Mănăstirea Cămârzani, un sfânt lăcaş binecuvântat şi tot mai apreciat de pelerini

Nu de puține ori rostim cum o vrea Dumnezeu, când o vrea Domnul și lista de sintagme ar putea continua, însă un lucru e sigur, pe toate le rânduiește Dumnezeu. Deși am fost îndemnată să vizitez Mănăstirea Cămârzani cu aproape 10 ani în urmă, abia anul acesta, într-o sfântă zi de Paști, i-am pășit pragul. Nu întâmplător poate s-a întâmplat acest lucru, chiar dacă acum regret că mereu alegeam să merg la alte mănăstiri și nu aici, dar tind să cred că aşa a vrut Dumnezeu.

De la biserică de curte boierească la mănăstire

Dacă ne imaginăm Raiul ca un loc unde totul e pus la locul lui, florile și copacii așezați cu rost, iar liniștea depășind orice așteptare, atunci am putea spune că la mănăstirea Cămârzani e un colț de rai pe pământ. Este situată nu departe de Fălticeni, în comuna Vadu Moldovei, iar istoricul aşezării de astăzi începe încă din anul 1863. La acea vreme, boierul Emanoil Morţun a construit o biserică de mir în incinta conacului pe care îl deţinea în satul Cămârzani. După moartea boierului, în anul 1898, biserica ce avea hramul Sfântului Gheorghe a devenit parohială însă, odată cu desfiinţarea conacului în anul 1938, a rămas parcă uitată pe câmp. Însă nu pentru mult timp deoarece, după cel de al Doilea Război Mondial, moşia boierească a fost exproprietărită, iar pământurile împărţite veteranilor de război. La iniţiativa preotului Gheorghe Baltag, biserica avea să devină schit de călugări şi a aparţinut din punct de vedere administrativ de mănăstirile din vecinătate, Neamţ, Slatina şi Râşca. Vremurile ce au urmat războiului nu au fost tot timpul prielnice pentru sfântul lăcaş, adesea având puţini vieţuitori, dar a funcţionat şi în aceste condiţii, chiar a redevenit biserică parohială până în anul 1992. La acel moment, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, PS Gherasim Putneanul, a redeschis fostul schit de călugări, însă ca mănăstire de maici. A fost construit un paraclis, iar în decembrie 1992 avea să fie sfinţit tot complexul mănăstiresc. Obştea era formată din 12 maici venite de la Mănăstirea Burdujeni ce au avut iniţial la dispoziţie doar câteva chilii, motiv pentru care în permanenţă complexul a fost în proces de îmbunătăţire şi construcţie. În 1994 au fost achiziţionate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate şi astăzi îmbină arhitectura tradiţională şi elemente religioase şi deservesc obştea. Tot începând cu acea perioadă, mănăstirii i-au fost retrocedate 12 ha de teren, iar astăzi măicuţele îngrijesc în total 14 ha pentru că le-au fost donate încă 2 ha de către un cetăţean al comunei.

Complexul de azi

Dacă la început obştea era formată din 12 maici, astăzi sunt de 10 ori mai multe, 120 de maici şi 3 preoţi îngrijesc întreg complexul. Încă de la intrare eşti parcă anunţat de zidurile de piatră şi poarta pictată de sub clopotniţă că vei păşi într-o altfel de lume, una în care ordinea, spiritualitatea şi natura parcă îşi dau mâna şi oferă un cadru de unde greu vei vrea să mai pleci. De cum intri pe poartă, de o parte şi de alta a aleilor sunt aşezaţi diferiţi brazi, iar straturile cu flori urmează o linie nefiresc de dreaptă. Pe lângă chilii, casa praznicală, trapeze, aghezmanar, lumânărar, dar şi cele două biserici sunt aşezate numeroase ghivece de flori. Tot aici sunt amenajate şi ateliere de pictură, sculptură, croitorie, lumânări sau tricotaje.

Biserica veche poate fi vizitată şi astăzi, ea a trecut şi trece prin diverse procese de reabilitare, este frumoasă şi apreciată de către enoriaşi, însă biserica nouă este cea care te poate lăsa fără suflare. În anul 2000, de hramul vechii bisericii, a fost pusă piatra de temelie a noii biserici de către PS Gherasim Putneanul, iar numai după 4 ani a avut loc sfinţirea acesteia. În acelaşi an, cel care reuşise să redeschidă lăcaşul avea să treacă la cele sfinte, poate nu întâmplător, ci după ce îşi dusese misiunea la bun sfârşit şi în noua biserică se puteau oficia slujbe. Mormântul acestuia, ca şi cele ale familiei Morţun, ctitorii lăcaşului, se află în cimitirul mănăstirii, unul mic, situat lângă vechea biserică.

Biserica nouă are hramul Naşterii Maicii Domnului şi a fost construită cu ajutorul enoriaşilor, al rudelor obştii, dar mai ales al maicilor care au înfrumuseţat catapeteasma spoită cu aur cu picturi şi sculpturi realizate în atelierele proprii. Interiorul bisericii este încăpător şi luminos, îmbină elemente moderne şi de tradiţie moldovenească, iar icoana Maicii Domnului este considerată făcătoare de minuni. Slujbele adună numeroşi enoriaşi, iar vocile măicuţelor din cor îţi ajung la suflet, cum se spune. Obştea de maici, una tânără, este condusă de Maica Stareţă Stavrofora Maria Deac, iar duhovnicul mănăstirii este părintele Ignatie Radu venit de la mănăstirea Putna. Cele mai multe dintre maici au studii superioare şi au declarat în diverse rânduri că au ales calea mănăstirii nu din cauza vreunei decepţii, ci pentru că aici şi-au găsit rostul în lume. Şi prin rost nu se înţelege doar participarea la slujbe şi rugăciune, ci şi la treburile din gospodărie, de la fermă, din câmp sau de ghidare, fizică şi spirituală a enoriaşilor. După fiecare slujbă din zilele de sărbătoare, credincioşii sunt invitaţi la masă, iar despre cei care au spus că borşul mănăstiresc este cel mai gustos pot spune din propria experienţă că n-au greşit.

În cadrul complexului mănăstiresc de la Cămârzani funcţionează şi tipografia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Aici maicile tipăresc şi cărţi sau broşuri cu conţinut istoric şi religios ce le sunt distribuite gratuit credincioşilor. Tot aici PS Gherasim Putneanul, care de loc era chiar din satul Cămârzani, a înfiinţat un muzeu unde pot fi văzute obiecte de cult, istorice dar şi etnografice. Dovadă că de la zero se poate construi pas cu pas un întreg complex care să fie la fel de apreciat precum vestitele mănăstiri din zona Neamţului şi a Bucovinei este munca continuă şi dorinţa de a face mereu bine. Din acest motiv, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, în acest moment este în curs de finalizare şi un cămin pentru bătrâne.

Ar mai fi multe de spus despre acest sfânt lăcaş chiar şi după o primă vizitare, însă vă îndemn să mergeţi la sfânta mănăstire, să participaţi la o slujbă şi să ascultaţi corul, pentru că, deşi nu are o istorie aparte, nu a fost ctitorită de vreun domnitor, Mănăstirea Cămârzani vă poate oferi clipe de deconectare de la tumultul vieţii de zi cu zi.

Loredana Larissa SOFRON