Pe urmele roșiilor autohtone

Articolul de față nu este unul riguros științific. Ține mai degrabă de un fel de nostalgie după gustul de altădată al roșiilor românești. Soiuri autohtone, la care am renunțat atât de ușor; în fapt, agricultorii au fugit după producție cu orice preț – și pe undeva înțelegem, fiindcă ei fac afacere, nu au timp de sentimentalisme – în dauna calității. Am adus soiuri din toate colțurile lumii și le-am abandonat pe ale noastre. Am alergat după recolte senzaționale, iar acestea se obțin cu mult aport chimic. Am neglijat tratamentul după carte, iar ca rezultat dăunătorii și bolile și-au creat rezistență; mai multe daune, mai multe tratamente. Există semne de reîntoarcere la creațiile românești, dar acest lucru se petrece pe alocuri. Roșia românească are cel mai mare susținător la SCDL Buzău, unde se tot încearcă de câțiva ani să se constituie o bancă de gene cu soiurile tradiționale de legume.

În Catalogul soiurilor din 2020 sunt omologate peste 50 de creații românești. Câte din acestea sunt și folosite, la propriu, în culturile comerciale, nu se știe. Cert este că astăzi, tocmai pentru că mergem în genetica soiurilor mult timp în urmă, dar vom aminti și câteva soiuri ori hibrizi creați mai recent, nu vom ține cont de catalog. Vom prezenta soiurile așa cum ni le amintim și despre care știm că mai au acel gust din „grădina bunicii“, ce nu poate fi descris.

Soiuri tradiționale

Inimă de bou este poate cel mai cunoscut și căutat soi autohton, cultivat mai cu seamă în grădini și foarte puțin pentru comercializare la scară largă. Este atribuit zonei Buzău. Plantele au creștere nedeterminată, fructele au culoarea roșie sau roz, cu pulpă cărnoasă, puțin zemoasă, dulce, gust excepțional, greutatea putând depăși lejer 500 grame. Uneori o roșie poate să cântărească și un 1 kg. Dezavantajul – și tocmai de aceea nu se cultivă industrial – ar fi că pe o plantă se dezvoltă 7-10 inflorescențe, deci producția este limitată. Dar în beneficiul calității!

Roșiile de Țigănești, denumite și roșii gigant românești, sunt un soi dezvoltat în Ilfov. Planta produce un fruct mare, cărnos, suculent, dulce, potrivit de acid, cu gust bun, semințe puține. Greutatea este de 200-600 grame.

Roșia oloagă de Buzău este un soi autohton viguros, rezistent la boli, fructul are pielița subțire, pulpa prezentând gust dulce, plăcut. Greutatea este cuprinsă între 200-300 grame.

Roșia de Săhăteni (Buzău) are arie de răspândire limitată, fructul este alungit, cărnos, roșu, având forma de ardei cu trei muchii.

Soiuri pentru consum în stare proaspătă

Argeș F1: plante cu creștere viguroasă (110-130 cm), fruct de formă rotund-turtită, roșu-cărămiziu, cu greutate de 40-60 grame, potențial de producție – 40/60 tone/ha.

Buzău 1600: creștere medie spre viguroasă (90- 110cm), fruct rotund-globulos, roșu uniform, cu greutate de 190-260 grame, potențial de producție-70/90 tone/ha.

Carolina: creștere viguroasă (100-125 cm), fruct globulos, ușor ovoidal, galben-portocaliu, cu greutate de 90-100 grame, potențial de producție – 40/55 tone/ha.

Export II F1: creștere de vigurozitate medie (90- 100 cm), fruct rotund-globulos turtit, roșu uniform, cu greutate de 70-90 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Ioana F1: viguros, cu posibilitate mare de lăstărire, globulos turtit, roșu închis, cu greutate de 75-80 grame, potențial de producție – 70/75 tone/ha.

Ișalnița 50 F1: tufă bogată, viguroasă, fruct rotund globulos cu pată verde, roșu intens, cu greutate de 100-110 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Laura: frunziș bogat, creștere viguroasă, fruct globulos, roșu aprins uniform, cu greutate de 100-110 grame, potențial de producție – 70/80 tone/ha.

Mara: creștere viguroasă, fruct rotund turtit, roșu închis, cu greutate de 185-230 grame, potențial de producție – 100/110 tone/ha.

Soiuri mixte – consum în stare proaspătă și industrializare

Argeș 428: vigoare mijlocie, tufă de până la 80 cm, fruct rotund turtit, roșu aprins, cu greutate de 200-300 grame, potențial de producție – 50/70 tone/ha.

Buzău 22: vigoare mijlocie, fruct sferic, ușor turtit, roșu intens, cu greutate de 120-200 grame, potențial de producție – 70/80 tone/ha.

Cluj 80: viguros, cu talie de 90-125 cm, fruct sferic, roșu intens uniform, cu greutate de 75-80 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Diana: vigoare mijlocie, cu talie de 60-70 cm, fruct globulos turtit neted, roșu uniform, cu greutate de 120-140 grame, potențial de producție – 5-/70 tone/ha.

Precoce de Someșeni: viguros, frunziș bogat, fruct globulos-ovoidal, roșu deschis cu pată verde, cu greutate de 120-150 grame, potențial de producție-70-75 tone/ha.

Timpurie de Argeș: viguros, cu talie de 110-120 cm, fruct globulos turtit, roșu intens, cu greutate de 48-56 grame, potențial de producție – 90 tone/ha.

Unirea: vigoare mijlocie spre mică, talie de 60-70 cm, fruct sferic, roșu-cărămiziu intens, cu greutate de 63-86 grame, potențial de producție – 105/110 tone/ha.

Soiuri pentru industrializare

Brăila 405: foarte viguros, fruct globulos alungit, roșu fără pată, cu greutate de 45-50 grame, potențial de producție – 35/40 tone/ha.

Buzău 47: talie de 60-70 cm, fruct globulos simetric, roșu uniform, cu greutate de 90-100 grame, potențial de producție – 50/70 tone/ha.

Dacia: tufe semierecte, cu 4-6 lăstari, fruct globulos, ușor turtit, roșu-gălbui, cu greutate de 110-120 grame, potențial de producție – 33-43 tone/ha.

Vidra 60: talie de 55-60 cm, fruct sferic, roșu intens uniform, cu greutate de 40-60 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Vidra 533: port aproape erect, de 50-60 cm, fruct piriform alungit, roșu strălucitor, cu greutate de 60-65 grame, potențial de producție – 47 tone/ha.

Maria Bogdan