Genetica și tehnologia de cultură pot asigura producții record

Făcând o retrospectivă sumară asupra nivelului producțiilor agricole din ultimul secol, se pot constata aspecte revelatoare.

Concomitent cu dezvoltarea științei și tehnicii în general, se înregistrează dezvoltarea și modernizarea științei și tehnicii agricole care au asigurat tehnologii de cultură adecvate noilor creații biologice (soiuri și hibrizi).

Trebuie menționată în mod special dezvoltarea științelor biologice, a geneticii în special, care a asigurat cultivarea de mare productivitate, care valorifică superior fertilizarea și apa din sol. Datorită acestei genetici plantele manifestă rezistență la factorii nefavorabili de mediu, toleranță la atacul bolilor și dăunătorilor și reușesc să realizeze producții bune și în condiții mai vitrege.

Mai trebuie menționat faptul că, în acest lung interval, capacitatea de producție a solului s-a diminuat continuu. Totuși, prin intervenții adecvate, prin tehnologii de cultură moderne, nivelul producțiilor a crescut.

Referindu-ne la cultura porumbului care ocupă cea mai mare suprafață în țara noastră, de la producții de 1.055 kg/ha obținute în anii ’30, socotiți ani de vârf ai etapei istorice respective, s-a ajuns la 4.259 kg/ha în 2011 și la 5.854 kg/ha în 2017 (producții medii pe țară).

Dar s-au obținut și 14.000 și 15.000 kg/ha de pe teren neirigat de către G. Alexandru din Călărași sau A. Grigorescu din Ialomița și chiar 19.200 kg/ha de către V. Pop Silaghi în județul Neamț. În Insula Mare a Brăilei, în condiții de irigare, s-au obținut 20.350 kg/ha. Însă potențialul de producție al hibrizilor de porumb este mult mai mare. Compania Pioneer menționează, la unii hibrizi, potențial de producție de 30.000 kg/ha și în SUA furnizorii au obținut chiar 35.500 kg/ha.

La cultura grâului, de la o producție de 1.310 kg/ha obținută în anii ’30 s-a ajuns la 3.665 kg/ha în 2011 și la 4.836 kg/ha în 2017.

Menționăm și producții record de 9.700 kg/ha obținute de I. Nicolae din Argeș, 10.200 kg/ha de P. Popescu din Mehedinți, 10.800 kg/ha de ing. Budai în Bihor și chiar 11.000 kg/ha, obținută cu soiul Apache de la compania Limagrain.

La cultura orzului în anii ’30 se realizau 724 kg/ha, ca în 2011 să se obțină 4.942 kg/ha și în ultimul timp la Diosig – Bihor s-au realizat 12.500 kg/ha.

La floarea-soarelui în anii ’30 se înregistrau 673 kg/ha, ca în 2017 să se ajungă la 2.725 kg/ha, însă s-au obținut și 5.100 kg/ha la Sanislău – S. Mare și 5.420 kg/ha la Osmancea – Constanța.

Rezultate interesante s-au obținut la rapița de toamnă. De la 1.500-2.000 kg/ha s-a ajuns la producții duble și triple ca urmare a noilor soiuri și hibrizi de mare productivitate și a tehnologiei aplicate.

Astfel, la Urlați – Prahova s-au obținut 5.700 kg/ha, la Furculești – Teleorman 5.950 kg/ha, iar O. Siteanu a obținut 6.330 kg/ha și la Lișcoteanca – Brăila 6.500 kg/ha.

La mazăre, cultura care s-a extins mai mult din grupa leguminoaselor pentru boabe, se realizează producții mai sigure folosind apa acumulată în sol în perioada toamnă-iarnă de la 2.000-3.000 kg/ha s-a ajuns, în ultimul timp, la producții ce depășesc 5.000-6.000 kg/ha. De exemplu, Gh. Niculăeș din Răchiți – Botoșani a obținut 6.100 kg/ha, iar la Urlați – Prahova s-au obținut 7.000 kg/ha.

Cultura de soia, cu cerințe mai mari față de apă, s-a extins mai mult în perimetrele irigate, unde s-au înregistrat producții foarte bune.

Astfel, în Insula Mare a Brăilei s-au obținut 5.500-5.600 kg/ha, iar Cristian Brânză – Brăila a obținut 6.000 kg/ha.

De remarcat că, folosind soiuri foarte timpurii, la Chirnogi – Călărași, în cultură dublă (succesivă), s-au obținut 5.000 kg/ha.

Compania Pioneer ne aduce la cunoștință că în SUA, la soia, s-au obținut 11.400 kg/ha.

La sfecla-de-zahăr întâlnim o situație specială în sensul că, față de 200.000-250.000 ha, cât se cultivau înainte de ’90, care se prelucrau în cele 33 de fabrici și se asigura întregul necesar de zahăr pentru țară, cu unele disponibilități pentru export, după aderarea la UE ne-au repartizat o cotă de zahăr care satisface cca 20% din necesarul țării – restul îl importăm.

Între timp, fabricile au fost privatizate, majoritatea s-au închis și au rămas câteva în funcțiune. Suprafața cultivată s-a redus la 20.000-30.000 ha care se prelucrează în fabricile rămase în funcțiune.

În acest an cultivatorii din Bihor, care au condiții bune pentru cultura sfeclei, nu mai pot cultiva deoarece fabrica din Oradea s-a închis.

Producțiile medii de sfeclă-de-zahăr au fost de 40.000 kg/ha, dar sunt și situații de producții mari. Astfel, cultivatorii din județul Brașov au realizat, în medie, pe cele 6.000 ha contractate cu fabrica Bod, 7.500 kg/ha.

Un iscusit specialist din Neamț, V. Pop Silaghi, a obținut pe întreaga suprafață o producție de 77.000 kg/ha, iar în câmpurile experimentale ale Universității Agronomice Iași s-au obținut 90.000 kg/ha.

Considerăm că cele prezentate mai sus indică posibilitățile foarte mari pe care le au fermierii din țara noastră ca, prin alegerea soiurilor (hibrizilor) corespunzător zonei în care se află și prin tehnologii de cultură adecvate, să poată obține producții foarte bune.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU