Ardeiul - sursă de vitamina C pentru organismul uman

Vitaminele sunt substanţe cu structură complexă (compuşi organici) care nu pot fi sintetizate de către organism, însă a căror prezenţă în corpul uman este absolut obligatorie pentru îndeplinirea unor funcţii esenţiale ale acestuia.
În 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Între 1928 și 1933, două echipe independente, formate din cercetătorul ungur Albert Szent György și cercetătorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, și cercetătorii americani Charles Glen King și W. A. Waugh, pe de altă parte, izolează vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscându-se formal natura antiscorbutică a compusului. În 1937 cercetătorul Albert Szent György primește Premiul Nobel pentru medicină pentru această descoperire. Folosirea în scop medicinal a vitaminei C datează încă din secolul al XVIII-lea. Scorbutul, boala cauzată de deficiența vitaminei C, era o problemă frecvent întâlnită în special printre marinari și navigatori, peste 2 milioane dintre aceștia fiind afectați. În 1747 James Lind, un medic scoțian, a făcut un experiment pentru tratarea scorbutului și a descoperit că doar portocalele și lămâile ameliorau simptomele bolii.
Din 1928 până în 1933, o echipă de cercetători maghiari – Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi – și cercetătorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima dată vitamina C și i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci vitamina C a fost folosită nu numai în tratarea scorbutului, ci și pentru îmbunătățirea imunității, împotriva simptomelor de gripă și răceală, dar și ca supliment pentru a proteja întregul organism.
Ardeiul se numără printre speciile de legume cu un conținut ridicat de vitamina C în fructe și are un rol important în alimentaţie, fiind considerat sursă de vitamina C.
Fructele și legumele cu un conținut de vitamina C mai mare de 12 mg sunt considerate surse „bogate în vitamina C“. O „sursă bună“ de vitamina C conține o cantitate substanțială de această vitamină în raport cu conținutul său caloric și contribuie cel puțin cu 10 la sută din doza adecvată pentru vitamina C într-o porție selectată.
Cel mai mare conținut de vitamina C se găsește în fructele de ardei proaspete, iar prin uscarea acestora cantitatea se reduce la jumătate. Nivelurile de vitamina C în ardei sunt foarte variabile și pot fi afectate de maturitate, genotip și de prelucrare. Toate soiurile de ardei conțin vitamina C în cantități foarte mari, însă ardeiul gras verde are de două ori mai multă vitamina C decât citricele, iar ardeiul roșu iute conține cu 330% mai multă vitamina C decât portocalele. În 100 grame de ardei sunt 125 mg de vitamina C, adică 100% din doza zilnică recomandată.
La ardeiul gras, în condițiile solurilor nisipoase, a fost determinat un conținut de vitamina C cuprins între 56,37 mg/100 g substanță proaspătă la cultivarul Galben Superior și 110,88 mg/100g substanță proaspătă la cultivarul Ducu. La soiurile de ardei autohtone, conținutul de vitamina C a fost cuprins între 100 mg/100 g substanță proaspătă la soiul Andrada și 130 mg/100 g substanță proaspătă la soiul Ișalnița Rovine. Alte soiuri la care a fost determinată o cantitate mare de vitamina C sunt cele de tip kapia, Bogdan cu 126 mg/100 g substanță proaspătă, Lung de Ișalnița cu 113 mg/100 g substanță proaspătă și Doljean cu 125 mg/100 g substanță proaspătă.
Conţinutul de vitamina C este influenţat atât de temperatură, cât şi de intensitatea luminii. Creşterea intensităţii luminii determină producerea unei cantităţi mai mari de glucide şi conduce către o acumulare mai mare de vitamina C în fruct.
Vitamina C se degradează ușor (prin oxidare) la temperaturi ridicate. Cu toate că ardeiul este o plantă iubitoare de căldură și lumină, la temperaturi caniculare soarele devine un factor foarte stresant pentru această specie. Conținutul de vitamina C a prezentat cele mai scăzute valori în anii bogați în precipitații sau foarte călduroși. Precipitațiile în exces și arșița sunt factori care influențează negativ acumularea vitaminei C în fructele de ardei.
Întocmit de dr. biochimist Mihaela CROITORU – SCDCPN Dăbuleni
- Articol precedent: Mazăre de toamnă, Frozen, soi semitardiv
- Articolul următor: Prima Cl. 1022 - Soi de perspectivă la strugurii de masă pe soluri nisipoase