Coccidiozele păsărilor

Coccidiozele sau eimeriozele sunt boli date de protozoare din genul Eimeria, care afectează mamiferele, păsările şi peştii, evoluând cu forme clinice grave la tineret, pe de-o parte, şi subclinic, inaparent, la păsările adulte, pe de altă parte.

Factori favorizanți

Coccidioza apare, de obicei, în sezoanele cu umiditate crescută, atunci când se creează factori favorizanţi în adăpost (căldură și umezeală), instalându-se în crescătoriile supraaglomerate, neigienice, cu dejecţii neridicate la timp sau cu adăpători și hrănitori așezate necorespunzător. Boala este favorizată și de raţiile furajere neechilibrate cantitativ și calitativ, de hrănirea carenţată în vitamine (vitamina A, complex B, vitamina E, vitamina K), în unele elemente (calciu, seleniu) sau în aminoacizi esenţiali.

Păsările afectate de boală

Coccidioza este frecvent ȋntȃlnită la găini și mai rar la curci, bibilici, fazani, păuni, gâște, raţe, porumbei şi alte păsări. Tineretul, mai ales puii de carne, sunt cei mai sensibili.

Eimeriile manifestă o strictă specificitate faţă de gazde, fiind localizate, de preferinţă, în anumite segmente ale intestinului, cu afinitate crescută pentru cecumuri. Menţinerea şi transmiterea bolii sunt favorizate de vectori precum şoarecii, şobolanii şi câinii. Umezeala şi curenţii de aer rece contribuie direct la apariţia şi menţinerea coccidiozei.

Contaminarea are loc pe cale orală, prin ingerarea oochiştilor odată cu apa şi furajele. Păsările bolnave şi cele care au trecut prin boală sunt purtătoare şi elimină oochiştii care se menţin în adăposturile neigienizate timp îndelungat.

Efectele bolii

Boala se poate manifesta ȋn formă acută, subacută sau cronică. Ȋn forma acută a bolii, caracteristică puilor de găină de 10-25 zile, apare diareea albă, care devine sangvinolentă, iar ȋn consecinţă, puii slăbesc rapid, stau abătuţi, au penele zburlite, mortalitatea putȃnd ajunge până la 60-70%.

În forma subacută, mai frecventă la tineretul de 45-60 de zile, semnele clinice sunt mai şterse cu evoluţie benignă de 3-4 săptămâni, cu un procent de mortalitate care ajunge pȃnă la 20-25% din efectiv. Forma cronică se întâlneşte la păsările care au depăşit vârsta de 3 luni, cu semne clinice aproape nesesizabile, dar păsările rămân slabe datorită malabsorbţiei intestinale, determinată de leziunile provocate de parazit. Caracterul leziunilor este dependent de formă clinică, localizarea şi tipul coccidiilor.

Diagnosticul bolii se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se confirmă prin analize de laborator.

Tratament

Tratamentul se realizează cu substanţe anticoccidiene, cum ar fi AMPROLIUM 20%, SULFACOCCIROM, soluţie buvabilă, asociată cu VITAMINA K3, VITAMINA C și GALIPROTECT, iar pentru păsările de companie şi ornament se administrează şi OXIFURAN, respectiv ENTEROGUARD comprimate. Terapia medicamentoasă trebuie completată cu o terapie simptomatică cu rehidratante precum PERFUZOL şi cu vitamine.

Dr. Costin STOICA,
Laboratorul de Diagnostic Romvac