Înapoi în timp: satul tradițional românesc al secolului XIX în vizită la Iași!

Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi marchează anul Centenarului prin două expoziții de ținută. În perioada 31 martie- 6 mai 2018 sunteți invitați la Palatul Culturii, la expoziția temporară „Sat și Societate 1918- 2018“, iar în perioada 27 martie- 24 iunie 2018 la expoziția „Imaginea lumii țesută în lână“, scoarțe aduse din patrimoniul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, din Republica Moldova.

Satul și societatea de demult apuse...

Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi în colaborare cu alte două muzee: Muzeul Județean Gorj și Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare, organizează expoziția temporară „Sat și Societate 1918 – 2018“. Trei regiuni istorice: Oltenia, Maramureş și Moldova sunt prezentate prin intermediul bunurilor culturale din patrimoniul celor trei muzee organizatoare, reunite într-un discurs expoziţional inedit, ce include elemente de arhitectură, textile de interior şi costume populare. Până la sfârșitul anului 2018, această expoziție va fi prezentată și publicului din Baia Mare și Târgu Jiu.

Expoziția de față este o punte socială și temporară, cu elemente simbolice dar, definitorii pentru asumarea unei tipologii- „Civilizația sătească“. Oamenii și vremurile sunt factori istorici concreți iar, dacă „viitorul și trecutul sunt a filei două fețe“, a construi este de datoria prezentului, prin permanentul apel la memorie. În cazul nostru, civilizația sătească este fundamentul satului român unitar modern deci, rolul pe care ni-l asumăm este de a redescoperi mereu „sufletul satului“.

Ovidiu Focșa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași ne aduce satul secolului XIX în Iașul zilelor noastre: „Suntem în fața unei premiere, în sensul că pentru prima dată sunt expuse într-o expoziție de artă comparată elemente, care ne duc cu gândul la casă și la identitate rurală, din cele trei zone distincte ale României. Expoziția a fost gândită pentru a relaționa elementele între ele, astfel încât, din fiecare zonă au fost alese, în principal obiecte care țin de industria casnică, respectiv de ocupație specifică feminină, iar pe de altă parte am vrut să scoatem în evidență, bărbatul ca și stâlp al casei, de aceea în expoziție este o frumoasă expunere de stâlpi de pridvor, și nu întâmplător zic eu a apărut analogia bărbatul casei - stâlpul casei. Vizitatorii noștri vor avea ocazia să descopere costumul tradițional de zonă: cămașa, catrința moldovenească, maramureșeană și oltenească, în cazul femeii, la care vine cămașa sau ia de sărbătoare și bineînțeles învălitoarea de cap; toate aceste lucruri, care iată în acest an al Centenarului nu fac altceva decât să marcheze unitatea românilor de pretutindeni.

Un aspect foarte important sunt covoarele sau scoarțele, parietalele, realizate în culori naturale, din lână, fiind ilustrate verdele pădurilor așa cum este cel din Maramureș, cu bărbatul plecat la vânătoare sau după caz la război și portretizat aș putea spune de către femeia rămasă acasă. Pe de altă parte, calea rătăcită, motivul soarelui, hora sunt elemente definitorii ale tradițiilor populare; încheiem cu vegetalul moldovenesc, în culori naturale mai puțin stridente, dar foarte frumos îmbinate din punct de vedere cromatic. În general, expozițiile de artă comparată sunt foarte valoroase pentru că permit vizitatorului, ca în același spațiu interior să poată face diferențe și analogii, și să poată să aibă marea șansă de a avea într-un spațiu destul de redus ca dimensiune, elemente din trei zone distincte, care altfel sunt disparate și ar trebui să se meargă la sursă. Două cuvinte despre stâlpii de pridvor, această coloană a infinitului, din care excepțional Constantin Brâncuși s-a inspirat are recunoștință pentru eroii Războiului cel Mare, din perioada 1916-1919. Vizitatorii vor putea vedea acești stâlpi de pridvor antropomorfizați cu forme umane, care sunt strămoșii mitici, ocrotitori ai speței de neam. De altfel, demersul expozițional  este  întregit cu câteva fotografii, între care se remarcă și fotografia artiștilor contemporani, dar care scot în evidență ansambluri ce au la origini tot elemente țărănești, mă refer de exemplu la sculptura sfatul bătrânilor, și se știe că acesta era principala formă de organizare din obștea sătească a satelor maramureșene, bătrânii erau cei care luau toate deciziile vis-a-vis de persoanele din sat, mai tinere, cu privire la începutul aratului, muncile câmpului, de creșterea animalelor și de tot ce trebuia să aibe loc pentru mersul bun al comunității.“

Dacă bărbatul este stâlpul casei, femeia este matricea neamului, ea țese neamul pe care îl apără și îl hrănește bărbatul. Oricum, războaiele implică și bulversează atât pe cei combativi și pe cei de-acasă, adică toată societatea.

Valori eterne ale umanității

A doua expoziție vernisată a fost „Imaginea lumii țesută în lână“ organizată de Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul de Etnografie și Științe Naturale ale Republicii Moldova pentru a marca Declaraţia pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, din data de 27 martie 1918.

Scoarța amintește, însă că este mai bine a face război ca femeile, adică a izvodi frumuseți noi prin casă. Acest tip de manifest tacit au practicat totdeauna mamele care în trecut rămâneau să susțină familia al cărei stâlp căzuse în războiul sângeros și adeseori plângeau alături de soț și de fii: „Pentru că vorbim de o imagine a lumii, respectiv lumea văzută prin ochii țărăncii simple, care stătea acasă și uita de necazuri, țesând. Astfel, se țeseau covoare de dimensiuni variate, realizându-se scoarțe, parietale, lăicere, deci o întreagă tipologie a țesăturilor mari, făcute în război, în  acea instalație arhaică de țesut vertical, în gherghef, care uneori, datorită dimensiunilor covorului, nu putea fi pus în casă și atunci războiul de țesut era pus și sprijinit pe coama casei și se lucra afară la el. Evident că se lucra printre picături, când aveau timp, pentru că femeia alături de bărbat era și ea implicată, pe lângă muncile casnice și la munca câmpului și la creșterea copilului. Ceea ce prezentăm publicului în cele trei săli expoziționale, spunem noi că sunt piese de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul Republicii Moldova, în extenso și pentru patrimoniul românilor, a României Unite, fiind piese valoroase, a căror vechime merge până în jumătatea secolului al XIX-lea. Covorul dincolo de rolul său funcțional, de protecție a încăperii avea și o funcție estetică. Practic, nu o să găsiți covoare chiar și la modul simplist, neornamentate, care să nu aibă țesuturi și motive ornamentale. Era această îmbinare între utilitar și funcțional pe de o parte și estetic pe de altă parte. De aici s-au născut compoziții deosebite, de elemente, motive, toate strânse la un loc; avem pe aceeași scoarță și elemente care aparțin lumii vegetale, lumii păsărilor, elemente zoomorfe, dar și scheomorfe, care sunt legate de uneltele agricole și care apar și pe ouăle încondeiate, motivul central fiind un chenar neîntrerupt, cu o simbolistică aparte; este asemeni horei, în formă de cerc și care simbolizează unitatea și năzuința de protecție a casei și gospodăriei, în care se aflau față de elementele periculoase ale exteriorului. Cromatic, scoarțele expuse au o dominanță de verde; se spune că această culoare era folosită de oamenii de la pădure, iar pe de altă parte predomină culoarea neagră, aparținând persoanelor din zona agricolă“, a  adăugat Ovidiu Focșa, muzeograf, Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO