Romania

De la Institutul de Cercetări Agricole al României la Academia de Științe Agricole a României (II)

De la Institutul de Cercetări Agricole al României la Academia de Științe Agricole a României (II)
Distribuie:  

În anul 1969, ca urmare a Decretului nr. 204 din 11 noiembrie, prin art. 24 și 31 se reglementează înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice. Odată cu înființarea ASAS încetează activitatea ICCA, conform art. 15 din Decretul nr. 122/1970.

Obiectivul ASAS: de a contribui la dezvoltarea cercetării științifice și promovarea progresului tehnic în agricultură și silvicultură.

Scopul și obiectivele ASAS:

• Conduce direct activitatea de cercetare științifică în agricultură și silvicultură de pe întreg cuprinsul României.

• Organizează sistemul de producere de sămânță și material de plantat: pomicol, viticol, de înaltă valoare biologică.

• Dezvoltarea legăturii organice între sectorul de cercetare și cel de producție.

• Instruirea cadrelor tehnice din agricultură prin:

• cursuri de scurtă durată;

• practica în producție;

• recrutarea, formarea și promovarea de cercetători;

• dezvoltarea de relații de colaborare cu instituții similare din alte țări.

Membrii de onoare ASAS aleși în prima adunare generală din 14 noiembrie 1969

1. Ioan Safta

2. Nicolae Săulescu

3. Nicolae Teodoreanu

4. Ioan Teodorescu

5. Nicolae Zamfirescu

Prin HCM nr. 565/1970 s-a aprobat Statutul Academiei de Științe Agricole și Silvice.

La articolul 3 al HCM nr. 565/1970 se enumerau Unitățile de cercetare subordonate ASAS aprobate prin HCM/1970.

I. Institute

1. Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea cu 11 Stațiuni:  SCA Albota; SCA Brăila; SCA Caracal; SCA Lovrin; SCA Valul lui Traian;  SCA Podul Iloaiei; SCA Oradea; SCA Șimnic; SCA Suceava; SCA Turda; SCA Mărculești.

2. Institutul de Cercetări pentru Pomicultură Mărăcineni, cu șase Stațiuni de Cercetare: SCP Baia Mare; SCP Fălticeni; SCP Bistrița; SCP Geoagiu;  SCP Târgu Jiu; SCP Voinești.

3. Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cu 8 stațiuni: SCVV Blaj; SCVV Drăgășani; SCVV Greaca; SCVV Odobești; SCVV Iași; SCVV Miniș; SCVV Murfatlar; SCVV Ștefănești.

4. Institutul de Cercetări pentru Legumicultură și Floricultură Vidra, cu 3 stațiuni: SCL Buzău; SCL Ișalnița.

5. Institutul de Cercetări pentru Creșterea Taurinelor Corbeanca, cu 4 stațiuni zoo cu profil zootehnic: SEZ Bonțida; SEZ Secuieni Bacău; SEZ Târgu Mureș; SEZ Livada.

6. Institutul de Cercetări pentru Nutriție Animală Balotești.

7. Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov, din care – pentru o perioadă de timp – s-au desprins două institute: Institutul pentru Cultura Cartofului Brașov;  Institutul de Cercetare pentru Cultura Sfeclei de Zahăr Fundulea.

8. Institutul de Cercetări Veterinare și Biopreparate „Pasteur“ București.

9. Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii București.

10. Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor București.

11. Institutul de Cercetări și Studii Pedologice.

12. Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară.

II. Stațiuni Centrale

1. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Ameliorarea Nisipurilor Bechet Dolj, care în anul 1977 s-a reorganizat în Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni.

2. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii Solului Perieni Vaslui.

3. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Pajiștilor Brașov Măgurele, care prin Decretul Consiliului de Stat nr. 170/1981 s-a transformat în Institutul de Cercetare și Protecție pentru Cultura Pajiștilor Brașov Măgurele, cu trei stațiuni: SEP Timișoara; SEP Argeș; SEP Vaslui.

4. Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Creșterea Ovinelor Palas Constanța, cu trei stațiuni experimentale pe zootehnie: SEZ Moroieni; SEZ Popăuți; SEZ Rușețu.

 În subordinea ASAS erau:

• Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea – Ilfov cu 11 Stațiuni Experimentale Agricole.

• Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, cu sediul la Mărăcineni, cu șase Experimentale Pomicole;

• Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cu 8 Stațiuni Experimentale Viticole;

• Institutul de Cercetări pentru Legumicultură și Floricultură Vidra, cu 3 Stațiuni;

• Institutul de Cercetări pentru Creșterea Taurinelor – Corbeanca, cu 4 Stațiuni experimentale;

• Institutul pentru Nutriție Animală – Balotești, rezultat din Institutul de Cercetări Zootehnice;

• Institutul de Cercetare pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov;

• Institutul de Cercetări Veterinare și Biopreparate „Pasteur‟ București;

• Institutul pentru Mecanizarea Agriculturii București (prin HCM nr. 543/16.04.1952);

• Institutul de Studii și Cercetări Pedologice București (prin comasarea Institutului pentru Cercetări Pedologice al ASAS cu Centrul de Pedologie și Ecologie Agricolă și Silvică al Academiei Române, Secției de Hărți Pedologice din Institutul de Geologie București și Serviciul de Pedologie  din  Întreprinderea Geologică de Prospecțiuni din Ministerul Industriei Miniere și Geologiei);

• Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor București;

• Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Ameliorarea Nisipurilor Bechet – Dolj, din reprofilarea Stațiunii Experimentale Bechet;

• Stațiunea Centrală pentru Combaterea Eroziunii Solului – Perieni, prin reprofilarea Stațiunii Experimentale Perieni;

• Stațiunea Centrală pentru Cultura Pajiștilor Brașov (Măgurele);

• Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Creșterea Ovinelor Palas (Constanța), având în subordine trei Stațiuni:

– Stațiunea Experimentală Zootehnică Moroeni;

– Stațiunea Experimentală Zootehnică Popăuți;

– Stațiunea Experimentală Zootehnică Rușețu.

  • Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Sericicultură și Apicultură București;
  • Centrul de Informare și Documentare pentru Agricultură și Silvicultură București.

- 1992, moment de referință – Academia de Științe Agricole și Silvice primește numele ilustrului savant „Gheorghe Ionescu-Șișești“. Hotărârea de guvern este semnată de către Teodor Stolojan, prim-ministru.

- În 2002, prin legea nr. 290 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟ Sistemul de Cercetare Agricolă s-a reorganizat astfel: ASAS, ca entitate; 16 Institute; 60 de Stațiuni de cercetare; 15 stațiuni de dezvoltare.

Legea nu a creat cadrul de protecție al unităților de cercetare, ca urmare a unor modificări prea frecvente ale acestei legi (numărul de unități de cercetare s-a redus continuu).

Un moment de cotitură pentru ASAS și sistemul de cercetare agricolă l-a constituit  apariția  Legii  nr. 45/2009 prin HG nr. 1581/2009, modificată prin HG nr. 1/2011, de aprobare a Statutului ASAS.

Atribuțiile ASAS – date de legea nr. 45/2009.

În mare, sunt aceleași cu ale ICCA, ICAR și INZ.

• Stabilește obiectivele de interes prioritar în domeniul cercetării – dezvoltării în concordanță cu Strategia de dezvoltare a agriculturii și Programul de Guvernare;

• Fundamentează strategiile și politicile de dezvoltare a producției agricole, silviculturii și industriei alimentare;

• Coordonează activitățile de cercetare – dezvoltare din domeniile sale.

• Are în subordine unități organizate ca institute, stațiuni și centre de cercetare – dezvoltare.

• Monitorizează activitatea de cercetare-dezvoltare și rezultatele rezultate în cadrul programelor de cercetare finanțate de la bugetul propriu, din venituri proprii, din subvenții bugetare.

• Fundamentează științific (ar trebui s-o facă, dar…) politicile agricole de dezvoltare rurală ale MADR.

• Elaborează și realizează analize, proiecte, studii și lucrări de sinteză, pe care le pune la dispoziția factorilor de decizie din sistemul public.

• Organizează, îndrumă, coordonează și controlează activitatea de cercetare – dezvoltare și economico-financiară în unitățile din subordine.

• Adoptă măsuri potrivit normelor legale pentru creșterea performanțelor de management în cercetarea științifică și în activitatea de dezvoltare;

• Contribuie la valorificarea rezultatelor cercetării prin transfer tehnologic al acestora în practica agronomică;

• Propune și realizează, cu personal propriu și în colaborare, programe și proiecte de cercetare multidisciplinare și proiecte de dezvoltare rurală;

• Reprezintă Statul român în relațiile științifice internaționale în domeniile sale de activitate;

• Are în subordine / coordonare Institute și Stațiuni de Cercetare – Dezvoltare.


De menționat și de știut mai ales următoarele:
  • De 158 de ani, activitatea de cercetare agricolă românească este legată de vatra Herăstrăului.
  • 1902-1927 – Stațiunea agronomică de la Herăstrău;
  • 1927-1961 –Institutul de Cercetări Agronomice (ICAR)
  • 1962-1969 – Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICCA)
  • 1969 - prezent – Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești‟, instituția cu cel mai lung parcurs, în ani, în calitate de conducător/coordonator al cercetării agricole românești.

Prof. univ. dr. ing. dr.h.c. Valeriu TABĂRĂ

ASAS, cercetare agricola, cercetare romaneasca

Alte articole: