Mare atenție la lăcusta călătoare (Locusta migratoria)! Este din nou prezentă în culturi! (II)

Invaziile de lăcuste sunt cauzate de forma gregară a acestei specii (Locusta migratoria L., subspecia migratoria, faza gregaria). Factorii care duc la formarea stolurilor de lăcuste sunt temperatura, luminozitatea, vântul și cantitatea de hrană. Încă nu sunt pe deplin cunoscute toate mecanismele care duc la adunarea lăcustelor în roiuri ce determină invaziile.

Date noi din literatura de specialitate au scos în evidență faptul că, pe lângă cele două forme (gregară și solitară), pot exista și forme intermediare. Tranziția de la forma solitară la cea gregară poate fi mediată de expresia genei metiltransferază Dnmt3 din creier.

Expresia acestei gene este ridicată la formele gregare și scade la cele solitare. La noi în țară, formele solitare ale aceste specii se pot întâlni peste tot, în timp ce forma gregară se întâlnește în Dobrogea sau în lunca râului Prut (după unii autori se pot întâlni și în Baia Mare).

Lăcustele adulte sunt foarte mobile, viteza de deplasare prin zbor a acestora fiind de 15-20 km/oră (atunci când se deplasează pe direcția vântului). Într-o singură zi, un roi de lăcuste poate să parcurgă până la 130 de kilometri (dar sunt și zile când parcurg numai 5 kilometri).

Înălțimea medie de zbor a roiului de lăcuste este de 1.000 de metri, dar acestea pot să ajungă și la 1.100-1.300 m altitudine. În timpul zborului, lăcustele se încălzesc sub influența razelor solare, iar când temperatura corpului depășește valorile normale, acestea nu se mai pot opri din zbor decât seara (când temperatura aerului scade) sau în timpul ploilor.

Dimensiunea roiului de lăcuste adulte poate varia de la mai puțin de un kilometru pătrat până la câteva sute de kilometri pătrați! În general, într-un roi cu dimensiunea de un kilometru pătrat, se pot găsi între 40 și 80 de milioane de lăcuste! O singură lăcustă poate consuma într-o zi, o cantitate de hrană egală cu greutatea ei.

Un milion de lăcuste pot consuma o tonă de hrană (frunze sau părți verzi din plante). Lăcustele sunt polifage, adulții manifestând preferințe pentru cereale (părțile verzi), graminee furajere, trifoi, sfeclă de zahăr (acolo unde încă mai este cultivată), floarea-soarelui sau trestie.

În perioada invaziilor, lăcustele cosumă părțile verzi ale speciilor de plante mai sus menționate, lăsând intacte numai tulpinile groase și tari. În literatura de specialitate autohtonă s-au semnalat pagube în zona Deltei Dunării, în grindurile cu tresite sau în porumbiști (cum este cazul anului acesta, în zona localităților Măcin și Greci, din nordul Dobrogei).

Cu toate acestea, larvele lăcustelor călătoare nu consumă orice fel de plante. În entomologia lui Arion se menționează că acestea nu consumă plantele de in, lucernă, fasole, varză sau mărăcini. În schimb, larvele lăcustei călătoare consumă cerealele cultivate sau diferite specii de graminee, frunzele verzi fiind roase în totalitate, iar spicele verzi sunt tăiate de la bază. Cerealele aflate în diferite faze de maturitate, care nu mai au frunzele verzi, nu sunt atacate.

Migrația în masă a lăcustelor este rezultatul înmulțirii excesive, care are loc, de obicei, în anii favorabili, cu primăveri secetoase, urmate de veri calde și secetoase (cum este cazul acestui an la noi în țară). În acest caz se pot forma focare gregare, așa cum s-a întâmplat în nordul Dobrogei, în vara anului 2022.

Un alt factor important este ca anul precedent, înainte de invazie, umiditatea solului, unde se vor depune ouăle, să fie corespunzătoare. În zonele aride din Africa sau Peninsula Arabică, invaziile de lăcuste sunt precedate de o vreme umedă (caz în care multe ouă depuse de lăcuse vor supraviețui). În ultimii ani, s-au semnalat invazii mari de lăcuste în estul Africii, dar și în Peninsula Arabică.

În ambele cazuri, s-au semnalat perioade mai umede, survenite după ani de secetă. Ulterior, roiurile de lăcuste și-au făcut apariția, amenințând securitatea alimentară a peste 30 de milioane de oameni. Specialiștii au ajuns la concluzia că schimbările climatice pot favoriza creșterea populațiilor de lăcuste călătoare, cu posibile consecințe dezastruoase pentru populațiile din zona unde se vor semnala aceste invazii.

Este foarte greu de combătut lăcusta călătoare, atunci când se declanșează invaziile. Una dintre cele mai eficiente soluții de combatere este aplicarea insecticidelor de contact cu mijloace avio. Dar, după cum bine știți, în Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai multe restricții la tratamentele efectuate pe cale aeriană. În anii ’50, în Delta Dunării, pentru combaterea lăcustelor s-au folosit insecticide organoclorurate, cum ar fi HCH și DDT.

Drept consecință, populațiile lăcustelor călătoare au scăzut foarte mult, dar aceste substanțe au avut un impact negativ foarte mare asupra mediului înconjurător și asupra entomofaunei utile. În prezent, sunt omologate câteva substanțe active pentru combaterea lăcustelor, care fac parte din clasa piretroizilor de sinteză.

Populația lăcustelor călătoare din Dobrogea este monitorizată de specialiștii de la Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară, astfel încât la apariția focarelor de infestare să se intervină cu tratamente de combatere într-un timp cât mai scurt.

În zonele din Africa, care se confruntă cu invazii mari de lăcuste, există centre de prognoză și avertizare, cu specialiști bine pregătiți, care folosesc cele mai moderne unelte ale științei în încercarea de a prognoza cât mai exact apariția focarelor de infestare și momentul declanșării invaziilor.

Cu toate progresele făcute în domeniul modelării matematice, este greu de elaborat un model matematic predictibil, care să ofere cele mai precise estimări privind momentul cât mai exact al apariției invaziilor de lăcuste. Motivul? Încă nu am aflat toate tainele despre această specie de insecte, foarte fascinantă pentru entomologii din întreaga lume, dar una de coșmar pentru fermierii din întreaga lume.

Acum să ne întoarcem la România. Faptul că 200 de hectare de porumb au fost calamitate, în nordul Dobrogei, poate să pară o suprafață infimă, raportată la suprafața totală ocupată cu această cultură la nivel național, dar este prima invazie după anul 1948, aspect care ar trebui să ne pună în gardă.

Schimbările climatice pot să ducă la repetarea acestor invazii în următorii ani și chiar la extinderea acestor fenomene în județele învecinate Dobrogei, cum ar fi Brăila, Galați, Ialomița sau Călărași.

Tocmai de aceea, în aceste județe, populațiile de lăcuse trebuie suprvegheate de către specialiștii în protecția plantelor, iar dacă situația din teren o cere (la apariția unui focar de infestare) trebuie intervenit de îndată.

Toate aceste măsuri sunt necesare pentru a menține populațiile lăcustelor călătoare (Locusta migratoria), forma gregară, sub control; în caz contrar ne putem trezi cu surprize neplăcute în următorii ani (la fel cum au pățit în acest an cultivatorii de porumb din localitățile Greci și Măcin, aflate în județul Tulcea).

În final, este important de menționat faptul că lăcustele nu au nicio treabă cu noi, oamenii, numai că cerințele lor alimentare pot interfera, într-un mod catastrofal, cu nevoile noastre pentru hrană. Lăcustele pot fi responsabile pentru apariția foametei în zonele unde se adună în roiuri mari, de zeci sau sute de kilometri pătrați. Iar schimbările climatice le pot favoriza.

Să fim așadar cu ochii în patru și să nu ne trezim cu altă belea la cultura porumbului (și nu numai), pe lângă cele existente pe care le avem deja.

Plante consumate de către lăcuste (sursă: https://species.wikimedia.org/wiki/Locusta)

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea