Popricani – Iaşi „Se trăieşte ca acum o sută de ani“

În urmă cu câţiva ani, în localitatea Rădăuţi Prut din judeţul Botoşani, în prezenţa unor înalte oficialităţi din România şi Republica Moldova, se inaugura un pod care uneşte ambele maluri ale Prutului. Ceea ce n-au aflat însă reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti era faptul că în această parte de ţară, între Rădăuţi Prut şi Manoleasa, există un drum naţional DN 24 în lungime de 40 km neasfaltat, mai exact de pământ, ca în urmă cu sute de ani. A trecut de atunci ceva vreme şi situaţia a rămas neschimbată, drumul este plin de noroaie, iar autorităţile, în afară de promisiuni, n-au făcut nimic.

Mi-am adus aminte de această stare de lucruri când, într-una din zilele trecute, am ajuns în satul Cuza Vodă din comuna ieşeană Popricani. La circa cinci kilometri de Iaşi, oraşul care tinde să ajungă Capitală Culturală Europeană, patru sute de gospodării stau înecate în noroi şi practic toamna şi în timpul dezgheţului de primăvară nu se poate intra şi ieşi decât cu tractorul. „Lasă că nici iarna nu-i mai bine, ne spune cu amărăciune un localnic, maşinile care se aventu­rează sfârşesc într-unul dintre şanţurile pe care primăria le-a făcut toamna trecută cu un buldozer, şanţuri care au costat circa un miliard de lei vechi şi care în parte s-au astupat pentru că oricum nu folosesc la nimic.“

„De fiecare dată când plecăm de acasă încălţăm ciubote de cauciuc pentru a răzbate prin noroi, subliniază o localnică, Maria Stan, mai ales că din cauza noroaielor niciun autobuz nu poate răzbate decât până în vârful dealului de la intrarea în sat. Singurul mijloc de transport care mai ajunge este un microbuz, şi acesta extrem de aglomerat pentru că peste 30 de copii din sat, între care şi doi ai mei, învaţă la Iaşi, într-un cuvânt trăim ca în urmă cu o sută de ani.“

La rândul lor, cei care fac naveta la Iaşi cu maşina personală sunt disperaţi. „În toamnă mi-am schimbat capetele de bară, pivoţii, bucşele, garniturile şi acum, odată cu venirea primăverii, trebuie să le schimb iar, într-un cuvânt, alţi bani, altă distracţie“, spune cu umor amar Vasile Trifan, care pentru a ieşi din sat, nu de puţine ori, se foloseşte de tractorul unui prieten.

Şi cum situaţia este, vorba unui sătean, veche de când lumea, dar de neconceput într-o ţară a UE, în plin secol XXI, oamenii s-au adresat în nenumărate rânduri primarului Valeriu Pârlog. Deşi cunoaşte situaţia şi îi compătimeşte pe sătenii din Cuza Vodă, primarul declară că nu poate face mare lucru din cauza lipsei banilor. Cum este primar doar de trei ani, domnul Valeriu Pârlog promite că în primăvară, având un proiect pentru asfaltarea a şase kilometri de drum, în valoare de 1,5 milioane de euro, va reuşi să răspundă doleanţelor locuitorilor din Cuza Vodă.

Până atunci, oamenii din sat continuă să frământe în fiecare zi noroaiele sperând ca drumul care îi leagă de civilizaţie să fie la înălţimea vremurilor pe care le trăim, iar dorinţa lor, dacă primarul nu poate face mare lucru, să fie auzită de cineva de la judeţ, „unde cei care diriguiesc treburile nu ştiu sau nu vor să ştie realităţile din judeţ şi deci şi din satul nostru“.

Stelian CIOCOIU