În numărul trecut al revistei scriam că primii pași în Israel au început din Eilath, orașul port situat pe malul Mării Roșii, perfect pentru cei care caută stațiuni balneoclimaterice pentru tratamente de refacere fizică bazate pe hidroterapie și fizioterapie.

Cu un sistem medical impecabil, Israel se mândrește cu investiții serioase în cercetare și centre medicale echipate cu cele mai noi și sofisticate tehnologii, fie că vorbim de sistemul medical privat sau de stat. Poartă a Israelului la Marea Roșie, stațiunea balneoclimaterică Eilath (Eilat) se întinde pe zece kilometri, această zonă de coastă oferind ape limpezi precum cristalul, o temperatură medie de aproximativ 20 de grade Celsius, doar câteva zile de ploaie pe an (10-12 zile).

Se poate face plajă și în decembrie

De altfel, această stațiune aflată la o distanță de trei ore cu avionul de România este perfectă și pentru cei care vor să facă plajă... iarna. Ei bine, da, aici se poate face plajă și în luna decembrie! Deschiderea la Marea Roșie, mult mai caldă decât Marea Mediterană în această perioadă a anului, de pildă, a sporit potențialul turistic al acestei stațiuni. Chiar dacă este o destinație cunoscută mai mult pentru turismul ecumenic, Ierusalim fiind vizitat de mii de pelerini ce vor să vadă Mormântul Sfânt, Israel oferă mult mai multe. Se poate spune că are de toate pentru toți. Iar Eilatul este o destinație de vacanță tot mai căutat în ultimii ani, mai ales după ce turismul din Egipt, țara învecinată preferată de mulți turiști din Europa, a pierdut teren din cauza Revoluției Arabe.

Cât costă un apartament cu vedere (și) la deșert

Chiar dacă nu este unul dintre orașele mari ale Israelului, Eilath având în jur de 70.000 de locuitori, nu este tocmai ieftin. De altfel, aici un apartament costă câteva sute de mii de dolari. Dintr-un astfel de apartament, însă, pot fi admirate: hotelurile de lux, grădinile luxuriante, canalul navigabil, pe care circulă ambarcațiunile de lux ale bogătașilor, magazine de designer, terase și restaurante scumpe, precum și deșertul, aflat la doar câțiva kilometri de această zonă urbană care ne duce cu gândul la una dintre stațiunile de lux ale Coastei de Azur. Diferența dintre Coasta de Azur și Eilath constă nu doar în temperatura mai ridicată datorată Mării Roșii în comparație cu Mediterana, ci și apropierea deșertului de mare. Iar deșertul aduce cu el stânci, piscuri, cratere, pietre ascuțite și pustiuri peste care caprele alpine Ibex zburdă în voie. În afară de capre, cămile sau delfini, vizitatorii mai pot vedea și mulți soldați. Ceva mai puțini decât în Ierusalim, Tel Aviv, Ashdod sau alte orașe, soldații înarmați pe stradă sunt totuși parte din atracțiile turistice... Căci, așa cum spuneam, Eilath nu oferă doar  tratamente pentru cei cu probleme reumatice, anxietate sau depresie, plaje generoase, ape limpezi în culori ce par ireale, posibilități multiple de relaxare, dar și o bucată de istorie ce-și manifestă prezența și în zilele noastre.

Israelienii și „delfinul“: S.S. Dolphin...

În numărul trecut al revistei Lumea Satului, mai scriam despre cum arăta Eilath înaintea apariției soldaților israelieni, când drumurile lipseau cu desăvârșire – în niciun caz nu exista infrastructura complexă de acum!; piatra seacă și pustiul deșertului erau cât vezi cu ochii, astfel că soldații trimiși în marș forțat, pe jos, prin pustiu, au fost de sacrificiu. Tot de sacrificiu au fost cei care au luptat, indiferent de care parte a baricadei, în Războiul de șase zile din 1967, în urma căruia Egiptul, Iordania și Siria au pierdut teritorii-cheie. Chiar în apropierea portului turistic există o parte de istorie în muzeul amenajat în aer liber. Aici poate fi văzută prima navă militară S.S. DOLPHIN care a trecut către portul Eilath, în iunie 1967, în timpul Războiului de șase zile, condusă de un echipaj israelian. În vremea aceea președinte al Egiptului era nimeni altul decât Gamal Abdel Nasser, liderul egiptean care a dorit să unească lumea arabă. La 51 de ani de la moartea sa, Nasser este considerat un bastion al luptei arabilor împotriva Israelului, colonialismului și sărăciei, ca prim-ministru (1954-1956) și apoi președinte al Egiptului (1956-1970, an în care s-a stins din viață). Înfrângerea pe care a suferit-o în timpul Războiului de șase zile reprezintă cel mai mare eșec al lui Nasser, un lider ce nu credea în democrație și nu se sfia să spună asta. La nouă ani de la moartea lui Nasser, Anwar Sadat, succesorul său, a semnat un tratat de pace cu Israelul. Liderii arabi cer Israelului de ani buni să se retragă la frontierele pe care le avea înainte de acest război din 1967, motivul lor fiind permiterea înființării statului palestinian. De altfel, despre acest conflict armat de șase zile se spune că „a fost un dezastru din toate punctele de vedere, iar lumea arabă încă plătește prețul...“

Nu vă panicați: soldații și agenții de securitate își fac doar datoria

Formalitățile de intrare și de ieșire în Israel sunt destul de complicate, mai ales pentru cei care nu au experiența călătoriilor. De pildă, soldații pot solicita să verifice tot ce li se pare suspect. De asemenea, agenții de securitate pot adresa întrebări ce par cel puțin ciudate, întrebări pe care le pot chiar repeta, iar cotrobăitul în lucrurile personale nu trebuie să ne sperie. Este o practică la ordinea zilei în Israel și nu, nu sunt absolut de înduplecat dacă ne opunem controalelor. Cel mai bine este să reacționăm cu mult umor, să-i privim în ochi și să nu ne fie frică. Până la urmă, dacă mergem cu gânduri pașnice, mai ales dacă vrem să punem piciorul pe Pământul Sfânt, soldații și agenții de securitate nu ar trebui să ne sperie câtuși de puțin. Trebuie să conștientizăm că israelienii se tem de incidente mai mult sau mai puțin grave și toate aceste proceduri stricte de securitate au rostul lor. Paza bună trece primejdia rea... Și încă ceva: dacă alegeți să călătoriți cu avionul în Israel, evitați să vă ridicați în picioare în spațiul aerian israelian.

Cu o ofertă atât de variată, Israel rămâne o destinație ce nu poate fi uitată. De altfel, în numerele viitoare ale revistei voi încerca să detaliez și alte aspecte ce mi-au rămas în minte în timpul călătoriilor în Israel. L-am vizitat de multe ori dar, dacă ar fi să-l vizitez din nou, aș alege Haifa. De ce Haifa, teritoriu mixt (israeliano-palestinian), în numerele viitoare ale revistei Lumea Satului.

Simona-Nicole David