanțele productive ale animalelor. De exemplu, uleiurile de cimbru, de cuișoare și scorțișoară îmbunătățesc apetitul tăurașilor la îngrășat și deci, determină o creștere a masei musculare și a carcasei. Combinația de uleiuri de cimbrișor, lămâiță și vanilie determină creșterea producției de lapte la ovine, iar amestecul de ulei de scorțișoară și usturoi are același efect de sporire a producției de lapte, la vaci.

Din cauza faptului că rezultatele experimentale înregistrate sunt într-o anumită măsură divergente (date de complexitatea mediului ruminal, a compoziției chimice a uleiurilor esențiale, dar și a interacțiunii dintre cele două), cercetări adiționale sunt impuse. Astfel, și în institutul nostru s-a inițiat studiul efectelor unor noi uleiuri esențiale asupra digestiei la rumegătoare și, ulterior, asupra producției de lapte la vaci. Studiul se realizează de către INCDBNA-IBNA Balotești împreună cu parteneri de înalt prestigiu științific și se bazează pe plante disponibile în România.

Ioana BOLDEA, Ana CIȘMILEANU

– prezentare generală –

În cadrul unui nou proiect al institutului IBNA Balotești, de cercetare complexă, în cadrul componentei 4, în parteneriat cu Facultatea de Biologie din București, Institutul de Biochimie al Academiei Române și catedra de Chimie din Universitatea Babes-Bolyai, se va avea în studiu influența unor substanțe extrase din plante asupra rumenului, dar și asupra producției de lapte la vaci.

Se cunoaște faptul că nutriția animalelor reprezintă ponderea cea mai mare în cheltuielile de creștere a animalelor de fermă, dar se reflectă și în calitatea și competitivitatea produselor animale obținute. Modificarea rațiilor vizează îmbunătățiri ale performanțelor productive sau ale calității produselor și nu numai. Astfel, într-o primă etapă de cercetare se va avea în vedere așa-zisa „manipulare a rumenului“, adică o modificare a populațiilor de microorganisme cu ajutorul unor extracte din plante în direcția creșterii acelora care pot degrada mai eficient rația furajeră cu compoziție cunoscută. Acest aspect este o prioritate de cercetare în ultimii ani la nivelul organizațiilor agricole internaționale, dar și la nivelul Ministerului Agriculturii din România. IBNA Balotești desfășoară de mai mult timp cercetări asupra mediului ruminal și nutriției rumegătoarelor, deci, în urma colaborării cu partenerii amintiți, vom putea aduce un grad de noutate în tehnologiile de furajare. Prin tehnici moderne de genomică se vor identifica rapid principalele categorii de microorganisme din rumen. Tot cu tehnici moderne de biochimie se vor identifica la nivel celular acei intermediari ai metabolismului proteinelor și glucidelor care pot fi utili ca biomarkeri pentru eficiența procesului de degradare în rumen. Deși scopul proiectului nu vizează și reducerea poluării cu metan, se vor urmări și efectele extractelor de plante asupra reducerii populațiilor de bacterii metanogene.

Într-o a doua etapă se vor studia efectele extractelor de plante asupra calității laptelui produs. Tehnicile moderne de spectroscopie cu detecție de masă ne vor permite să identificăm proteine/enzime din lapte, cu natură complexă și rol în metabolism sau apărarea imună (studiu de proteomică), care pot funcționa, de asemenea, ca biomarkeri pentru calitatea laptelui.

Ca o valorificare a cercetării se dorește a fi reducerea cantităților de resurse furajere proteice scumpe până la un nivel optim pentru degradarea ruminală, acest fapt având efecte nu doar economice, ci și asupra mediului înconjurător prin reducerea poluării cu amoniac. Un alt efect ar putea fi și includerea și valorificarea în rații, în mod controlat, a unor resurse vegetale cultivate doar în anumite zone sau a unor produse rezultate din diverse industrii ce folosesc legume, fructe sau semințe.

Ana CISMILEANU, Cătălin DRAGOMIR

Șrotul de soia este folosit ca sursă proteică vegetală de referință în industria de nutrețuri combinate pentru monogastrice (porci și păsări). Cu toate acestea, piața șroturilor de soia înregistrează o mare fluctuație în privința aprovizionării, ceea ce conduce și la oscilații mari ale prețului de comercializare. Importurile de șroturi de soia necesită din partea țării noastre un efort valutar considerabil, afectând negativ balanța de plăți și încasări valutare, iar pe de altă parte se creează o dependență a sectorului animal față de aceste importuri. Pe de altă parte, eficiența productivă a șroturilor de soia, mai ales în creșterea păsărilor, este dependentă în mare măsură de eficiența tratamentului termic la care sunt supuse boabele de soia, în vederea distrugerii unor factori antinutriționali (de exemplu: inhibitorii de tripsină şi chimotripsină şi ureaza – substanţe inhibitoare care întârzie creşterea sau provoacă anumite tulburări metabolice). Acţiunea acestor substanţe se traduce printr-un mecanism complex ce poate fi rezumat astfel: scade gradul de valorificare a proteinei din hrană prin reducerea activităţii tripsinei, ca şi prin acţiunea inhibitorilor asupra funcţiei pancreatice şi asupra mucoasei intestinale; scade absorbţia grăsimilor şi glucidelor din hrană datorită acţiunii de inhibare exercitată asupra mucoasei intestinale.

În România, cultivarea și mai ales utilizarea boabelor de leguminoase (de exemplu: mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb liber de alcaloizi etc.) în hrana monogastricelor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv, cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega 3, care sunt considerați benefici pentru sănătatea omului). Astfel ar fi redusă dependența României de importurile masive de șroturi de soia, care implică un efort valutar anual impresionant, pe de o parte, iar pe de altă parte creează o dependență a sectorului avicol față de aceste importuri.

Mazărea (Pisum sativum L.) este o plantă cu cerinţe reduse de temperatură şi umiditate, cultura fiind bine adaptată începând de la tropice până la nord (40-500 latitudine nordică). Se poate cultiva în perioada de toamnă-iarnă, în regiunile cu ierni blânde, mediteraneene, şi în cultură de primăvară în regiunile cu climat temperat.

Importanţa mazării în hrana animalelor monogastrice constă în conţinutul său ridicat în proteine (în medie, 23,6%) şi amidon (49-52%) din substanţa uscată, fiind o sursă intermediară de proteină şi energie, între şroturile de soia (cca 45% proteină) şi boabele de cereale (cu un conținut ridicat de amidon: grâu 66,5% şi porumb 72,5% amidon). Bogăţia proteinei în aminoacizi, în special în lizină (7,5%), o face comparabilă, în acest aminoacid, cu carnea de porc (7,8%), dar mai bogată decât şroturile de soia (6,3%) şi de floarea-soarelui (3,5%). Mazărea are o valoare energetică mai ridicată decât a grâului şi echivalentă cu cea a porumbului (3.400 kcal/kg PB). În timp, s-a dovedit științific faptul că mazărea are și o bună palatabilitate pentru purcei (Hăbeanu și col., 2011, Stein, 2004).

INCDBNA-IBNA, Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente, recomandă utilizarea boabelor de mazăre în cantități de 250-300 g/kg nutreț la păsările pentru carne şi până la 200 g/kg nutreț la păsările ouătoare (se substituie până la 50% din şrotul de soia sau 35% din proteina brută a furajului, fără a modifica semnificativ intensitatea ouatului, consumul specific şi raportul dintre componentele interioare ale oului: albuș-gălbenuș).

De asemenea, într-un studiu recent desfășurat în Biobaza IBNA pe purcei în criza de înțărcare s-a utilizat un amestec format din mazăre și semințe de in (3:1) în scopul obținerii unor efecte pozitive nu numai asupra performanțelor, ci și asupra stării de sănătate a purceilor. O parte semințe de in și 3 părți mazăre au permis obținerea unui nutreț proteino-oleaginos caracterizat prin 20,26% PB, 8,55% grăsime și 11,27% celuloză și un conținut în acid gras alfa-Linolenic de 43,12%, ceea ce a condus la o pondere de 43,38% a acizilor grași n-3 și un raport n-6:n-3 de 0,5 ideal pentru sănătate. Asocierea boabelor de mazăre cu semințe de in a determinat o reducere cu 33% a nivelului seric al cortizolului, respectiv cu 8,6% concentrația lipazei, iar performanțele de creștere nu au înregistrat diferențe semnificative.

Experimentele (finanțate de Ministerul Cercetării și Inovării) s-au desfășurat în contextul necesității evaluării unor surse alternative de proteine cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și, în același timp, și economice. Mazărea (Pisum sativum L.) pare să aibă potenţialul nutritiv cel mai promiţător pentru furajarea păsărilor și porcilor atât în sistemul de agricultură convențională, dar și în cea ecologică.

Dr. Georgeta Ciurescu & Dr. Mihaela Hăbeanu

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În condițiile în care a crescut interesul pentru conversia uleiului din vegetale în biocombustibil, necesitatea studierii unor noi surse vegetale oleaginoase destinate hranei animalelor de fermă care nu afectează productivitatea și calitatea produselor animaliere devine prioritară. Camelina sativa sau inul sălbatic este o plantă oleaginoasă cu un mare potențial economic datorită conținutului excepțional de acizi grași polinesaturați (omega-3). Studiile efectuate în ultimii ani pe animale de fermă evidențiază efectele pozitive ale incorporării camelinei în hrana animalelor.

Un prim avantaj în sprijinul utilizării camelinei ca sursă oleaginoasă îl constituie producția de până la 2 tone/ha care se poate obține în urma cultivării acesteia. Costurile pentru obținerea acestei plante sunt mici, comparativ cu alte oleaginoase. Principala caracteristică care dă un plus de valoare nutritivă camelinei este conţinutul ridicat în grăsime şi structura lipidelor. Astfel, camelina are un conţinut mare în ulei, variabil în funcție de varietate (29-41%), în care la un nivel ridicat se găseşte acidul gras n-3 alfa-linolenic, 30-40%. Uleiul conține, de asemenea, vitamina E (110 mg/100 g), un antioxidant natural foarte puternic care crește stabilitatea uleiului în comparație cu alte uleiuri bogate în acizi grași omega-3. De altfel, tradiţional, camelina a fost cultivată pentru obţinerea uleiurilor şi pentru hrana animalelor.

Rezultatele obținute în urma cercetărilor realizate în INCDBNA Balotești, România, în perioada 2005-2014, pe porci la îngrășat au adus argumente suficiente pentru utilizarea camelinei (ulei și șrot) ca sursă pentru hrana suinelor. Continuarea studiului într-o fermă privată (SC SUINPANAGRO SRL) pe porci TOPIGS pentru 92 de zile a arătat faptul că includerea în proporție de 3% a uleiului de camelină în nutrețul combinat (NC) a crescut nivelul de acid alfa-linolenic al acestuia cu 4,22% în comparație cu NC control (2,72%). Costul obținut per kg furaj în această fermă a fost de 0.24 euro pentru NC control respectiv, 0.27 euro pentru NC cu ulei de camelină. Dar, în funcție de ingredientele disponibile ale fermierilor și de prețul acestora, se pot elabora diferite variante de NC și strategii nutriționale bazate pe utilizarea uleiului de camelină.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în performanțele bioproductive

Sporul mediu zilnic obținut în această fermă nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturile de animale, dar a fost semnificativ mai mare pentru porcii hrăniți cu NC cu ulei de camelină la sfârșitul perioadei de finisare (1,038 kg vs 0,840 kg). Eficiența de conversie a furajului nu a diferit în prima perioadă (creștere-îngrășare) între loturi, dar s-a redus de la 4.15 kg la control la 3.83 kg NC/kg spor la grupul hrănit cu NC cu ulei de camelină pentru perioada de finisare. Costul pe kg spor nu a diferit.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în răspunsul imun

Includerea uleiului de camelină bogat în acizi grași nesaturați omega-3 (31,50% acid alfa-linolenic), omega-6 (24,96% acid linoleic) în nutrețul combinat pentru porci în finisare a îmbunătățit răspunsul prin anticorpi prin creșterea concentrației plasmatice a imunoglobulinei A (14,4%), importantă pentru eliminarea patogenilor de la nivelul mucoaselor.

