Prezența râmelor, criteriu important de apreciere a fertilității solului

Prezenţa râmelor într-un teren arabil ne indică faptul că acel teren are o fertilitate bună, favorabilă culturilor agricole.

Râma este considerată un plug biologic care sapă galerii până la 1 m adâncime.

Părțile componente ale unei râme sunt: gura, faringele, esofagul, gușa, stomacul și intestinele, care constituie traseul digestiv și care interesează în activitatea lor din sol. Ele se hrănesc cu materia organică pe care o preiau cu tot cu sol și se apreciază că prelucrează anual cantități importante de pământ pe care îl îmbogățesc în acizi aminici și lianți biologici favorabili structurării solului.

Râmele au mare rol în amestecarea materiei organice din sol, în formarea de complexe argilo-humice, în aerația și drenarea solului.

Prin urmare, râme multe înseamnă că există cantități importante de materie organică, deci mult humus care asigură o bună structurare a solului și un regim aerohidric și de nutriție favorabil creșterii și dezvoltării plantelor, precum și un potențial pentru recolte bogate și de bună calitate.

În sol se găsesc mai multe feluri de râme, dar cea mai răspândită este Lumbricus terrestris. În Europa s-au înregistrat 400 specii de râme.

Se estimează că se găsesc chiar 40-60 râme/m2, iar dacă solul are suficientă materie organică, temperatura și umiditatea sunt potrivite, se poate ajunge la 400 exemplare/m2.

Râmele pot descompune și materialele greu degradabile ca celuloza, lignina și amidonul, iar într-o zi pot fi degradate cantități egale cu jumătate din greutatea corpului lor și transformate în humus.

Se apreciază că în câteva decenii întregul strat arabil trece prin intestinul râmelor.

Marele naturalist Ch. Darwin (1809-1882) a studiat amănunțit activitatea râmelor și el afirma: „Tot pământul fertil existent în lume a traversat și va traversa intestinul râmelor.“

Râmele activează în stratul superficial al solului primăvara și toamna, iar în timpul verii și iarna se retrag în profunzime. Ele sunt sensibile la temperaturi scăzute și pot muri la temperaturi negative de 1-2°C.

În solul cu râme cantitatea de fixatori de azot este de 100 ori mai mare. Deci, solul cu multe râme este bogat în humus, este bine structurat, conține mai mult azot, este poros şi fertil.

Într-un profil al solului se întâlnesc neoformațiile biogene care rezultă din acțiunea organismelor din sol și sunt reprezentate prin:

– coprolite – aglomerări de excrețiuni trecute prin aparatul digestiv al râmelor;

– cervotocine – canale realizate de râme sau alte animale mici.

În ultimul timp râmele sunt folosite pentru obținerea:

– Extractului lichid de humus de râmă;

– BioHumusSolului.

La acestea se folosește o anumită specie de râme, Eisenia foetida.

Rezultă că, dacă dorim să avem sol cu fertilitate ridicată și cu cheltuieli minime trebuie să dăm de lucru râmelor prin asigurarea a cât mai multă materie organică și prin realizarea unei porozități și umidități favorabile.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU