La Şomcuta Mare mere pentru industrie, după o tehnologie din Vest

La Şomcuta Mare, în judeţul Maramureş, administratorul fermei „Pomicola Şomcuta Mare“, ing. Rodica Rus, experimentează, pe o suprafaţă de 20 ha, o livadă cu mere a căror destinaţie principală este industrializarea. Tehnologia aplicată este preluată din experienţa fermierilor din Vest, în principal din Germania, care aplică de peste 20 de ani un sistem de dirijare a pomului, de formare a coroanei şi de tăieri de fructificare bazate în principal pe creşterea nedeterminată a coroanei.
Alegerea acestui tip pe plantaţie a fost oarecum forţat de condiţiile zonei: „Ne aflăm pe un teren în pantă, cu slabe posibilităţi de irigare, nici ca sursă de apă şi nici ca dispunere a reliefului, aşa că am optat pentru soiuri cu înrădăcinare profundă. Am găsit materialul biologic optim, care a răspuns şi orientării noastre de a produce mere destinate industrializării şi mai puţin consumului. Pentru consum avem livezile vechi, pe care urmează să le înlocuim, cu vârsta plantaţiei mai mare de 32 de ani, unde nu obţinem, în anii corespunzători din punct de vedere al precipitaţilor, mai mult de 20 de tone/ha. Revenind la livada înfiinţată prin efort bugetar propriu, ea este în anul al treilea, adică în faza în care lucrăm încă la formarea coroanei. Avem un fel de piramidă etajată, însă sistemul de tăiere, impropriu denumit tăiere, fiindcă noi nu scurtăm deloc ramurile, va face ca pomul să ajungă la o înălţime de 5-6 metri, iar ramurile pornite din axul principal, nici ele scurtate, aseamănă pomul nostru cu o salcie.
Exceptând ramurile folosite pentru formarea sistemului de conducere, practic eliminăm, în fiecare an, din rezerva de rod, orice ramificaţie a cărei grosime este mai mare decât jumătate din diametrul axului. Intervenţiile se fac în luna februarie. Nu ne îngrijorează că s-ar putea întâmpla ceva cu ramura sub povara rodului sau că n-ar putea diferenţia mugurii, dacă nu aplicăm tăierile tradiţionale. Sub greutatea merelor, aceasta se apleacă, se opreşte natural creşterea şi se forţează diferenţierea mugurilor de rod pentru recolta anului următor. În anul al optulea de la intrarea pe rod, potenţialul de producţie al soiului, la densitatea pe care o avem şi la forma de conducere practicată, ar trebui să fie de 80-90 tone /ha. Noi mizăm pe 60 tone la hectar mere pentru industrie, cantitate dincolo de care livada devine rentabilă. Investiţia se amortizează în 12-15 ani de la data plantării“.
Maria BOGDAN
- Articol precedent: An dificil pentru livada Bergamelli, de lângă Miercurea Sibiului
- Articolul următor: Legumicultorii din Mireşu Mare între avantajul asocierii şi lucrul individual