Avantajele utilizării camelinei reflectate în calitatea cărnii de porc

O caracteristică a cărnii de porc care merită luată în considerare în strategiile nutriționale pentru ameliorarea calității acesteia este faptul că lipidele din carnea de porc reflectă mai fidel compoziția lipidelor din hrană decât alte specii. Includerea uleiului de camelină a crescut nivelul de acid alfa-linolenic în mușchii Longissimus dorsi (4,14 vs 0,84) și Semitendinosus (3,28 vs 0,97), iar raportul C18:2n-6/C18:3n-3 a scăzut de la 12,03 la 2,59 în Longissimus dorsi și de la 11,97 la 3,25 în Semitendinosus.

Se apropie vremea rece și umedă și este timpul să acordăm o atenție deosebită controlului periodic al materiilor prime (cereale) și al produselor finite (nutrețurile combinate) administrate pe timpul iernii animalelor.

Cu toate eforturile depuse pentru crearea unor condiții cât mai bune de depozitare a acestor produse, contaminarea cerealelor și nutrețurilor este inevitabilă. Umezeala crescută favorizează, în aceasta perioadă, dezvoltarea așa-numitelor mucegaiuri „de stocaj“ sau „de depozit“, printre speciile cunoscute numărându-se, în primul rând, speciile de Aspergillus care, pe lângă faptul că degradează cerealele și nutrețurile scăzând valoarea lor nutritivă, produc o serie de substanțe toxice, foarte puternice, cunoscute sub numele de micotoxine (cea mai cunoscută, aflatoxina B1).

Aceste substanțe toxice afectează sănătatea animalelor, producând intoxicații mai mult au mai puțin grave în funcție de cantitatea lor prezentă în hrană. Aceste micotoxine distrug în principal ficatul și rinichii și sistemul nervos, conducând la moartea animalelor.

Din aceste motive, controlul periodic al cerealelor și nutrețurilor depozitate este deosebit de important pentru a evita îmbolnăvirea animalelor. Producătorii de cereale și de nutrețuri trebuie să efectueze periodic o analiză a produselor lor pentru a cunoaște care este gradul de contaminare cu mucegaiuri și micotoxine.

Crescătorii de animale trebuie să ceară producătorului de nutrețuri buletine de analiză privind calitatea nutrețurilor pe care urmează să le dea animalelor.

Pentru securitatea alimentelor și pentru apărarea sănătății animalelor au fost emise o serie de legi prin care sunt stabilite cantitățile maxim admise din aceste micotoxine și numărul de colonii de mucegaiuri pentru ca sănătatea animalelor să nu fie afectata; aceste limite calculate pentru fiecare specie și categorie de animale ar trebui cunoscute atât de furnizorii de cereale și nutrețuri cât și de crescătorii de animale.

În cadrul Institutului de Biologie și Nutriție Animală Balotești există de peste 15 ani un compartiment specializat în astfel de analize care poate oferi informații utile atât producătorilor de nutrețuri și cât și crescătorilor de animale cu privire la efectele pe care mucegaiurile și substanțele toxice produse de ele le au asupra animalelor.

Dr. biol. Cristina TABUC

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Înțărcarea și perioada imediat următoare (post-înțărcarea) reprezintă o etapă critică pentru porc, mult mai dificilă decât pentru alte specii, perioadă în care natura și calitatea furajelor au o influență esențială asupra dezvoltării sistemului digestiv și de apărare imună. Separarea de scroafe, trecerea de la laptele matern care le asigură protecție imună la hrana solidă și incompleta dezvoltare a sistemului digestiv și enzimatic conduc la un comportament anorectic și agresiv imediat după înțărcare, purceii refuzând să mănânce în primele zile, ceea ce duce la creșterea sensibilității lor la infecții cu Rotavirus și E. coli. Pierderile economice pot fi importante pentru crescători.

Dincolo de aspectele legate de stresul de înțărcare, cercetările din ultimii ani au evidențiat faptul că sindromul postînțărcare poate fi asociat cu nivelul ridicat de proteină în rețetele de nutreț combinat starter care poate fi un substrat pentru proliferarea bacteriilor patogene (Kim et al., 2012). Se consideră că un aport mai mare de proteină îmbunătățește răspunsul imun al purceilor în această perioadă și asigură necesarul optim de aminoacizi care stau la baza sintezei tisulare de proteină (Stein, 2006), putând facilita de asemenea trecerea de la hrana lichidă, bazată pe laptele matern care conferă purceilor protecție împotriva infecțiilor bacteriene, la hrana solidă de tip starter, bazată pe diferite surse de proteină, grăsime și carbohidrați. Un exemplu uzual este folosirea plasmei uscate cunoscută pentru rolul deosebit în îmbunătățirea imunității purceilor, fiind o sursă importantă de imunoglobuline (Pierce et al., 2005, Stein, 2006).

Un studiu realizat în INCDBNA Balotești pe purcei hibrizi TOPIGS a investigat efectul a trei niveluri de proteină asupra performanțelor acestora în perioada post-înțărcare.

Purceii repartizați randomizat în 3 loturi omogene au primit nutreț combinat incluzând:

1) nivel de proteină și aminoacizi esențiali la nivelul cerințelor pentru această categorie de vârstă, respectiv 18,5% proteină brută, 1,2% lizină brută și 0,72% metionină + cistină brută;

2) nivel de proteină redus cu 12% față de cerințe, dar cu nivel de aminoacizi la nivelul cerințelor;

3) nivel de proteină și aminoacizi redus cu 12% față de cerințe.

Rezultatele au arătat că performanțele purceilor nu au fost afectate de reducerea nivelului proteic. În schimb, au fost diminuate în cazul reducerii nivelului de aminoacizi. Probele de sânge prelevate în maternitate (înainte și după separarea de scroafe) după înțărcare și transfer au pus în evidență faptul că nivelul de cortizol, ca indicator de stres, a crescut cu 22%, iar la o săptămână după înțărcare acesta a scăzut cu 5% față de cel înregistrat în maternitate înainte de separarea de scroafele-mame (1,64 µg/dL vs. 1,76 µg/dL). În ceea ce privește vitamina E, un alt indicator de stres valoros, tendința a fost similară ca în cazul cortizolului. De remarcat este faptul că, în cazul reducerii nivelului proteic, pe fondul menținerii aminoacizilor la nivelul cerințelor, scăderea nivelului de cortizol la 7 zile după înțărcare a fost mai mică (4,4 ori) comparativ cu lotul cu nivel proteic la nivelul cerințelor.

Compoziția hranei constituie unul dintre factorii esențiali care pot contribui la diminuarea efectelor negative ale stresului cauzat de criza de înțărcare. Reducerea nivelului de proteină, dar cu menținerea nivelului de aminoacizi la nivelul cerințelor (proteina funcțională), poate constitui o strategie acceptabilă pentru menținerea stării de sănătate a purceilor după înțărcare.

Ionelia ȚĂRANU și Mihaela HĂBEANU

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, Ilfov, oferă pentru vânzare un număr de 12 juninci, 7 vițele în vârstă de peste 18 luni și 16 vițele din categoria 12-18 luni, din rasele Bălțată cu Negru Românească de tip Holstein și Montbeliarde.

Pentru informații suplimentare vă rugăm să contactați Serviciul Marketing din cadrul institutului, la numărul de telefon 0729 480 520.

Persoană de contact ing. Răzvan UȚĂ.